Joaca de-a apocalipsa băncilor

Nota: Acest articol este doar un pamflet  si este provocat de aceasta stire. Dupa ce nu i-a iesit prima data, aghiuta mai da din coada inca o data: poate doar-doar. Prabusirea castelului de nisip, adica colapsul intregului sistem financiar si prin urmare al societatii actuale, a fost la un pas de a se intampla in 2008, cand dupa prabusirea bancii Lehman Brothers, caderea unui alt mare colos – AIG – ar fi adus cu ea resetarea sistemului, adica: – prabusirea aproximativa a tuturor bancilor – blocarea schimburilor comerciale (fara banci, nu se pot face plati) – blocarea activitatii economice (fara bani, la ce sa mai muncesti) – caderea statelor (cine s-ar mai duce la munca pe nimica, cu ce rost) – migratii, revolutii, razboaie civile sau de ce nu razboi mondial Datorita incregaturilor mari ale fluxurilor banilor, sau mai bine zis ale creditului si datorita globalizarii si rapiditatii comunicarii, efectul ar fi fost instant in toata lumea. Practic, in maxim o saptamana de la declararea falimentului, foarte probabil deja pe la noi bancomatele erau blocate si banca ne anunta ca putem retrage doar 100 ron / zi de la ghiseu.  Asta pentru cei care mai aveau depozite, pentru ca cei care trebuia sa ia salariile probabil primeau tichete. Este greu oricum de simulat orice scenariu, pentru ca “sistemul” tine tot, precum in organism sangele este impins de la inima pana in ultimul capilar, tot asa si cu banii, bancile si creditul: toate bancile sunt legate intre ele, toate folosesc acelasi sistem, au aceleasi principii, se imprumuta una de la alta, toate sunt una de fapt. Diversitatea ofertelor este doar aparenta. Iluzia ca traim in capitalism si piata libera si pestele mare il inghite pe cel mic, sau cel mic si viguros pe cel mare si batran este doar in mintile unora. Increderea ca noi avem un sistem bancar solid si un guvernator care vegheaza pentru noi au fost si sunt basme. Jocul este de fapt arbitrat de o mana de oameni care se lupta intre ei ca cainii care sa il faca praf pe celalalt si din rafuiala lor mai ies din cand in cand scantei de care auzim si noi, cum ar fi de exemplu explozia pretului aurului de astazi care a atins din nou cote maxime. Asadar, aghiuta a incercat sa dea jos cu tot sistemul pentru ca lui ii place anarhia si razboiul, pentru ca din haos se naste ordinea, nu-i asa? Nu e nici prima si nici ultima data cand dupa un haos care a costat cateva zeci de milioane de vieti s-a nascut o ordine care ne-a adus un pas mai aproape de unitatea totala si finala mult dorita de aghiuta: imparatia lui antihrist. Stiind ca mai are putina vreme, pentru ca nu i-a iesit prima data dupa ce a sucit mintile bancherilor si i-a incaierat intre ei, acum aghiuta a sucit mintile unor falsi luptatori impotriva sistemului care s-au gandit sa starneasca valuri si sa provoate un “bank run”, adica retragerea masiva a celor

Read more

Isărescu a găsit cine e vinovat de creşterea preţurilor

“Vreti sa traiti  intr-o tara cu inflatia scazuta?” Aveti grija pe cine invitati la emisiuni! Cam asta este solutia la inflatie dupa Isarescu. Mugur Isarescu a declarat azi ca vina pentru cresterea preturilor este a presei deoarece invita producatori care se plang ca le cresc costurile de productie si prin urmare o sa mareasca preturile. Astfel, din cauza acestor invitati, lumea se sperie si economia intra in stare de soc, preturile explodand. Prin urmare, guvernatorul face apel la presa sa nu mai invite astfel de panicarzi ci doar optimisti care sa transmita mesaje optimiste cum ca preturile vor scadea, nu vor creste. Astfel, presa va ajuta si ea la relansarea economiei. Desi a recunoscut ca primul determinant a fost totusi cresterea TVA-ului, discursul s-a concentrat mai ales spre atragerea atentiei asupra presei, guvernatorul fiind nemultumit de felul cu ziaristii care inca nu are doctorate ca el, prezinta problemele economice si nu ajuta sa ufmlam odata bula optimismului care este singura care ne poate scoate din rahat. La urma urmei, scaderea puterii de cumparare nu ne duce in mizerie, ci doar ne duce putin mai jos de asteptarile noastre de standard de viata. Taierea salariilor nu reprezinta decat … ajustare.

