Tag: Marc Faber

Marc Faber: Cand oamenii de afaceri vad contributiile la sanatate crescand, cand vad taxele crescand, credeti ca vor avea o pofta mare sa investeasca in noi planuri si in echipamente si sa faca angajari noi?  Nu, ce vor face, isi vor restrange activitatea, vor reduce marimea afacerilor, pentru ca vor zice: guvernul intervine in tot ce fac eu, vor sa-mi distruga afacerea? Nu ii voi lasa. Imi voi reduce afacerea. Si acesti oameni au ceva bani pusi deoparte, de obicei, si probabil pot castiga deajuns cu jumatate din forta de munca pe care o au in prezent decat sa se mareasca si sa aiba alte dureri de cap. […]

In timp ce unii naivi sau rauvoitori sunt de parere ca economia (cel putin cea romaneasca) e destul de flexibila (o sursa) si se adapteaza rapid la noile evolutii ale depresiunii, adica la strangerea de gat a firmelor profitabile prin marirea taxelor si cresterea birocratiei, Marc Faber, editorul Gloom, Boom & Doom newsletter, observa un fenomen catastrofal prin consecintele pe care le va avea asupra economiilor in care se maresc taxele: scaderea motivatiei oamenilor de afaceri. Atunci cand statul mareste darile si cauta sa ii jegmaneasca pe cei care mai incearca sa faca profit intr-o piata care se prabuseste, oamenii de afaceri seriosi care nu au dat inca faliment si care reusesc sa faca fata in conditiile precare ale unei economii in destramare, nu sunt prea fericiti si se gandesc: la ce bun? Ce rost are sa ma chinui sa investesc, sa ma extind, sa gasesc solutii la contractia pietei si sa caut sa gasesc oportunitati noi? Ca doar o criza inseamna si oportunitati, nu-i asa? Sau cel putin, asa cred cei care nu au incercat niciodata sa riste ceva pe pielea lor,  insa in schimb nu inceteaza sa ii incurajeze pe altii.

Ce poate insemna o criza pentru un om de afaceri, pentru un investitor din categoria mica si mijlocie? De cei din categoria mare nu ne ocupam pentru ca aceia angajeaza manageri care sa le rezolve problemele si ei pleaca in croaziera ca sa isi limpezeasca mintea si sa inteleaga care e treaba cu criza asta. Pentru investitorul mic si mijlociu, criza inseamna taxe marite, piata in scadere, profituri in prabusire, lupta cu calculele zi de zi, plati in crestere, incasari in scadere, angajati care asteapta si ei speriati ziua cand le spui ca sunt liberi si bineinteles un viitor nesigur si incert, mai ales in Romania, unde TVA-ul se schimba peste noapte, registre si declaratii noi si ciudate apar cand nici nu te-ai trezit bine din lovitura maririi accizelor, si cate alte asemenea. Dar nu doar la noi se intampla asa, se pare ca si in SUA, si am eu o mica banuiala ca la ei raul nu e la fel de mare ca la noi pentru ca noi avem un element de specificitate in plus care face ca haosul la noi sa fie mai haotic ca la ei, anume balcanismul.

