Întrebări și răspunsuri despre Moș Crăciun

Întrebare: Există Moș Crăciun?

Da, bineînțeles. Iată un articol unde explic pe larg (cum explica Jonathan Pageau) existența lui Moș Crăciun.

Întrebare: Cine este Moș Crăciun?

Pe scurt, Moș Crăciun este o persoană reală dar nu este o persoană ca noi: fixată într-un loc și într-un spațiu. El nu are o prezență precisă într-un anume loc ci poate fi în locuri diferite în același timp. Ca persoană, Moș Crăciun are un fel anume de a se îmbrăca, are un fel anume de a vorbi și în general este îndrăgit mai ales de copii. Obligatoriu aduce cadouri.

Întrebare: De ce unii oameni nu cred în Moș Crăciun?

Majoritatea oamenilor și toți copiii cred în Moș Crăciun. Așa însă cum mulți copii nu înțeleg ce este electricitatea și deși când vor fi mari, vor înțelege măcar la ce e bună, tot așa mulți oameni mari nu îl mai văd pe Moș Crăciun și nu mai au urechi ca să audă ho-ho-ho-itul său, deși așa ceva nu i se întâmplă niciunui copil. Este nevoie de abilități speciale pentru a-l vedea și a crede în Moș Crăciun. Necredința în Moș Crăciun este ca o boală sufletească.

Întrebare: Moș Crăciun chiar aduce cadouri la toți copiii?

Da. Orice copil poate confirma că Moș Crăciun aduce cadouri, ba chiar și unii adulți primesc cadouri de la Moș Crăciun.

Întrebare: De ce Moș Crăciun nu aduce chiar toate cadourile de pe listă, uneor nici măcar unul?

Moș Crăciun are puteri deosebite: poate fi în același loc în același timp, poate trece pe la toți copiii într-o singură noapte, și ar putea să aducă chiar toate cadourile de pe listă. Problema este că uneori, nu toate cadourile pe care ni le dorim noi sunt bune dar mai ales trebuie să învățăm că în viață nu obținem chiar tot ce cerem și prin urmare Moș Crăciun ne aduce doar o parte din cadourile enumerate de noi pe listă, iar alteori ne aduce cadouri nasoale, care chiar nu ne mulțumesc. Asta este pentru că așa merităm – suntem prea mofturoși. Niciun cadou pe care ni-l-ar aduce Moș Crăciun probabil nu ne-ar mulțumi. Probelma este clar la noi.

Întrebare: De ce Moș Crăciun când vine acasă nu îl vedem, deși uneori îl vedem la școală, la mall sau prin alte părți?

La unii copii Moș Crăciun vine chiar acasă și aceștia vorbesc cu el. La majoritatea Moș Crăciun venea (înainte să-l interzică unii) chiar la școală și chiar la mall. Moș Crăciun vine acolo unde e primit. Dacă vine și noi nu-l vedem, este pentru că s-a nimerit să treacă când noi visăm. Dar să nu uităm: cel mai important lucru legat de Moș Crăciun este că acesta ne aduce cadouri!

Întrebare: Chiar știe Moș Crăciun dacă cumva nu am fost cuminți și nu ne aduce cadouri?

Nu, aceasta este o minciună. Moș Crăciun nu ne vede dacă nu suntem cuminți nu pentru că nu ar putea, dar așa cum nu ne place nouă să ne uităm la un film urât, tot așa Moșul nu vrea să vadă copii care nu sunt cuminți. Dar cadouri aduce la toți pentru că dacă ar ține cont de prostiile făcute de copii, nu ar mai aduce jucări la nimeni, deoarece orice copil face cel puțin o prostie.

Întrebare: Chiar are Moș Crăciun o fabrică de jucării?

Da, dar nu ar face față doar cu fabrica proprie. Moșul colaborează însă cu nenumărate magazine. Magazinele pot să confirme.

Un gand si o intrebare de Craciun pentru anul viitor

Azi la Realitatea TV, domnul Ceachir si ceilalti 2 invitati ale caror nume nu le-am retinut, in final au primit intrebarea: intr-un minut, spuneti un gand pentru anul viitor.

Instant mi-am raspuns singur, in minte, pentru mine: sa nu fie razboi (si daca e macar sa nu fie nuclear). Gandul a venit singur, nu l-am stors prea mult. Evident raspunsurile invitatilor mi s-au parut hilare: “un an bun, un an mai bun, un an foarte bun” a raspuns o doamna etonolog. O alta invitata pe care nu o cunosc a raspuns şugubeţ: “un an magic”. Ceachir am uitat ce a raspuns, semn ca nu a fost foarte miscator.

Acum vin si eu si pun intrebarea, nu ce gand aveti pentru anul viitor (desi nu ma supar daca raspundeti si la asta) ci: sunt eu singurul speriat de razboi, chiar nu e pericol, chiar nu e nimic nou fata de acum un an, chiar sunt eu prea obsedat de razboi?