Read more

De ce un călător în timp nu poate vorbi la telefonul mobil

Filmul care a socat intreaga lume – cum l-a denumit OTV – este acesta: [youtube YMZYMyBM48s] M-a uimit “varianta” pe care o propune cel care a descoperit secventa: calatorie in timp. “Bomba” a fost preluata de toate televiziunile, de la zero tv pana la irealitatea care si-a propus recent de cand are un nou manager sa devina o televiziune serioasa, sa se diferentieze de can-can si sa ofere in sfarsit si romanilor un post tv serios. Ceea ce inca mai are de dovedit. Dar, back to the … movie. Doua chestii am de spus: eu nu am vazut nici un device mic, subtire si negru in secvente, dupa cum propune desoperitorul. 2: daca cineva reusea sa calatoreasca in timp, nu putea sa-si traga un amarat de blue-tooth? Ca sa nu mai zic ca nu prea avea cu cine sa vorbeasca, reteaua de antene inca nu era implementata pe atunci. Serios vorbind insa, filmuletul de pe youtube este un exemplu clar de imbecilitate crunta a mass-mediei si se poate incadra in aceeasi serie cu filmele despre presupuse OZN-uri care de fapt sunt baloane meteorologice. Ca sa mai satisfaca insa pofta de senzational, televiziunile promoveaza din cand in cand, cele mai nastrusnice tube-uri dandu-le astfel nu doar importanta pe care nu o merita, dar mai ales aratand cata lipsa de cenzura poate sa existe. Extrapoland aceasta lipsa de cenzura, de seriozitate si de profesionalism si la celelate stiri pe care le servim, punem intrebarea: la ce bun sa mai ai televizor? Trebuie sa va marturisesc ca de 3 ani de zile de cand nu mai am televizor, nu i-am simtit lipsa. Internetul nu doar ca imi ofera o sansa sa aleg mai bine ca televiziunea, anume si ce sa consum si de la cine sa consum, dar este si mult mai eficient: intr-o jumatate de ora cad dureaza un jurnal TV, pot viziona 20 de stiri, de exemplu, si bineinteles felul prezentari truncheaza mult si prezinta punctul de vedere al televiziunii respective. Pe Internet insa, intr-o jumatate de ora pot citi sute de stiri, si cele mai importante 10 dintre acestea le pot cauta in surse diferite sa vad perspective cat mai variate, ceea ce inseamna intr-adevar o mai buna informare. Din pacate putini oameni au curajul sa se rupa de TV si sunt astfel mult mai predispusi la manipulare decat consumatorii stirilor de pe internet, iar “filmul care a socat intreaga lume” este un exemplu graitor.

Read more

3 idei … pesimiste

3 idei pesimiste care spun mult despre situatia actuala a intregii economii: vanzari scazute fata de anii anteriori lovitura sub centura din partea bancilor statul aduce in faliment firmele cu care colaboreaza Le-am aflat de la Rodica Stumbea, sales manager (manager de vanzari) la Nerva Prod Com, intr-un mini-clip pe site-ul 3 idei. Am vazut acest clip, dupa ce am citit articolul “Un moment de cotitură: ultimatumul FMI” de pe blogul “Balonul imobiliar” in care sunt enumerate 4 greseli ale guvernului Boc/Basescu: a blocat explicit adoptarea legii falimentului personal şi-a luat explicit angajamentul că OUG 50 nu va fi aplicată retroactiv a menţinut explicit nişte preţuri umflate pe piaţa imobiliară autohtonă a menţinut explicit euroizarea pieţei imobiliare autohtone Bineinteles, probabil guvernul a facut mai multe greseli, de fapt principala greseala este ca nu pleaca acasa sa dea sansa altora sa incerce si el altceva. Desi, nu cred ca ar putea cineva sa rezolve problema, deoarece problema e complexa si e nevoie de oameni mari care sa o rezolve. Iar oamenii mari Romania nu mai are, sunt sigur 100% si sunt gata sa pariez. Daca Romania a avut oameni mari, acestia au murit in puscariile comuniste sau fugit in afara.  In tara au ramas putregaiul si hotii. Suntem o tara condusa de prosti si de hoti, dar nu asta este problema despre care doream sa tratez in articolul curent. Imediat dupa ce am vazut clipul cu 3 idei, mi-am adus aminte de o discutie pe care am avut-o vara aceasta cu un prieten care a avut o agentie imobiliara pe care insa a inchis-o acum, dupa ce a iesit totusi destul de bine din afaceri: fara credite, fara datorii, cu ceva terenuri si apartamente. Prietenul asta, desi nu era foarte racordat la situatia economica mondiala si nici macar nationala (el doar alerga pentru painea de fiecare zi si muncea in loc sa studieze), mi-a impartasit sentimentul sau cu privire la care e situatia si unde o sa se ajunga: “Pai Gigele, lucrurile o sa revina la normal, cum era acum 10 ani: 99% cumpara cu cash si doar 1% cu credit si se vand 1-2 apartamente la 2-3 luni”. Cam asta era pe la inceputurile lui, inainte sa se umfle bula. Baiatul asta intelesese. Ce mirosea el, era exact ceea ce se intampla: o dezumflare a bulei. Dezumflarea este moderata totusi din cauza “petecelor” pe care le pune guvernul pe ici pe colo, ba cu o prima casa, ba cu chestia asta cu bancile, ba cu sustinerea cursului etc. Revenind la cele 3 idei, este uimitor ca inca mai sunt oameni care dau raportari la anii 2008 sau 2007 in ziua de astazi, cand este evident ca ce a fost nu va mai fi, iar lucrurile trebuie sa se regleze, sa revina la normal, economia se autoregleaza cu sau fara voia stapanirii deoarece orice bula are o evolutie, despre care am mai vorbit. Tocmai incapacitatea noastra de a intelege acest lucru ne face sa fim nepregatiti, sa tanjim dupa vremuri care

