Category: Economie

Nu doar omul de rand, dar si iexpertii discuta – in general – despre o criza viitoare raportat la criza anterioara. Aceasta in conditiile in care oricum nici macar 1% din populatie (sau din experti) nu stiu ce a cauzat cu adevarat criza financiara, care sunt problemele de fond si care puteau sa fie consecintele crizei din 2008 care au fost evitate sau amanate pana la urmatoarea criza. Exista confuzie pe mai multe niveluri ale intelegerii, de la istoria economiei, istoria crizelor si pana la terminologie. Imi aduc aminte ca acum cativa ani imi propusesem sa explic – atat cat inteleg eu – cativa termeni, cum ar fi de exemplu deleveraging. Nu am avut interesul sa continui acest serial (ca si altele) desi acum ne-ar fi fost la indemana. Iata acum insa explicate pe scurt cateva confuzii, inainte de a enumera si cateva elemente legate de ce se poate intampla concret. O noua criza O prima confuzie pe care doresc sa o combat este chiar una pe care uneori si eu o folosesc de buna voie (desi stiu ca este gresita) tocmai pentru ca oamenii sunt atat de familiari cu ea incat este imposibil sa te poti opune. Nu putem vorbi despre o noua criza, de vreme ce vechea criza nu a fost rezolvata. Tiparirea de bani si adancirea in credite si mai mari nu au insemnat deloc iesirea din criza (decat evident pentru o mana de oameni) ci din contra, tiparnita nu a facut decat sa amane consecintele, fiecare politician sau guvernator central sperand ca buba sa nu pocneasca in mandatul sau ci altul sa fie cel care trebuie sa dea ordin la armata sa iese pe strada ca sa opreasca oamenii sa se macelareasca intre ei cand toate bancile vor fi inchise si toata societatea bulversata de disparitia banului asa cum il stim si intoarcerea la troc. Cresc dobanzile, creste euro Poate de departe cea mai raspandita confuzie cu privire la noua criza in randul romanilor vine din comparatia cu ce s-a intamplat in 2008: explozia monedei si cresterea dobanzilor. Este firesc sa ne raportam la trecut si sa credem ca lucrurile se vor repeta, deoarece aceasta a fost experienta trecuta. Din pacate insa, aceste consecinte vor fi precum o durere de masea in cazul viitoarei crize: nasoala, dar care trece. Parerea mea este ca viitoarea criza va fi de magnitudinea unui cancer in metastaza. Cancerul exista deja, insa simptomele nu le simtim, caci cancerul nu doare din pacate. Sistemul financiar este bolnav de cancer in metastaza. Ce a mai ramas este decesul pacientului, iar acesta poate veni din diverse cauze. Asta inseamna ca finalul poate fi declansat de un spectru larg de probleme: criza actiunilor, criza creditelor, prabusirea actiunilor Duetsche Bank, iesirea Italiei din UE, un razboi cu Koreea de Nord, renuntarea Chinei de reinnoire a bondurilor americane, acceptarea de catre OPEC a petro-yuan-ului, hyperinflatie in SUA etc. Criza financiara – Doar financiara? Criza viitoare nu va fi atat financiara cat va fi una sistemica: a monedei,