Crăciunul: de la Nașterea lui Dumnezeu, la porc, familie și mall

Toate-s vechi si noua-s toate zice poetul. Si in acest an ca si in anii anteriori, privitul la televizor de Craciun dauneaza grav sanatatii duhovnicesti. Ma rog, nu doar de Craciun, dar Craciunul asta am inteles ca e de ajuns o singura data sa dai drumul la televizor in an si sunt sanse mari sa vezi numai prostii. Desi am televizor si cablu, in putinele momente in care il deschid ma uit fie la China TV, fie la Agro TV – postul meu favorit, fie la National Geographic. Cand insa mai vreau sa aud o stire sau m-am saturat de youtube si sunt curios ce “breaking news” mai rontaie presa romaneasca, ma uit online la posturile de stiri care transmit live: TVR, Realitatea, Antena 3 si RTV. E posibil sa mai transmita si altele, dar eu doar la astea ma uit. Bunaoara, acum ceva zile dau Realitatea TV si prind chiar inceputul unei emisiunii despre Craciunul la romani. Nu mai retin realizatoarea, nu mai retin titlul, evident nu conteaza, evident toti sunt o apa si un pamant. Si ce aud? “Sarbatoarea Craciunului si-a pierdut din semnificatie. Majoritatea romanilor au uitat ce inseamna aceasta sarbatoare si petrec timpul in magazine si malluri, la cumparaturi si in aglomeratie. Ca sa redescoperim semnificatia sarbatorii, am invitat in studio …” – pe cine credeti ca au invitat astia? Un psiholog, un etnolog si (daca nu ma insel) un sociolog. Nu mi-a venit sa cred. Dupa 2-3 minute am fost nevoit sa dau stop pentru ca oricata rezistenta as avea la aberatii si gunoaie, nu am rezistat mai mult. Ce am aflat insa in primele 2-3 minute este ca punctul central al sarbatorii Craciunului este familia si ca omul modern a cam inlocuit familia cu shopping-ul. Pentru asta a fost nevoie de psiholog, sociologi si etnolog ca sa explice ce si cum. Preotul nu a contat si nici religia.

Asemenea niveluri de demitizare ale unei sarbatori religioase, in general simplu de explicat si de inteles pentru oricine, nu am mai intalnit. Deci, oamenii astia – din inceputul pe care l-am vazut eu – nu au discutat nimic despre Hristos, despre Nasterea lui Dumnezeu, despre inceputul crestinismului care este legat de aceasta sarbatoare, nici macar nu au mentionat ca de la Nasterea lui Hristos numaram anii, deci probabil sarbatoarea asta inseamna mai mult decat regasirea in familie si oferirea de cadouri la cei dragi, elemente “tangentiale” de fapt ale sarbatorii, cum spune IPS Irineu in interviul care il voi include mai jos.

Nu putem avea pretentii de la presa romaneasca, nu mai putem avea nici o pretentie. Calitatea este jalnica, traim “idiocracy” in direct, parca reporterii si realizatorii trec teste care sa le dovedeasca gradul de imbecilitate, altfel nu inteleg cum de se nimeresc numai de astia la TV. Ar mai fi insa o explicatie: marea majoritate a oamenilor chiar sunt tembeli si pentru a face rating este nevoie de specimene de aceeasi substanta, altfel nu se intampla lipiciul si sponsorii merg la altii. Sunt si exceptii notabile, dar sunt colaterale, punctuale si nu vor sparge trendul.

Ramane asadar recomandarea sa taiem total TV-ul, pe oriunde ar veni, pe cablu sau pe net, sa taiem si radiourile (Enia a fost probabil cea mai “spirituala” oferta de Craciun, nu am auzit o colinda la vreun radio) iar pe Internet sa alegem cu discernamant ce consumam.

Crăciun de Mall (2)

[ In continuare la un articol precedent ]

Am văzut ieri o emisiune cu Neagu Djuvara și am primit – dacă mai era nevoie – o confirmare a senzației mele că sărbătorirea Crăciunului s-a cam transfigurat pas cu pas în ultimii ani și deloc înspre bine. Nu sunt eu în măsura să explic care ar fi sensul Crăciunului și cum ar trebui sărbătorit și nu este mai puțin adevărat că societatea se schimbă continuu, lumea se schimbă, noi ne schimbăm și procesul schimbări nu poate fi oprit. Cu toate acestea, nu ar strica deloc puțină luare-aminte ca să vedem ce schimbăm și cum schimbăm și să nu ne lăsăm și noi duși de val.

