Tag: libertate

Iluzia libertăţii

3 comments

Vazand peste un milion de oameni manifestand “in numele libertatii” nu putem decat sa ne gandim: oare  macar vreunul din multimea astea de oameni are cea mai mica idee despre ce inseamna libertatea?

Este libertate doar posibilitatea sa spui orice vrei fara sa iti fie frica? Este libertatea doar iluzia ca punand stampila pe o sigla, tu alegi si alegerea ta are vreo relevanta pentru umanitate, poate sa schimbe macar cu un graunte de nisip mersul isteric al istoriei? Este libertatea doar faptul ca poti sa zici ce vrei, oriunde vrei, oricui vrei, fara sa platesti nimic?

Evident sunt grade de libertate si grade de intelegere a libertatii si oamenii astia isi manifesta intelegerea lor. Dar pasiunea cu care aceasta multime transforma in martiri pe niste pseudo-valori si oameni imorali care s-au facut remarcati doar prin expresivitatea cu care depictau cele mai perverse si josnice ganduri de ura si prostie umana ale majoritatii idioate, ma inspaimanta nitel. Pentru ca daca gloatele au fost duse pana la punctul asta, e doar o chestiune de timp pana cand in numele libertatii gloatele vor fi impinse sa si actioneze si nu doar sa marsaluiasca “in numele libertatii” si am vazut ce a insemna actiunea pentru libertate in cazul Americii: razboaie, crime, teroare aplicata nediscriminat acelor popoare si acelor dusmani care s-au nimerit sa fie tinte ideale pentru noua religie: libertate.

Oare cat va mai dura oare pana cand dusmanii libertatii vor fi gasiti in interior, in cadrul societatii, intre cetatenii de drept ai tarilor care ridica acum stindardul libertatii si marsaluiesc triumfator strigand slogane si plantand semintele unei noi ideologi, noi sloganuri, noi mantre, noi orientari de politici si strategii ca reactie la un incident grav asupra caruia se ridica inca multe semne de intrebare, poate chiar mai rapid decat semnele de intrebare ridicate asupra atentatelor de la 11 septembrie; cum ar fi de exemplu gruparea de agenti israelieni care a fost capturata de politie pentru ca sareau in sus de bucurie cand au vazut turnurile prabusindu-se. Ulterior acestia au fost preluati de CIA si expulzati in Israel, dar presa si oficialitatile nu au mai amintit nimic de atunci despre acestia, intamplarea ramanand documentata doar prin capturile TV facute de oameni simpli in acele momente cand cenzura si autocenzura inca nu intrasera in functiune prea ferm si nu se aliniasera complet la noile dogme si la noul traseu propagandistic de la care abatarea este catalogata “conspiratie” sau “extremism”.

Este greu acum sa intuim ce o sa urmeze dar este clar ca trebuie sa ne pregatim pentru o inevitabila escaladare a unui supra-stat politienesc care se incropeste acum in UE si care are deja institutiile dar ducea o crunta lipsa de adeziune si sincronizarea din partea cetatenilor. Evident vor fi ceva frecusuri si false deraieri de la traseu, cum ar fi de exemplu cresterea in sondaje a unui partid “extremist” in Franta care cere suspendarea spatiului Schengen. Aceste curente “te-as lasa dar nu te las” al mega sovietului european s-au manifestat de altfel doar cu ceva timp inainte si cu privire la Grecia, cand unele vocii in Germania sustineau ca iesirea Greciei nu trebuie impiedicata, in caz ca Syriza va iesi la putere. A fost nevoie doar de cateva zile in care bursele au luat-o in jos si CDS-urile in sus pentru a intervenii nemtii cu clarificari.

In final va las cu un citat dintr-un articol ZeroHedge intitulat “The ‘Real’ Threat to Our Liberty Is The Repressive Machinery Of Empire“. Titlul spune tot, dar va recomand sa cititi articolul cap-coada:

Amenintarea la libertatea noastra, ne spun liderii nostri si presa, vine de la o armata de fanatici deziluzionati, nu de la armatele reale: TSA, NSA, FBI, CIA, FDA, SEC, etc. – care se prefac ca ii neutralizeaza pe acestia (pe fanatici).