Dupa o zi in care actiunile si-au revenit, marea intrebare care ramane este: a fost aceasta doar o corectie sau caderea de luni a fost doar scanteia care aprinde dinamita si deocamdata, doar a inceput fitilul sa ia foc? Sau, altfel spus, imparatul are sau nu are haine? Prin imparatul in acest context m-as referi la intreaga politica a Fed-ului de quantitative easing, politica impusa si altor banci centrale de Bush care a declarat de mai multe ori ca “cine nu este cu noi este impotriva noastra”. Si desi a facut-o in contextul luptei impotriva terorismului, ne dam seama ca bancile centrale europene nu aveau de ales decat sa urmeze strategia propusa de Fed. Cel putin BCE a fost legata la maini, deoarece multe banci europene aveau datorii imense in dolari si in gaura de lichiditate creata, BCE nu le putea ajuta prin tiparirea rapida de euro de vreme ce BCE nu tipareste dolari. Solutia a fost tiparirea de euro si swap-ul cu Fed-ul, de unde americanii se lauda adeseori ca in criza din 2008 ei au salvat si bancile europene. Si mai concret, intrebarea cu privire la hainele imparatului este daca QE-ul a avut succes si o viitoare crestere a dobanzii va fi tolerata de piete fara probleme fara consecinte dezastruoase care reies deocamdata din calculele matematice. O crestere a dobanzii va insemna o povara si mai marita pe rata creditelor. Si cum toata lumea are credit, de la cetateni pana la companii, institutii, guverne, plata ratelor va suge din nou lichiditate in cazul fericit in care nu se va declansa din nou un domino al falimentelor. Traim intr-o lume magica in care pana si matematica poate fi ignorata, 1 cu 1 nu fac intotdeauna 2 sau poate fac 2, dar peste 100 de ani, deocamdata pot sa faca tot 1, desi e anormal, dar ne sta in putere sa credem si trebuie sa fim optimisti, caci daca 1 + 1 ar face 2 cum spune matematica, ar insemna sa nu mai tiparim bani, sa nu mai facem credite, sa taiem drastic salarii si cheltuieli si poate chiar sa renuntam la sistemul financiar actual care este un esenta un mare caritas. Rezultatele economice din SUA pot sa confirme sau sa infirme cel mult niste perspective optimiste, insa nu vor fi indeajuns de semnificative pentru a stinge fitilul aprins. Noul presedinte al Fed-ului nu a declarat inca nimic, cu privire la viitoarea marire a dobanzii insa, acum, nebun sa fii sa crezi ca nu o sa se foloseasca de aceasta “corectie” (ei ii vor spune corectie, evident) ca sa evite cresteri, ba poate chiar sa pompeze lichiditate prin alte mijloace, “ca sa evite turbulentele”. Oricum nimeni nu se mai asteapta sau daca se asteapta la cresteri se asteapta la trepte homeopatice, desi oricum au fost homeopatice si pana acum, insa macar exista speranta unei accelerari cel putin a pasilor daca nu a amplitudinii [1]. Cu toata revenirea de marti, efectele socului inca urmeaza sa fie resimtite si vom auzi de

În exemplificarea celor spuse în articolul anterior, m-am gandit să postez aceste charturi care face cât o mie de vorbe. Deasupra avem USD Index (un baschet de perechi ale dolarului cu cele mai importante valute în diverse ponderi). Perioada este ultimii 3 ani, dolarul căzând de la 100.56 la 88.85 astăzi. Dupa cum vedem, în ultimii 3 ani, nu a mai cazut prea des nici măcar sub 95. Să vedem acum cum a evoluat dobânda de referință   După cum putem vedea, deși dobânda a crescut, dolarul a căzut. Total pe invers. De ce? În principal, lichiditățile s-au dus nu pe cash ci pe acțiuni din cauza posibilelor reduceri de taxe care ar mări profiturile companiilor și ar revigora economia. Economia este o bestie ciudată, sensibilă la percepții și la psihologie. Fără niciun fundament. acțiunile au crescut la niveluri record privind orice indicator fundamental. Această exuberanță nu poate fi explicată decât prin încrederea investitorilor în politicile lui Trump și în revenirea economiei americani. Totul s-a făcut fără prea multe măsuri legislative, deși Trump se laudă că a redus birocrația prin eliminarea ordonanțelor lui Obama care reglementau diverse domenii și care au ajuns la scadență, nemaifiind prelungite în ciuda opoziției. Sistemul american este astfel construit încât un președinte nou nu poate să radă tot ce a lăsat în urmă cel dinaintea sa, de aceea Trump a fost oarecum legat la mâini. Dacă totul a fost spre bine sau este doar strigătul de lebăbă înaintea marelui crash rămâne încă un semn de întrebare pentru mine.