Read more

Din nou despre hei-rupismul anti-cipiot

Mi-am incordat muschii rabdarii, m-am depasit pe mine cautand sa imi anihilez din start orice repulsie si m-am automotivat eroic sa ascult pana la sfarsit o “emisiune” la o televiziune necunoscuta dintr-un judet de prin nord al tarii, emisiune postata pe un site auto-declarat de lupta impotriva prigoanei crestinilor al carui nume nu doresc sa il spun deoarece nu merita publicitate, din motive pe care nu doresc sa le elaborez aici. Invitatul emisiunii a fost un calugar de la o cunoscuta manastire din Romania. O sa incerc totusi sa comentez emisiunea, pentru cei care au vazut-o dar mai ales pentru a atrage atentia ca chiar sub poleiala de “duhovnicesc”, “spiritual”, “apostolic” etc se pot ascunde multe pareri … nedesavarsite (ca sa nu jignesc cumva pe invitat si pe realizator). Mai intai as incepe prin a spune ca m-a socat “redactorul”, un tip plinut, cu barba, intr-o jacheta de blugi, cu coada ca calugarii etc. Din start da impresia de “taliban” si cu siguranta nu ajuta cu nimic la “marturisirea credintei” caci aceasta este tema emisiunii, desi bineinteles ca se atinge tangential si activismul ereticilor si incompetenta ierarhilor. In general discursul emisiunii se invarte in jurul urmatoarelor idei: – crestinii de azi nu mai sunt ca cei de alta data – marturisirea credintei este deficitara in ziua de azi – trebuie sa cunoastem foarte bine credinta – ierarhii nostri nu sunt la inaltimea chemarii lor – etc Foarte putin se pune accentul insa pe cine trebuie sa faca marturisirea si cum. Desi periodic parintele aduce aminte de diversi sfinti si da citate, discutia este mai mult exterioara decat interioara, adica se orienteaza mai mult pe razboiul vazut decat pe cel nevazut, razboiul cu diavolii nostri pe care abia dupa ce i-am biruit si ne-am intarit in lupta duhovniceasca putem sa incercam sa ii ajutam si pe altii. Principala problema cu aceasta emisiune este ca desi parintele recunoaste ca pentru a marturisi credinta este necesara o traire, din toate cate spune denota lipsa lui de traire. Reiese destul de usor incordarea (de unde si titlul acestui articol) cu care parintele incearca sa marturiseasca fara a avea inse cele necesare. Imaginati-va un copil care impinge o masina si spune: ca sa impingi masina trebuie sa fii puternic, trebuie sa te incordezi si sa fii curajos, trebuie sa nu te temi ca masina este grea, uite eu cum imping masina. El nu vede deloc ca masina sta pe loc si ca trecatorii (vrajmasii) rad de el. M-am folosit totusi din aceasta emisiune deoarece mi-am adus aminte – in comparatie cu acest calugaras – de un adevarat calugar, intr-o manastire necunoscuta la marginea tarii, care nu isi face reclama pe nici un blog, ucenic al unui mare duhovnic care de ani de zile nu mai spune nimic si care mi-a pus in fata intr-adevar o reteta adevarata de marturisire a credintei, asa cum trebuie: aranjarea pe tine insuti. Aranjaza-te pe tine si daca va dori Dumnezeu, se va folosi de tine, caci intr-adevar Dumnezeu lucreaza