Bunăoară, astăzi tocmai am aflat că eu fac parte dintr-o categorie “fringe“, anume a celor care de Crăciun se duc la slujbă la biserică și nu la mall. Nu mi-a venit să cred! Pur și simplu știrea văzută la TV suna ceva de genul: “Nu toți românii sărbătoresc Crăciunul cu mese copioase, cu petreceri, în stațiuni sau la mall (tocmai fusese o știre cu unii care s-au săturat de mâncărurile tradiționale și de Crăciun au dat o fugă la mall să mai tragă o shaorma sau un burger; bineînțeles, un reporter era în mall, între mese ca să transmită live fenomenul). Unii români participă la slujbe la biserică. Dar mai multe despre acest subiect, după câteva momente“. Cam așa suna știrea despre românii extremiști care mai merg la biserică în ziua de Crăciun și după ce am văzut știrile importante ale zilei care se refereau la cei care au mers la mall, la cei care au mers în parc să se pârțâie în liniște după tonele de sarmale, la ce omoruri și accidente au mai avut loc, a urmat știrea cu creștinii care merg la biserică – evident cu filmarea care să dovedească asta și niscavai interviuri deloc inteligente.  Culmea culmilor, întrebarea pentru acești extremiști a fost: de ce preferați să veniți la slujbă în ziua de Crăciun? O femeie a fost atât de debusolată de întrebare încât a răspuns pe măsură: asa obișnuim noi în fiecare an! Ca să vezi reportaj … Uneori am impresia că la reporteri când în angajază le dau test de inteligență și cine sare peste medie e refuzat.

Iată deci unde a ajuns relativizarea și diluarea unei sărbători 100% creștine. Bineînțeles că nu s-a făcut doar la noi, este evident că fenomenul este global – personal îl clasific ca o componentă a ecumenismului – și ce observ eu nu este nimic nou sub soare și nimic important, sunt doar niște realități cu care ne-am obișnuit (din păcate) – dar pe care eu doresc să le evaluez pentru a înțelege mai bine procesul mental al societății în care trăim și care acționează în mare marte prin televizor.

Era o vreme când tot creștinul mergea la biserică, când toți se spovedeau, când dacă unul din sat nu ținea postul, acela era arătat cu degetul deoarece spurca satul. Octavian Paler o spune, că așa era când era el copil, într-un sat din Făgăraș. Deci să nu fi fost prea mult în urmă când sărbătoarea era sărbătoare, sensurile erau păstrate, tradițiile respectate, colindele erau colinde și televizorul nu avea nici o putere asupra minților și sufletelor oamenilor. Între timp s-a întâmplat să treacă câteva decenii de comunism când Moș Crăciun a fost înlocuit cu Moș Gerilă și apoi ne-am trezit precum un copil în mijlocul străzii în chiloți și am apucat ce zdrențe ni s-au aruncat ca să ne acoperim. Și așa am importat tot ce s-a putut, de la Moș Crăciun by Coca-Cola (care nici măcar ală nu mai e veritabil [1]), pana la craciunițe, “luna cadourilor” [2], ornamente și lumini spectaculoase prin oraș și magazine, serbări peste tot (școli, grădinițe, spectacole), oferte comerciale de nerefuzat la orice se vinde (până și la crema gel pentru picioare obosite). Toate aceste importuri în totalitate cu iz comercial s-au melanjat de minune cu tradițiile culinare românești, presărate pe ici pe colo de oarece cântari de colinde – diluate și ele în stiluri mai “trendy” – și niscavai obiceiuri renăscute în principal în zonele de interes turistic cu scopul evident de a da un plus de experiență turiștilor.

Dacă punem așadar în paralel cum se sărbătorea Crăciunul acum 100 de ani (post, spovedanie, mers la biserică, colinde, tăiat porc, vizitat rude) și cum se sărbatorește acum (tăiat porc, cumpărat oferte de nerefuzat, cadouri pentru toată lumea, colinde moderne, plimbări la mall și în parc) este evident ce s-a pierdut între timp. Prin procesul de mulare a unor obiceiuri noi pe tradiții vechi și abandonarea prin ignorare și dezinteres a altora, s-a ajuns unde s-a ajuns. Paradoxal, am ajuns ca tocmai lucrurile cel mai importante să fie eliminate și unele obiceiuri cel puțin neesențiale să devină centrul atenției – martori ne sunt emisiunile TV care ne prezintă realitatea așa cum este ea, nu? Și noi încă stam mai bine față de cei din vest, pentru că încă mai auzim cuvântul Crăciun și încă mai auzim pe ici pe colo urarea Crăciun Fericit! care încet-încet este și ea unită din spirit de eficiență și/sau superficialitate cu “La mulți ani!”. Spun asta deoarece în afară, mass-media mainstream încearca de ani buni să elimine din mentalul colectiv și cuvantul Christmass deoarece le amintește de Hristos. Am tratat putin subiectul ăsta aici. Din nefericire însă procesul de pervertire este în derulare și la noi. Numai cu câțiva ani în urmă mai existau o categorie de creștini care mergeau la biserică doar de Crăciun și de Paști. Nu mai e cazul! Aceștia merg acum la Mall și în dimineața de Crăciun dorm obosiți după atâtea alergături sau pregătesc grătarul tradițional de Crăciun. Singura lor experiență sacră cu privire la Nașterea Domnului este poate primirea preotului cu icoana sau a vreunor colindători.

