Taiwan

  • stimularea Chinei să atace Taiwan-ul face parte din planul SUA de lovire în Rusiei și a Chinei prin războaie proxy (cu Ucraina respectiv Taiwan) care ulterior să se extindă în războaie regionale majore (cu UE respectiv Japonia-Coreea de Sud) urmând ca SUA să își conserve capacitățile și să analizeze intensiv inamicul pentru o pregătire optimă pentru lovitura fatală;
  • China nu va cădea în greșala Rusiei – nu are nevoie de Taiwan pentru a ajunge din urmă SUA; doar accidente interne pot produce această alunecare spre un război inutil;
  • acțiunile SUA de provocat China vor continua și pe alte planuri;

Încă un război va produce în primul rănd oboseală și … disconfort. Pentru cei care – deocamdată – ne aflăm sub Acoperământul Maicii Domnului. Dar nu știm pentru câtă vreme, deoarece Dumnezeu trimite ploaie … E bine să începem să ne schimbăm viața după cum vedem semnele vremurilor, dar asta este foarte greu. Psihedelicele nu sunt o soluție (în curând un articol despre serialul Netflix și acest capăt al hidrei – controlul mental și disoluția personalității)

Cititorii frecvenți ai blogului știu despre aceste evenimente din anii anteriori. Cum blogul nu cred că atrage decât aleator cititori care “se informează” din presa oficială și abia acum află că urmează un Război Mondial, nu mai repet tot ce am zis ci doar un citat ca un scurt rezumat a ce urmează.

Menținerea poziției de cea mai mare putere militară este însă din ce în ce mai mult dependentă de pornirea unui război în care americanii pot fructifica capacitățile actuale, care sunt una câte una neutralizate sau pe picior să fie neutralizate de către competitori. Știrea bună este că alegerea lui Trump a amânat pornirea unui război militar, acesta alegând mai întâi varianta unui război multiplu pe alte fronturi, cum ar fi pe cel economic. Cu siguranță, Hitlery ar fi fost o candidată mult mai sigură la pornirea unui conflict armat cu Rusia.

OCTOMBRIE 2018 – DE CE NU LE E FRICĂ AMERICANILOR DE UN RĂZBOI NUCLEAR CU RUSIA-CHINA?

Așa cum am prevăzut, Trump a amânat războaiele în timp ce democrații le precipită. Explicația este simplă – puterea de stăpânire și incompetența de a propune o soluție economică.

Mai exact, democrații (ca socialiștii și comuniștii) au nevoie de un război pentru a controla masele. Practic, ce face partidul în China … are nevoie de războaie perpetue cu “dușmanii țării”, cu “imperialiștii” pentru a controla poporul și a convinge prostimea că fără partid, țara dispare deoarece o ocupă imperialiștii. Dar de ce ar avea nevoie SUA de război, sub conducerea democrată? Deoarece economic SUA intră în implozie și tipărirea de bani nu mai rezolvă rahatul în care incompetența și delăsarea de decenii a băgat SUA încă de când Clinton, sub influența marilor coroporații a mutat producția în China, distrugând astfel industria din SUA, doar pentru profiturile proprietarilor și directorilor din marile corporații care pe spinarea chinezilor muncitori au făcut averi mari. La nivel național, armata nu a putut face mare lucru, deși dezastrul nu a fost deloc neprevăzut.

Problema este că China nu a putut fi colonizată ca Europa (care este în fapt un Porto Rico mai mare pentru SUA). Chinezii au furat tot ce se poate din tehnologie și know-how și au preluat ei controlul asseturilor americane, între timp dominând efectiv toată producția la nivel mondial și ajungând chiar să devină și ei exportatori de “progres” prin așa zisa “Belt Road Initiative”.

Toate predicțiile economice asupra Chinei, chiar și cele pesimiste duc la un singur scenariu – depășirea bugetului militar al chinezilor care recuperează din diferență rapid și singurele diferențe între scenarii este dacă acest punct de inflecțiune se va realiza în 5 ani sau în 10 ani (sau în 15 …).