Read more

Măgarul viitorului

In caz ca nu va prindeti, mai jos puteti vedea un robot functional, autonom care poate cara un rucsac, se descurca singur si prin zapada, si pe teren alunecos si la munte etc. Bineinteles, deocamdata apartine armatei, dar daca mai apucam vreo 10-15 ani pun pariu ca va fi un gadget nelipsit din portbataj. [youtube W1czBcnX1Ww] [youtube mBCVprX0WnY] Pentru pasionati de roboti => inca ceva.

Read more

The Book of Eli – doar încă o carte?

Tocmai am vizionat filmul şi înşir acum câteva impresii la cald, nu înainte de a-i atenţiona pe cei care nu au văzut filmul că probabil o să desconspirez finalul, aşa că … SPOILER ALERT! Primul gând spre finalul filmului a fost: oare apostolii cu sabia şi cu arcul au răspândit Vestea cea Bună? Bineînţeles, este un film, are nevoie de sânge şi arme pentru că altminteri nu atrage atenţia, americanii s-au obişnuit să pună arme, sânge şi sex în filme, asa cum punem sare în mâncare, au ajuns atât de tembeli încât dacă un film nu are aceste ingrediente, nu are public. Regizorii au ajuns astfel să încropească orice scenariu în jurul pistoalelor şi al scenelor “romantice” în care prezenţa cel puţin a unei dive să garanteze măcar audienţa pentru scoaterea banilor investiţi în film. Dar să trecem peste cârcoteala legată de violenţă, vrem nu vrem, asta e cinematografia de azi, un Felini nu vom avea prea curând aşa că să ne mulţumim măcar cu un film care mai stoarce cât de cât o pricină de a cugeta la viaţă şi la lucrurile importante. Iar “The Book of Eli” este un astfel de film. În primul rând, cadrul apocaliptic îndeamnă la cugetare. “Altă dată aruncam lucrurile pentru care acum ne omorâm între noi”, mi-a plăcut mult. Nu ştiu dacă doar eu am dobândit un apetit pentru filmele despre sfârşitul lumii, dar cu criza asta, măcar a cugeta despre “şi dacă totuşi …” putem face, iar americanii, aflaţi în toiul crizei, al unui război perpetuu cu teroriştii şi al profeţiilor mayaşe, nu contenesc a veni în întâmpinarea celor ca mine şi iată că tratează subiecte grave,  dar din păcate mult sub aşteptări. Nu am văzut încă un film serios care se trateze mai concret şi mai elaborat supravieţuirea post-cataclism, fie el război nuclear sau încălzirea centrului pământului din 2012. Mai toate filmele se ocupă fie de supravieţuitori singuratici, fie de momentul catastrofei, nimic despre “cum va fi după” într-un cadru mai larg. Cât despre The Book, storyline-ul este simplu şi nu îl voi mai detalia. Cu siguranţă este de apreciat un film care portretizează un personaj principal creştin şi lupta lui disperată pentru a proteja ultima Biblie aflată pe pământ – cel puţin după părerea lui. Din păcate însă, filmul pune accent prea mult pe violenţă: Eli supravieţuieşte uimitor, ducând misiunea la bun sfarşit – misiune pe care “vocea din cer” i-a dat-o. Dar oare apostolii cu sabia au răspândit Cuvântul? Iată deci că filmul doar foloseşte unele elemente creştine, cu siguranţă mesajul transmis nu poate fi în nici un caz creştin. Dumnezeu nu are nevoie de pistoale pentru răspândirea Cuvântului, fie şi în vremuri post-apocaliptice. Nu discutăm în ce măsură va mai exista ceva după un război nuclear mondial, dar să intrăm în joc. De ce ar avea nevoie Dumnezeu ca protejaţii săi să folosească armele şi să ucidă cu atâta cruzime cum o face Eli? Poate merg eu prea departe, la urma urmei, filmul poate prezenta o viziune protestantă

Read more
1 334 335 336 337 338 346