Desacralizarea își continuă marșul eroic și caută să anihileze orice posibilitate de ridicare a minți omului înspre Dumnezeu prin acoperirea cu o falsă lumină virtuală și o falsă veselie a unor false daruri ale unui fals Moș Crăciun. Și nu ar fi atât de trist totul, dacă măcar spiritul de comuniune s-ar păstra, dacă măcar oamenii ar face toate cu măsură, nimic în plus și nimic în minus față de ceea ce simt și ceea ce sunt. Sinceritatea ar fi o mare șansă pentru mulți pentru că ar problematiza. Din păcate oamenii sunt oi și comuniunea lor se rezumă la a vibra la emisiunile TV favorite și a discuta despre ele cu alții la un pahar de vin fiert. Toată comuniunea în mare parte se trăiește prin raportarea la emoțiile și la experiențele eroilor favoriți. Până și viața noastră privită cu aceiași ochi modelati de televizor pare atât de mizerabilă și tristă încât nu avem ce povesti și ce împărtăși cu alții pentru că neridicându-se niciodată la standardele impuse de TV, nu poate prezenta interes pentru interlocutorii noștri, la fel de spălați pe creier și noi. Am trecut de etapa în care doar imitam ce vedeam la televizor, visam și căutam să ne acordăm la “moda zilei”. Acum suntem o societate care nici nu mai are nevoie să imite idolii ercanului lucios, ci ii este de ajuns să se hrănească cu emoțiile și experiențele lor. Poate de aici și explozia cererii de ecrane cât mai mari și cât mai performante: setea de TV nu ne poate fi saturată și vrem să trăim emoțiile altora cât mai puternic, cât mai 3D, pe un ecran cât mai mare, la o rezoluție cât mai mare, cu boxe cât mai puternice și semnal cât mai digital. Mai e puțin și o să ne bage antena direct în cap și nu m-ar mira ca la viitorul Crăciun să văd superoferte la convertoare din analog în mental.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Note

[1] un nepot imi spunea cu tristete ca desi “mosul” a venit la scoala (e in clasa I-a), nu era mos real deoarece avea barba de hartie si nu i se vedea gura; va vine sa credeti pana unde a crescut obsesia pentru sabloane incat trebuie musai sa vina mosul pana si la scoala chiar daca scoala nu are bani decat pentru un costum de hartie penibil pe care profesorul de sport il imbraca grosolan incercand sa fraiereasca copiii care bineinteles oricat de indoctrinati de profesori si de parinti, respind falsul, avand inca o picatura de lumina in suflet;

[2] “luna cadourilor” – un concept adoptat pe nevazute si neauzite pas cu pas; daca in 1989 numai copiii primeau cadouri de Craciun, dupa aceea vrem nu vrem am cazut prada marketingului capitalist si am ajuns sa incepem cumparaturile in ritm alert inca din Decembrie si sa facem liste pentru tot neamul, toti prietenii si toti colegii; si ca sa nu picam prost, simtim nevoia sa trimitem sms-uri cu la multi ani si tuturor celor din lista de contacte, pentru ca ecoul reclamelor care ne-au formatat mintile ne indeamna ca dupa toate alergaturile si cheltuielile din hypermarket sa mai cotizam cativa centi si la compania de telefoane;

Crăciun de Mall

Craciun la MallNu încetez a mă mira în fiecare an câtă lume invadează hypermarekturile. Experienta mea este legata mai ales de hypermarketurile din Craiova, un oras oarecum mic dar cu multe de-astea si care mai nou are si un mall care atrage nu doar tot Caracalul dar i s-a dus vestea chiar si pana la Kladova (orasul sarbesc de peste Dunare de langa Drobeta Turnu-Severin).

Recunosc ca și eu fac parte din categoria nechibzuiților care așteaptă ultimele zile ca să termine de cumpărat cadourile – oricâte liste îmi fac, mereu mai ramâne ceva – și care se grămădesc în magazine în ultimele zile, stând la cozi interminabile ca pinguinii de la zoo, în timp ce casierele nervoase tună și fulgeră iar dacă nu ești atent la coadă imediat vecinul din spate îți ia fața. Stam zilele trecute la o astfel de coadă și pentru câteva secunde am avut senzația că mă aflu la urgențe iar casiera e doctorița cu bisturiul care strigă disperată după un anume asistent în timp ce infirmierul (paznicul în realitate) o întreba dacă nu cumva poate trimite pe un altul. Iar doctorița (casirea în realitate) în timp ce cusea pacientul și era concetrată deasupra lui (butona la casa de marcat și dădea restul) a făcut o pauză până a prins un moment de respiro dupa care s-a răstit la infirmier (paznic) și i-a strigat disperată: “Am spus Cristi, doar de el am nevoie! Ce nu ai înțeles?!”. După care paznicul s-a executat rapid și a plecat să îl caute pe Cristi care bineînțeles că nu a venit și așa am stat eu la coadă la Domo aproape o oră pentru că uitasem să cumpăr ultimul cadou de pe listă. Slavă Domnului că nu am fost la spital și că nu am avut de suferit decât pierderea câtorva neuroni, nimic mai mult. Nu același lucrul îl pot spune și despre nefericiții care au fost nevoiți să intre și în hypermarket pentru ca daca au scapat cu picioarele necalcate de carucioare si cu coastele neintepate de coturi au fost norocosi.