A trecut un an de președenție Trump și apocalipsa încă nu a venit. Avem gogoașa cu implicarea Rusiei în alegeri, mesajele lui Trump de pe Twitter care săptămânal lansează o bombă, cearta continuă cu presa, mișcările anti-globaliste și cu iz de propagandă pe care Trump le-a făcut în privința taxelor vamale, amenințările repetate cu taxe pentru chinezi, care au rămas verbale și faptic nu a făcut mare lucru etc. În SUA se întâmplă însă chestii și din ce în ce mai mulți încep să recunoască un oarecare succes economic al lui Trump. Este binecunoscută imaginea de mare negociator pe care o are în ochii unora care explică exagerările lui prin tehnici de negociere împrumutate din business și din strategii agresive prin care ceri ceva imposibil ca să obții măcar ceva. De exemplu, în cazul Koreei de Nord, Trump amenința cu războiul pe koreeni dar a obținut măcar să nu mai facă Rocket Man experimente. Sau în cazul Chinei, Trump amenința cu introducerea taxelor vamale și alte de-astea dar nu a băgat taxe decât pentru câteva categorii de produse mai mult sau mai puțin relevante pentru economia americană, cum ar fi panourile solare. Taxarea panourilor solare de la chinezi este din punctul meu de vedere o prostie de vreme ce oricum producătorii locali au fost de mult eliminați. Însă e posibil ca prin asta Trump să ajute noi companii să ia în considerare mutarea de fabrici din China sau pornirea de la zero, deși peste 10 ani de experiență și investiții majorie făcute de chinezi și germani sunt greu de recuperat de către americani. La un an de Trump, dolarul a evoluat de la cvasi paritate cu euro la 1.25, adică o devalorizare cu 25%, în condițiile dublării dobânzii în acest an de la 0.75 la 1.5. Mărirea dobânzii trebuia teoretic să întărească dolarul. În schimb, dolarul a picat în ciuda faptului că Fed-ul a fost cam singura mare bancă centrală care a mărit dobânzile (de cealaltă parte având BCE și Japonia unde dobânzile sunt pe zero sau chiar real negative de prin 2016, cele două bănci neavând curajul măcar să mărească nici măcar cu o iotă, ba chiar continuând politicile de expansiune a capitalului prin achiziția nu doar a bondurilor dar și a altor instrumente cum ar fi acțiunile – o premieră). Nu doar dolarul arată foarte bine (din punctul de vedere al exporturilor și al stimulării economiei americane) dar și piața acțiunilor duduie iar bondurile stau în picioare mândre și fumoase. Război vamal este mult spus pentru mișcările lui Trump. Mai din vorbe, mai din fapte, Trump a reușit însă să ducă economia americană într-un sweet spot cu perspectivă de revenire: moneda slabă, obligațiuni solide, clienți mulți pentru emisiuni, șomaj redus. Și nici măcar nu s-a votat încă legea cu reducerile de taxe. Ce-o fi făcut Trump în spate, în măruntaiele reglementărilor, în simularea investițiilor sau în prăbușirea controlată a monedei ca să obțină aceste rezultate nu putem explica. Există, bineînțeles, mereu marele semn de întrebare în ce măsură

Industria de IT din România a ajuns la 5% din PIB, adică produce aproape 20 de miliarde de euro dintr-un PIB de peste 190 de miliarde de euro. De la 1% din PIB, dar dintr-un PIB de 40 de miliarde de euro/dolari acum două decenii, industria IT a reuşit să fie înaintea economiei şi chiar să o tragă după ea. Cei 110.000 de IT-şti aduc aceeaşi valoare adăugată sau chiar mai mare decât industria de construcţii şi este la acelaşi nivel cu agricultura. (sursa) Când nu scoate capul din curtea sa să vadă ce e prin jur, orice cocoș se crede uliu. Industria IT la noi, oricât de mult se holbesc la ea “analiștii” iexperți, este totuși o mioriță bleagă ca și alte domenii de la noi; comparativ cu alte țări, noi stăm destul de prost la sectorul IT (deși IT-ul a depășit agricultura – ca și cum e mare brânză asta când agricultura mai contează ca procente din PIB doar prin țările din lumea a 3-a). Din păcate, nu am la îndemână niște cifre cu procentul din PIB al industriei IT în țările din Europa de Est. Mi-a rămas doar în cap chartul în care România era pe ultimul loc. La o sumară căutare am găsit doar ca producția de software în UE este de 7,4% din PIB (sursa). Deci software, care este doar o parte din totalul IT. Ca să nu mai zicem ca la noi în IT sunt probabil incluse și call-centerele și video-chat-urile. De nenumărate ori când găsesc articole pompoase de genul celui de mai sus, mă amuz căutând să văd ce zic bulgarii despre ei în aceeași privință. Bunăoară, sunt sigur că majoritatea românilor sunt foarte mândri de it-iști noștri și sunt siguri că hackeri mai buni ca ai noștri care să spargă FBI-ul nu există. Mitul superiorității inteligenței cibernetice românești este un mit cu care am crescut și eu dar cu siguranță este valabil și pentru alte domenii: doctorii noștri sunt vânați de toate țările din vest, meșterii noștri sunt bine văzuți peste tot și găsesc de muncă ușor oriunde s-ar duce, confecționerele noastre, vin firmele din vest după ele, le antrenează, le pregătesc, doar ca să pună mâna pe ele, etc. Realitatea este însă că UE (mai ales Germania) este unul dintre marile economii ale lumii și în lumea modernă, în economia modernă este loc pentru oricine muncește serios și profesionist. Competiția este dură dar cererea este mare, mai ales în domenii unde schimbarea este continuă și tehnologia avansează iar adaptarea la tehnologie necesită timp, pregătire, dar mai ales materie cenușie care este precară în orice țară a lumii. Iată deci câteva spicuiri din presa bulgară. Într-un articol intitulat “How is the IT Industry Changing Bulgaria?” din care vedem că și bulgarii se miră de impactul industriei IT (deși în clasamentul de care aminteam ei erau penultimii). Și iată cum se mândresc bulgarii că sunt pe locul 46 într-un clasament irelevant legat de IT, făcut de cine știe ce blog pe internet, pe