PANICA SI ACCEPTAREA
Ca orice criza, pandemia pune la incercare la maxim fibra societatii si restorturile psihologice individuale. Sa speram ca nu va pune la incercare chiar pana la maxim la nivelul caracterului uman sa ajungem la manifestari aberante, dar nu ar fi exclus un astfel de traseu pentru ca traim vremuri de cernere si unii vor trece testul umanitatii, altii nu. S-a tot vorbit de panica. E bine sau nu e bine sa ne panicam, cum sa facem sa nu ne panicam si alte de-astea. Inflatie de sfaturi, inflatie de alerte si de recomandari. Eu tin doar sa subliniez un singur lucru: panica e buna TEMPORAR. Prelungita prea mult, este ca o supra-doza de cafea, nu ti da un boost, iti da un mare bump. Panica are rolul ei pozitiv, dar foarte putini sunt cei care sa o accepte cu bratele deschise pentru a se trezi din somn si sa treaca la etapele urmatoare: acceptarea si adaptarea. Si mai greu este cand panica se manifesta periodic in diverse etape: cu fiecare zi noua in care auzim de noi cifre astronomice de cazuri sau morti, cu fiecare breaking news in care auzim de stari de urgenta, inchideri de granite si alte de-astea, reactionam cu panica. Cand treburile se imput nu doar cu privire la virus dar si in economie sau in finante, iarasi panica scoate capul. Un parinte american spunea ca avea o femeie care se spovedea la el si care avea cancer terminal. La fiecare spovedanie, femeia isi marturisea frica in fata mortii si frica fata de cele ce urmau sa se intample cu ea. Probabil ca fiecare, se gandea: suferinta, durere, deznadejde etc. Vedem cum unii batrani zic: nu ma mai ia Dumnezeu ca sa scap de suferinta. Mai ales cei care au dureri. Nu stim la cati e adevarat ce zic sau doar zic ca sa braveze. Un batranel de peste 100 de ani zicea unui alt parinte: macar 2-3 anisori sa mai traiesc si eu. Parerea mea este ca asa cum vedem moartea acum, indiferent de ce varsta avem, asa o vom vedea si la 100 de ani daca am trai si la 120 daca am trai. Bineinteles ca timpul poate adauga suficienta suferinta incat sa ni se ia de viata si chiar sa ne dorim moartea. Dar astfel de momente avem oricum ocazional in viata si trecem peste. Problema cu moatea insa este ca e ceva atat de necunoscut incat nu stii de unde sa o iei. Parintele american care spovedea pe acea femeie de cancer i-a dat sfatul: “mori, odata!”. In sensul: considera-te moarta deja, ca si cum pana aici ti-a fost. Abia apoi o sa poti sa te simti linistita. De asemenea, se pune problema ce inseamna asta, cum sa accepti ca ai murit. Necunoscutul este la fel de greu de acceptat ca si riscul de a ne imbolnavi si de a muri pentru ca avem tendinta mereu sa asociem o doza mare de fatalitate necunoscutului. Masurile luate de autoritati, in toata lumea, ca o reactie
Read more