Romanul iubeste mall-ul trebuie sa recunosc. Nu stiu ce ii place la mall si cum rezista polifoniei stridente, dar sunt sigur ca daca nu ar avea nici un ban si tot s-ar invarti prin mall macar sa simta si el ca traieste. E trist ca romanul a ajuns sa respire mall, dar e o realitate. Intr-o perioada, pana sa redescopar ca pot gasi mai de toate si la buticul de langa bloc, mergeam in fiecare seara la mall sa ii cumpar lui tata ce avea nevoie. Zile la rand ma intalneam cu un personaj ciudat, un tip inalt intr-o haina neagra care parea pierdut. De fiecare data fie se plimba, fie se relaxa pe banca, nu avea nici un bagaj si nu parea sa vina acolo la cumparaturi. Il stiu de mic copil caci am fost in aceeasi scoala, locuieste la 5 minute de mall si probabil dupa-amiaza si-o petrece ratacind pe aleile mall-ului si ascultand muzica. Acum de Craciun nu l-am mai vazut, cred ca nu ii place nici lui aglomeratia, ori posibil sa-l fi gonit pândarii.

Sarbatoarea Craciunului, pentru 99% din romani se cam reduce la asta: cadouri pentru copii, parinti si nasi, cumparat mancare si bautura multa, gatit mai mult sau mai putin mancarurile traditionale, vazut “Singur acasa” si alte 2-3 filme la ProTV, primit 2-3 colindatori si cam atat. S-ar mai adauga cate o vizita pe ici pe colo, mers la tara pentru cine o mai are, taiat porcul asemenea si ascultat colinde la radio – caci la TV cam greu sa mai vezi asa ceva in ziua de azi.

Nu spun ca e rau si nu vreau sa critic, ca nu asta conteaza. Ma mir de darul neamului meu de a se incarca singur cu poveri aiurea cand nimeni nu i le pune in carca. Ce sens are toata alergatura asta, de ce sa gatesti o mie de retete daca oricum nu ai tinut post si oricum mananci carne de porc in fiecare zi si bei bere cand vrea muschii tai? Dar si chiar daca ai tinut post, de ce trebuie sa faci o tona de salata de beof, mate si carnati, sarmale, ciorbe si patru prajituri plus cozonaci? Cine tine post 40 de zile, va praznui de minune si cu un ou in tigaie cu o bucata de branza. De ce sa te stresezi sa iei o mie si una de cadouri pentru toata lumea doar pentru ca si ceilalti iti cumpara tie sau doar pentru ca te simti obligat sa o faci ca e Craciunul si asa e frumos? O sa fie mai greu primul an, pana cand se obisnuieste lumea ca tu nu dai cadouri, dar incepand din anii urmatori vei vedea ce linistit vei fi: cum va veni Craciunul vei vedea cum toti alearga ca nebunii din colt in colt, isi fac calcule, isi fac griji, si tu vei putea sa te linistesti si sa te odihnesti, beneficiind de zilele de odihna cuvenite. Si poate cu ocazia asta o sa te gandesti si ce inseamna Craciunul  cu adevarat. Daca nu cumva iti trece prin cap sa dai o tura pe la Mall sau sa aprinzi televizorul …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Vezi și:

– Crăciun de Mall (2)

Ce ne spune Google despre ipocrizia corectitudinii politice?

S-a împământenit mai ales în mass-media anglo-americană ca de Crăciun, urarea să nu mai fie “Crăciun Fericit!” ci “Sărbători Fericite!”. Ideea a venit de la comuniști, aceiași care au încercat să-l înlocuiască și pe “Moș Crăciun” cu “Moș Gerilă”.

Niciodată nu veți auzi în Europa la o televiziune mainstream urarea “Crăciun Fericit!” ci doar “Sărbători Fericite!”. Nu mai discutăm că oricum nimeni nu mai vorbește despre Nașterea lui Hristos sau creștinism, dar 24 de ore din 24 nu veți auzi cuvântul “Christmas” decât cel mult în formula “Christmas sales” (vânzări de Crăciun).

