Câteva gânduri despre Constantin cel Mare

Am încercat să aflu de ce i se spune “cel Mare”. Mi-a starnit interesul cartea Siragul Margaritarului și am dorit să aflu mai mult despre Sfantul Constantin, așa ca m-am aruncat unde mi-a fost mai la îndemană: pe wikipedia (nu recomand) și pe youtube. Poate ar fi fost util și un acatist și poate alte cărți mai sigure, dar deja sunt impresionat de detaliile pe care le-am aflat, pe lângă ceea ce stiam deja din Viețile Sfinților. Prima impresie ar fi că Constantin era un om care știa ce vroia, un om dintr-o bucată. A avut o copilărie grea, a crescut la curtea lui Dioclețian, departe de familie, ținut aici ca garanție că tatăl său va fi fidel lui Dioclețian. A cunoscut răutatea acestuia,  a luptat pentru el și i s-a dăruit ca propriului tată, sperând că va primi recunoașterea acestuia care recunoaștere, însă, nu a venit. În momentul în care Dioclețian a renunțat la conducere din cauza bolii și și-a numit succesorii, Constantin a fost trecut cu vederea deși toată lumea se aștepta ca el să fie unul dintre cei doi auguști, luând în considerare meritele și comportamentul său. Neavand încotro, Constantin a fugit la tatăl său (nu avea de ales) și a început să își lucreze traseul spre împărăție pas cu pas din nou, luptând cot la cot cu soldații împotriva barbarilor, pentru a le atrage încrederea și fidelitatea și pentru a le arăta cine este și ce poate. Încet-încet Constantin s-a făcut remarcat ca un luptător feroce și conducător militar priceput și la momentul oportun a preluat de la tatăl său titlul de Augustus. Avand in vedere calibrul sau si performantele deja obtinute, Constantin nu ar fi avut nici o problema sa stea cuminte in banca sa, sa conduca si sa intareasca cat mai mult districtul sau fara sa isi asume riscuri inutile. Unii ar fi inclinati sa il judece pe conducatorul Constantin de la vremea luptei sale pentru cucerirea intregului Imperiu Roman prin prisma sfinteniei dobandite ulterior. Este un reflex firesc dar total incorect care denota superficialitatea cu care intelegem ce inseamna sfintenia si cum se cucereste. Viata unui om are o dinamica atat de complexa incat nu o putem intelege nici daca ar fi avut 100 de biografi sa ii scrie fiecare gest pe care il facea. Niciodata nu putem stii ce era in inima si in mintea unui om. Nu putem stii ce l-a manat pe Constantin in lupta: pura dorinta de a cuceri, slava desarta si orgoliul sau  dorinta de a elibera Roma de tiranul Maxentius, de a aduce pace, toleranta si prosperitate – asa cum reusise in Galia pe care a condus-o –  si in locurile care aveau parte de razboaie civile sau atacuri ale barbarilor in permanenta . Interesant in lupta cu Maxentius mi s-a parut si cum i-a sucit Dumnezeu mintea acestuia sa iese la razboi in intampinarea lui Constantin desi era logic si calculat ca sa il astepte in Roma. Maxentius ascultand insa de “oracol” s-a grabit sa il intampine si

Read more