Ce este libertatea – un răspuns greșit

I Believe I can Fly ( flight of the frenchies ). Free segment from sebastien montaz-rosset on Vimeo.

Este uimitor pana unde pot sa mearga unii oameni ca sa experimenteze senzatii tari. “Un om liber este un om care nu se minte si care pur si simplu isi urmeaza visele si si le implineste”. Asta spune un francez care iubeste parasutismul si nu se da inapoi de la aruncatul de pe stanci. Bineinteles, nu putem sa ne asteptam la raspunsuri filosofice de subtirime de la niste pustani care se cred grozavi daca isi risca viata si dau doi bani pe ea. Paradoxul este tocmai ca acesti tineri sunt de fapt robi multor minciuni si tocmai lucrul pe care il cauta ei si care cred ca l-au gasit este o mare gogonea murata. Ce rezolvi ca te arunci de pe stanca cu parasuta si vezi si tu cum e sa iti inunde adrenalina si alte substante interesante creierii?

In paralel, ce ne propune Hristos este mult mai greu si mult mai provocator si de aceea putini se incumeta sa urce acest alt fel de munte. Si pentru ca este greu dar si pentru ca iubesc mai mult surogatele. Cu ce difera saritul de pe munte cu parasuta de suptul suzetei? Si una si alta nu ne ofera decat niste senzatii placute, o stare de bine efemera si o traire exclusiv fiziologica, fara nici cea mai mica bruma de crestere a propriei fiinte inspre o directie creatoare si benefica, ceea ce la urma urmei este dorinta oricarui om. Ce castiga acesti oameni facand neroziile astea? Vor avea mai mult curaj in viata? Vor trece mai usor peste necazuri? Se vor simti mai bine pentru restul vietii? Nici una din toate acestea, ba din contra probabil vor fi foarte plictisiti cand se vor intoarce la munca monotona de zi cu zi, unde neavand nici o stanca de pe care sa se arunce, organismul nu va mai pompa substante chimice care sa ii faca fericiti si prin urmare se vor simti mizerabil si vor trai mereu cu dorinta de a experimenta ceva si mai “high” pana cand coarda nu va mai tine.

Sunt multi oare sau sunt putini tinerii care doresc sa traiasca senzatii tari facand lucruri noi, iesite din comun si pe care omul normal – care munceste, alearga cu treburi, merge la cumparaturi, are anumite responsabilitati – nu doar ca nu le poate face, dar nici nu viseaza la ele? Eu cred ca sunt foarte multi, pentru ca in aceeasi categorie se cam includ si gamerii, o alta categorie de “visatori” care nu gasesc nici un sens in viata, nu accepta provocarile si chemarile lumii reale ci se refugiaza in fantasme care le produc un set limitat de senzatii prin care ii capteaza. Acesti sarmani robi ai unui set limitat de experiente raman blocati fara nici o sansa de scapare intr-o traire extrem de limitata, precum un soarece intr-o cusca care are mereu de trecut prin acelasi labirint pentru a ajunge la aceeasi bucatica de cascaval care ii provoaca aceeasi senzatie de placere. Cu greu se pot rupe si pot vedea dincolo de ceea ce inteleg ei prin “libertate” sau “fericire” si chiar de o mie de ori mai greu ajung sa inteleaga ce inseamna adevarata libertate, ce este omul si care este chemarea lui, ce inseamna adevaratele provocari si lucruri care te cladesc si te fac sa te simti cu adevarat la inaltime. Caci singura inaltime care ne va satisface, este inaltimea chemarii pentru care am fost adusi in aceasta lume si pentru care am fost daruiti cu toate abilitatile si constrangerile noastre.