Curios, când e vorba de gologani, americanii lasă deoparte corectitudinea politică – noua ideologie a imperiului – și nimeni nu își face reclamă la prăvălie cu formule de genul “Reducerile de sărbători” sau “Cadouri de sărbători” ci peste tot încă se folosește cuvântul crăciun.

Să trecem însă și la argumentări. Charturile de jos arată cât de mult caută utilizatorii Google cuvintele respective. Axul vertical are valori de la 1 la 100 unde 100 înseamnă maximul atins pe perioada selectata, deci valorile sunt relative. Primul chart compară căutarea după cuvintele “happy holidays” și “merry christmas” iar al doilea căutarea după “christmas presents” și “holiday presents”.

chart1

chart2

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte articole:

Cine ne fură[ Crăciunul?

MOS CRACIUN by Coca-Cola – Povestea adevarata a “mosului” in haina rosie sau ISTORIA DETURNARII SENSULUI UNEI TRADITII CRESTINE

Cine ne fură Crăciunul?

Sub titlul “Război împotriva Crăciunului?”, Romania Libera prezinta cateva stiri din america legate de interzicerea simbolurilor religioase sau mai putin religioase (cum ar fi banalul brad) care sa aminteasca de Craciun, pe motiv ca acestea nu sunt “politically correct”. De asemenea, si Dan Camen atrage atentia ca “Crucea Rosie si Federal Reserve au interzis in Marea Britanie si SUA simbolurile Craciunului“.

Aceste stiri par socante pentru ca sunt gesturi explicit anti-crestine, pe fata, directe si oricat de mult ne-ar place sa credem ca comunismul a murit, nu este chiar asa. Ce putem face ca asa ceva sa nu se intample in Romania? Sau mai bine zis, sa amanam ziua cand si in Romania asa ceva se va intampla, pentru ca scoaterea icoanelor din scoli a fost cat pe ce sa ramana o decizie oficiala, a unui organism oficial al statului roman – CNCD – si cu siguranta nici Mos Craciun nu va scapa de sagetile agaricilor cu ecuson care “implementeaza” drepturile omului pe banii celor care il urasc pe Hristos si vor sa auda cat mai putin de El si de orice aduce aminte de El.

Cum de s-a ajuns aici oare, intr-o tara crestina – SUA -, intr-o tara in care chiar pe banii lor scrie  “In God we trust” (In Dumnezeu ne e nadejdea)? Ce sa mai zicem de britanici care au ca imn national “God Save the Queen” (Dumnezeu sa o pazeasca pe regina)!. Dupa parerea mea, aici s-a ajuns pas cu pas. Adica de la credinta fierbinte asemanatoare fierului incins, la lipsa totala a credintei asemanata cenusii stinse, lucrurile s-au intamplat pas cu pas.

Primul pas cred ca a este atunci cand crestinii, desi tin postul Nasterii Domnului, nu se mai spovedesc si nu mai simt Sfinta Impartasane ca pe o lipsa. Aceasta cred ca este prima rupere de Hristos: in momentul in care lipsa Sfintei Impartasanii nu ti se pare un lucru de o gravitate fatala. Iar cand poti sa traiesti fara spovedanie ai pierdut mare parte din semnificatia Craciunului. Atunci bradul, Mos Craciun, stelutele, colindele, cozonacii si porcul sunt de fapt motivul sarbatorii tale, nu Nasterea lui Hristos.

De ce s-ar bucura cineva de Nasterea lui Hristos daca nu doreste sa se impace cu Hristos si sa primeasca Trupul lui Hristos? E ca si cum am spune ca o mama a nascut un copil si desi acesta ii este furat de infractori care probabil l-au rapit ca sa il omoare si sa ii vanda organele, acea mama se bucura totusi cu fast mare, face cozonac, face prajituri etc si se cinsteste impreuna cu familia si cu prietenii pentru ca s-a nascut pruncul. Faptul ca pruncul a fost rapit este ignorat, toti uita esentialul fiind vrajiti de mirosul  sarmalelor, al porcului , al cozonacului si al tuturor bunatatilor cu care oamenii se cinstesc in aceste zile.  Ei chefuiesc la maxim, ba chiar canta si colinde, isi ureaza La multi ani!, trimit SMS-uri pe la prieteni insa nu li se pare cu nimic problematic ca tocmai cel pe care ei il praznuiesc nu este in mijlocul lor. Si nu doar o data, ci an de an, oameni care nu s-au spovedit niciodata, oameni care nici macar nu merg la biserica, canta si asculta colinde, isi fac daruri intre ei, isi fac urari, se bucura, desi nu au nici un motiv anume: lor oricum nu le pasa de Hristos.

Cu siguranta, marea majoritate a acestora, vor raspunde ca ei au credinta lor, nu au nevoie sa mearga la biserica, sau poate nu au timp, sau se plictisesc la biserica. Pe acestia i-as intreba insa de ce mai sarbatoresc Craciunul altfel? Un raspuns ni-l da Wikipedia: Craciunul este sarbatorit din ce in ce mai mult si de necrestini. Printre obiceiurile moderne practicate de oamenii moderni de Craciun sunt: facutul de cadouri, muzica, felicitarile de Craciun, o masa speciala, decoratiile luminoase. Iata deci o explicatie banala si concludenta totodata: si necrestinii sarbatoresc Craciunul.