Soluția lui Trump era una pacifistă – regruparea SUA prin întoarcerea acasă a trupelor și reîntoarcerea producției. Altfel zis, prin deducție Trump propunea fortificarea și solidificarea economică a SUA pentru a putea face față amenițării chinezilor în contradicție cu alternativa războiului, favorizată nu doar de democrați ci și de o mare parte din republicani. Ceea ce nu mai este cazul acum. În al 2-lea an al președenției lui Biden, deja avem războiul din Ucraina și în curând vom avea războiul din Taiwan, toate cu scopul de a oferi un pole-position favorabil SUA în viitorul război mondial, altfel zis, aceste războaie au rolul de a diminua capacitățile militare ale celor două mari puteri militare care contestă SUA în speranța unei lovituri fatale în perspectiva escaladării mondiale a conflictului care ar implica Europa – în cazul Rusiei și Japoinia + Koreea de Sud în cazul Chinei. Care lovitură fatală, se speră să fie una nucleară rapidă – după consumarea capacităților convenționale.

Ca fapt divers, plandemia este inclusă în acest scenariu de lovire hibridă a Chinei, perfect – pe de o parte, s-a încercat o lovitură pe frontul demografic (3% din populație moartă ar fi însemnat foarte mult!). De unde și reacția turbată a chinezilor prin politica “zero cazuri”. Chiar un 3% pentru chinezi ar fi fost prea mult. Nu pentru americani care au un sistem sanitar mult mai bun pentru a face față unei boli similare pneumoniei. Omicronul însă a schimbat ecuația și practic a terminat plandemia, de aceea avem “întoarcerea” la planul A – război militar.

Nu cred însă că chinezii vor cădea în capcană. Ca fapt divers, China nu are nevoie de Taiwan ca să ajungă SUA din urmă la bugetul de investiții militare. De asemenea, China nu este încă pregătită să ocupe Taiwan-ul și nici să se descurce cu cutremurul economic care ar însemna un eventual atac. Doar blocarea unui canal maritim cum este Suezul cu o navă plătită de taiwanezi ca să facă harakiri, ar da peste cap exporturile chinezilor. Constrângerea este că partidul trebuie să facă gălăgie ca să satisfacă cimpanzeii. Totodată, China va profita de ocazie pentru a face mici progrese strategice – deja vedem că Pelosi a evitat să zboare peste Marea Chinei de Sud – deși americanii își mai trimit pe acolo din când în când navele.

În concluzie avem așadar încercarea americanilor de a stimula un nou război. Așa cum Ucraina a fost atacată doar pentru că politicieni americani făceau vizite la Kiev și americanii le dădeau arme și îi ajutau militar pe ucrainieni să se pregătească, tot așa în Taiwan, SUA speră ca prin “susținerea democrației” și viitoarele ajutoare militare oferite, să forțeze chinezii care să iese din schema lor de auto-control strategic și să reacționeze emoțional, bazat pe calcule sumare și să atace. Pe scurt, americanii speră că chinezii vor face aceiași greșală ca rușii. Ceea ce nu cred, deoarece partidul nu ar fi rezistat atât timp la putere dacă nu ar fi calculat la rece soluțiile la toate provocările puse de supraviețuirea unei insule de comunism într-o lume în continuă schimbare. “Rețeta chinezească” este culmea maleficului, un demon care își schimbă fața, care poate deveni tolerant uneori pentru a-și realiza anumite scopuri, care pare deschis uneori, care se închide mai apoi, care declară puternic anumite ideologii și principii pentru a le omite total în anumite situații și pe anumite locuri, altfel zis, există o evoluție demonică sistemică în cadrul partidului comunist care are riscul să cuprindă întreaga lume.

Nu degeaba acel permier descreierat al Canadei afirma că este invidios pe partidul chinezesc deoarece este foarte eficient și se pote mișca rapid în implementarea unor “politici sociale eficiente” – ce-or înțelege dracii prin asta. “Modelul chinezesc” este și va fi exportat în întreaga lume, dacă SUA nu vor reuși să taie capul dragonului … ceea ce vedem că încearcă să facă acum.

În final, dilema mea nu este ce vor face chinezii (pregătirile și rachetele acele sunt zgomot) ci ce vor face americanii în continuare …

[P] dacă tot e vară, ai nevoie de nișite ochelari de soare buni