Criză şi libertate

Leave a comment

Unul dintre efectele putin banuite acum dar foarte probabile ale viitoarei crize – care incepe sa se avanseze  mai ferm spre necunoscut  – este sansa de a ne redobandi libertatea. Este binecunoscut proverbul “cui pe cui scoate”. Una dintre consecintele nefericitelor evenimente care ne vor lovi drept in fata in viitoarea criza poate fi chiar ruperea noastra din angrenajul sistemului, tocmai prin impozia acestuia. Bineinteles vor fi probleme, va fi tulburare, frica, foame, poate chiar si razboaie, poate chiar pe la noi, dar totodata vom avea sansa sa devenim din nou oameni liberi prin simplul fapt ca nu vom mai avea aspiratiile iluzorii pe care ne inrobesc astazi. Pusi in fata incertitudinii si a lipsei oricarui plan – ca si a oricarui cadru propice elaborarii unui eventual plan -, pusi intr-o lume pentru care nu ne-am pregatit, pentru ca societatea moderna incearca sa ne spuna tot ce avem de facut si sa ne arate cum sa facem, ne vom afla precum un cal care toata viata a tras dupa el caruta si a fost condus cu biciul iar acum a fost aruncat in mijlocul campului si lasat sa o ia incotro doreste.

Schimbarile dramatice, pe langa socul psihologic profund pe care il produc omului, au si rolul de a-i oferi sansa sa o ia de la inceput. Sa gandim altfel, sa ne dorim altceva, sa traim altfel. Nu este ceva original: toate acestea ni le propune si Hristos chiar azi, chiar aici si chiar in lumea in care traim acum. Se pare insa ca ceva ne impiedica sa ne reinventam si prin urmare se pare ca Dumnezeu ne va da o mana de ajutor. Asa cum un copil obsedat de jocurile pe calculator, nu cunoaste frumusetea unui waterpark pana cand nu merge acolo si oricat i-ai propune sa lase calculatorul pentru o zi la waterpark nu accepta, pana cand parintele nu ii inchide calculatorul si il duce cu forta acolo, el nu va stii ce pierde. Poate ca asa suntem si noi si Dumnezeu trebuie sa ne ia jucariile ca sa putem sa traim cu adevarat, sa ne bucuram mai mult de viata, de natura, sa dam un sens trecerii timpului si comunicarii cu cei din jurul nostru.

Va fi fara indoiala si un test pentru credinta noastra, dar ce nu te distruge, te intareste iar cei care vor pieri mai devreme, din cauza crizei, vor avea oarece circumstante atenuante la ultima strigare decat daca iluzia lumii de azi i-ar imbata mai departe si i-ar lasa sa doarma in continuare fara sa se problematizeze.

Sansa libertatii o vom avea insa cu totii, si pe zi ce trece provocarile cresc si lanturile trebuiesc rupte pentru ca sa invatam sa zburam cat mai repede, caci vor veni vremuri cu soare dupa aceasta furtuna. Poate nu asa cum le gandim noi, dar asa cum multi dintre parintii si bunicii nostri si-au gasit libertatea in puscarie cand ei ii asteptau pe americani, nu ar fi exclus si acum sa fie altfel decat ne imaginam noi.

 

Despre libertate şi democraţie

One comment

Mike Maloney în Piata Roşie vorbeşte despre libertate fără să fie acostat de poliţai cum i s-a întâmplat în SUA sau în Londra. Despre obsesia terorismului şi educarea (îndoctrinarea) cetăţeanului (pionului) cum că un alt sistem politic (sau ideologic) este periculos şi doar urmând poruncile stăpânirii fără a mai gândi cu capul nostru putem să ne apărăm, cel mai semnificativ documentar pe care l-am vizionat este Five Steps to Tirrany (Cinci paşi către tiranie).

Am sesizat pe pielea mea cum formatarea pionilor funcţionează perfect în afara, în timp ce la noi mai are încă lipsuri. Întorcându-ma cu avionul din Germania, poliţaiul neamţ era serios, super-atent, foarte încordat şi extrem de oficial în discuţie. Românul însă era destins, amical şi glumea cu fiecare pasager în timp ce verifica documentele. Pe mine văzându-mă mai încruntat, m-a atacat: “ce sunteţi domne aşa trist, vă pare rău că a pierdut Craiova”? (tocmai luaseră bătaie ai noştri) Nu ştiu dacă ţine doar de sânge, dar este clar că între vameşul neamţ şi cel român, unul era absolut sigur că orice bărbos este un potenţial terorist, în schimb ce altul vedea în orice craiovean un microbist, nu avea nici o reţinere să glumească şi să fie relaxat la muncă, deşi sunt sigur că îşi făcea treaba cum trebuie.