Marea problema este care dintre noi ne dam seama ca de fapt noi nu mai suntem crestini. Lumea “moderna” se pare ca ne ofera toate cate le aveam si atunci cand eram crestini, precum si crestinii isi fac daruri pentru a simboliza bucuria Nasterii Domnului, tot asa si necrestinii isi fac daruri pentru ca si ei sunt darnici si nici macar nu au nevoie de un motiv anume. Precum crestinii taie porcul si fac mancaruri bune ca sa se bucure ca au trecut cu bine peste un post in care s-au lispit de multe bunatati, tot asa si necrestinii se bucura de bucate alese pentru ca asa s-au obisnuit din anii trecuti. Trecerea de la crestin la necrestin este din ce in ce mai usoara si foarte putini sesizeaza asta. Diavolul a reusit ca sa faca din lumea de azi o camera a oglinzilor in care fiecare – dupa masura noastra mai sus sau mai jos pe scara mantuirii -sa vedem chipuri false, chipuri deformate ale unei realitati ireale, dar care ne distreaza si ne atrag prin sclipiciul si prin falsa lor aparenta.

Nu doar cei necredinciosi nu stiu ce sarbatoresc si le place sa creada ca mai sunt copii si prin urmare trebuie sa se bucure de luminite, de cadouri si de mancaruri bune de Craciun. Chiar si cei mai atenti crestini cu greu pot sa traiasca sarbatoarea la adevarata ei inaltime si semnificatie. Pentru mine Craciunului are o semnificatie aparte in plus, pentru ca de Nasterea Sa, m-a intors Hristos in Biserica: acum zece ani a fost primul Craciun in care am tinut post, m-am spovedit si m-am impartasit. De fapt, pe atunci credeam ca anafura este Sfanta Impartasanie, deci nu m-am impartasit decat simbolic, insa acea anafura a fost pentru mine poate mai intensa (in efectele simtite de mine) ca orice Sfanta Impartasanie ulterioara, pentru ca dupa acea Sfanta Liturghie timp de aproape un an am fost un cu totul alt om, precum in a 5-a parte din invataturile despre calea mantuirii ale Sf. Teofan Zavoratul, am trecut prin campia de flori.

Am intalnit Craciunul acesta mai multi oameni, din care doresc sa povestesc doar trei cazuri:

– doi batrani, el aproape paralizat complet, ea foarte bolnava, abia merge, insa are grija de el; amandoi credinciosi, se lupta cu boala, cu suferinta, cu necazurile; stau singuri, din cand in cand ii mai viziteaza copii, insa acestia nu le aduc doar mangaiere, ci uneori le sunt si pricina de sfada; se spovedesc, se impartasesc, noaptea plang, ziua se uita la televizor; ea zice ca noaptea isi plange pacatele, ca e rea de gura si ca il mai cearta pe el; probabil il acuza pentru boala pe care o are si pentru faptul ca ea trebuie sa aiba grija de el; ea mai zice ca o singura “recreere” avea si ea, sa mearga la Biserica; acum nu mai poate, din cauza lui si din cauza picioarelor; Craciunul a fost foarte trist pentru ei, nici macar casetofonul nu le-a mers sa asculte colinde, iar la Trinitas nu prea s-au uitat; de mancaruri, ce sa mai zicem; au avut porc, au ce sa manance dar oricum nu pot sa manance prea multe , durerea este oricum prea mare; nu stiu cat de mult au inteles rostul suferintei lor, dar cred ca au inteles foarte mult, de vreme ce singuri spun ca patimesc pentru pacatele lor si le e teama ca nici dincolo nu o vor duce mai bine;

– doi batrani mai tinerei; nu merg la biserica decat din cand in cand, ea mai mult ca el; ea a tinut post, dar nu s-a spovedit; au avut porc, s-au pregatit bine de Craciun, au vin, au tot ce le trebuie; mai putin copii; au un copil dar i-a cam flituit, i-a vizitat inainte de Craciun pentru o zi, dar viata lui este o continua sursa de suferinta pentru ei; noroc cu OTV-ul ca au cu ce sa isi umple timpul (cunosc toate “vedetele”, inclusiv biografia acestora), altfel viata lor ar fi extrem de plicticoasa; nu au inteles inca sursa suferintei din viata lor si nu se problematizeaza; Craciunul pentru ei este totusi o sursa de bucurie, mai ales insa pentru prilejul de a avea bucate bune, de a primi si de a face vizite si de a vedea emisiuni speciale la TV;