Iar daca Faber a obsevat reactia asta perversa, anume scaderea motivatiei de munca tocmai la categoria sociala care e “responsabila” pentru sustinerea statului prin plata de impozite si producerea banilor din care sa ia statul taxe, inseamna ca la noi lucrurile sunt cu mult mai grav. Am observat si eu asta de mult timp, dar a fost nevoie sa il ascult pe Faber ca sa constientizez ca problema motivatiei este intr-adevar principala problema, pentru ca atunci cand un soldat nu mai crede in victorie, razboiul e pierdut, chiar daca ar mai fi nevoie doar de un pas inainte pentru a castiga ultima batalie. Iar in lupta cu criza, trupele de elita sunt de fapt micii investitori care fac lumea sa se invarte, nu marile coroporatii, nu politicienii sau ziaristii, nici macar muncitorii. Daca unui brutar ii scade motivatia si produce mai putine paini decat trebuie, in cel mai grav caz, va fi inlocuit cu un altul care va munci cu mai multa seriozitate. Insa daca unui patron de brutarie i se pune pata si se hotaraste sa inchida totul si sa traiasca restul vietii dupa banii pe care si i-a strans, sau poate i se pune pata sa emigreze, nu doar un brutar va avea de suferit, ci si agricultorul care nu va avea cui sa vanda graul, si soferul care nu va mai avea unde sa care painea si bineinteles cumparatorul care nu va mai avea paine, sau daca va merge in alta parte, o va lua mai scump deoarece scaderea competitiei duce la cresterea pretului. Insa Marc Faber explica mai bine, va recomand sa il ascultati cu atentie. Eu nu pot decat sa intaresc cuvantul lui si sa aduc un exemplu din lumea reala, din Romania de azi. Acum cateva luni m-am intalnit cu un domn care avea o firma de termopane, producea profile, deci facea productie nu doar comert. M-am saturat, mi-a zis, nu mai vreau. Mi-a ajuns. Nu mai merge nimic, nu mai fac productie, nu mai are sens. Mai bine iau de la altii si doar vand, dau afara cea mai mare parte din oameni si cu o masina si cativa oameni ma descurc. Cu alte cuvinte, omul se contracta, si nu pentru ca il lovise criza, ci pentru ca se saturase. Pe atunci nu se marisera taxele, nu se marise TVA-ul, doar ca nu se mai vindea ca inainte. Nu mai stiu recent ce parere are de marirea TVA-ului si de zvonurile ca urmeaza si cota unica sa se mareasca. Stiu insa ca a dat hala unde lucra la anunturi vanzare si cand trec prin fata ei nu prea mai vad activitate pe acolo. Este adevarat ca termopanele sunt un domeniu atacat din plin, fiind crescut pe bula imobiliara, insa am si un amic grec care are o firma de IT si care alearga acum sa isi faca offshore: s-a saturat de taxele si de birocratia din Romania, a rezistat de mult tentatiei sa se intoarca in Grecia si desi criza nu l-a lovit prea mult, l-a convins sa plece tocmai prostia guvernantilor nostri care in loc sa ude copacii care mai au seva, ei dau cu insecticid si stropesc cu apa buruienile uscate (vezi prima casa).

Azi am fost la politie, facand inca o incercare sa imi iau cazierul juridic necesar pentru inscrierea in recentul inventat registru al operatorilor intracomunitari. Stateau oamenii de afaceri la coada la politie cot la cot cu candidatii la agenti de paza, una dintre joburile inca cerute. Se gramadeau ca sardelele in speranta ca macar azi rezolva cu una din cele zece hartii pe care trebuie sa le stranga, sa le faca dosar si sa le duca la administratia financiara unde vor astepta pana la sfarsitul lunii cand vor stii daca totul a fost ok sau mai trebuie sa aduca si alte acte.

Oameni de afaceri pierzand zilele la coada la politie pentru cazier juridic: asta e solutia gasita de guvern la iesirea din criza … cum sa nu-ti cada motivatia si sa iti vina sa iti iei jucariile si sa te cari pe alte meleaguri? Romania pare vesnic condamnata la absurd. Un absurd dincolo de orice putință de a-l înțelege. Păi dacă e absurd, ce e de înțeles? Că dacă nu ar fi absurd, ar fi clar, dar așa, e clar absurd. Păi dacă e clar de ce nu îl vede nimenea? Păi ce să vadă dacă sunt și ei absurzi? Dar ei nu se văd că sunt absurzi? Păi cum să se vadă absurzi, poate să vadă un absurd pe alt absurd, că doar pentru ei e ceva normal. Așa că trebuie să înotăm cu toții prin aburdistan și între timp să avem grijă să nu ne pierdem motivația. Nu de alta, dar pun pariu că și salvamarul e absurd.