– un aproape-pensionar care are o credinta “a lui”: merge la cimitir dar mai niciodata la Biserica; da de pomana, dar nu primeste preotul cu icoana, ba chiar intr-un an i-a inchis usa in nas; s-a pregatit de Craciun cu mate si carnati si bineinteles nelipsitul bidon de vin din care bea in fiecare seara cate un pahar sau mai multe; si pentru el televizorul este scaparea, mai ales fotbalul;

Am evitat si evit de obicei de Craciun si Pasti sa ma vad cu oameni care nu inteleg semnificatia sarbatorii tocmai pentru a nu pierde si mai mult din ceea ce cu greu adun si am adunat si pentru a nu ma dilua mai mult decat sunt. As dori insa sa adaug la cazurile de mai sus si un caz vazut la televizor:

– casa unei senatoare: multa lume invitata, multe mancaruri, o mie de feluri; porci la greu si de la porc de toate: urechi, ficat, inima,  mate etc; soacra (sau mama) senatoarei explica partile porcului si le arata pe tava ca la biologie; sotul s-a ocupat de bautura: el descrie acest aspect dar totodata mentioneaza ca si nu stiu ce vanat este tot opera lui;

Fiecare dintre cei de sus se crede crestin, nici nu concepe altfel. Insa nu la toti le pasa in aceeasi masura de Hristos. Cu toate acestea, pe fiecare Dumnezeu il cheama si il asteapta. Fiecare Craciun este un prilej de intoarcere, un prilej de intalnire cu Hristos care vine in lume tocmai pentru astfel de oameni. Din pacate foarte putini oameni se gandesc la Hristos, se gandesc ca Craciun inseamna in primul rand Hristos, se gandesc ca sarbatorim pentru ca s-a nascut Hristos.

Intorcandu-ne la povestirea Sf. Teofan Zavoratul sa vedem cum ii descrie acesta pe cei care ignora chemarea lui Dumnezeu si afundati in grasimi si in nepasare, primesc doar bucuriile materiale ale sarbatorii si ignora oportunitatile duhovnicesti care au o importanta infinit mai mare:

Pustnicul mai privi o data râul si vazu ca era acoperit, de-a lungul si de-a latul lui, cu mici barci in care stateau niste tineri luminosi cu fel de fel de arme, spre ajutorul celor ce se inecau. Ei ii chemau pe toti la ei si unora le intindeau mana, altora le coborau prajini si scanduri, altora le aruncau franghii, iar uneori scufundau pana la fund cange si carlige: poate ca se va agata si de acolo cineva. Foarte rar le raspundea cineva chemarii, dar si mai putini erau cei ce se foloseau cum se cuvine de armele salvatoare care li se dadeau. Cea mai mare parte le respingeau sfidatori si cu un fel de satisfactie salbatica se scufundau in râul care raspandea fum inabusitor, duhoare grea si miros de ars. Batranul isi intinse privirea mai departe de-a lungul râului si la capatul lui vazu o prapastie fara fund, in care raul se prabusea. Multime de tineri luminosi treceau iute cu barcile incolo si incoace, chiar pana la marginea prapastiei, dand ajutor, cu grija fiecaruia; dar, cu toate acestea, in fiece clipa, in fiecare loc al raului multe mii de oameni se prabuseau impreuna cu raul in prapastie, de unde se auzeau vaiete de disperare si scrasnirea dintilor. Batranul isi acoperi fata si izbucni in lacrimi. Si auzi o voce din cer: “Este amar, dar cine-i de vina ? Spune, ce as mai fi putut sa fac pentru mantuirea lor si nu am facut ? Dar ei resping, cu impietrire, orice ajutor le este dat. Ei Ma vor respinge si pe Mine, daca Ma voi pogori in ajutorul lor in cele mai amare locuri de suferinta”. (Sf. Teofan Zavoratul)

Ce ar mai fi de spus dupa toate acestea? Poate doar un mic indemn sa nu pierdem nici un strop din paharul cu care Hristos ne indulceste in fiecare sarbatoare, sa tinem din harul sau cat mai mult, sa Ii cerem sa nu il ia de la noi ci sa il inmuleasca, daruindu-I-ne dupa puterea fiecaruia in masura fiecaruia cu nadejdea ca vom fi primiti, caci daca nu pe noi, atunci pe cine? Daca nu pe noi cei pacatosi sa ne ierte Hristos si sa ne miluiasca, atunci pe cine? Pe cei drepti, pe cei sfinti, pe cei vredinici? Pe acestia dupa dreptate, iar pe noi dupa mila.

Asa cum Hristos se lasa furat de toti, asa cum ingaduie ca Nasterea Sa sa fie chiar prilej de pacat, de desfranari si lacomii sa nu luam nici noi seama la ce face lumea, ci sa fim noi cei care Il cautam precum magii si il cinstim precum pastorii.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

UPDATE 29/12/2010: RussiaTV America a facut un sondaj mai mult decat pertinent