Talk-show-ul – mai mult decât un sport naţional

Mulţi spun că băutul şi bătutul nevestei este un sport naţional la români. Nu ştiu cât de adevărată este această afirmaţie, deoarece eu cred că un om beat nu prea mai are putere să îşi bată nevasta, mai ales dacă se îmbată frecvent. Mai degrabă este el predispus să primească bătaie de la nevastă, mai devreme sau mai târziu. Dar chiar dacă ar fi adevărat, dacă băutul şi bătutul este un sport naţional dedicat mai ales bărbaţilor, există un sport mai recent care are atracţie nu doar la bărbaţi, cât mai ales la femei: talk-show-ul. Spre deosebire de alte sporturi, marele avantaj al acestui “sport”, care s-ar traduce în limba română prin “spectacol vorbit” sau mai bine zis “vorbă de dragul spectacolului”, ar fi că permite ca oricine să-l practice, atât actorii principali – vedetele, analiştii comentatori pe diverse teme, moderatorii, cât şi simplii spectatori din faţa oglinzii micului ecran care în rândul familiei şi celor cu care asistă la acest spectacol, pot la rândul lor să comenteze comentariile comentatorilor invitaţi. Sau dacă nu o fac în timpul show-ului, cu siguranţă vor găsi timpul ulterior să comenteze şi să întoarcă pe toate feţele evenimentele zilei, ştirile importante, bârfele cele mai tari etc. De-a lungul indelungatei noastre istorii, poporul roman a inventat numeroase proverbe legate de vorbit cum ar fi “Vorba multa – saracia omului” sau “Vorbele trec, faptele raman” sau “Tine-ti limba-n gura, ca sa ai friptura”. Cu toate acestea, pe masura ce atractia acestui sport a cuprins tot poporul, de la seful statului pana la babele de la sat care stau pe ulita la taclale sa mai traga o mica barfa, aceasta intelepciune acumulata de-a lungul anilor pare a fi ignorata din ce in ce mai mult si romanul isi da frau liber la limba si incepe sa aiba pareri cat mai multe in cat mai multe domenii si de asemenea ii place la nebunie sa si le expuna cat mai vocal si la cat mai multi, ideal la (ZERO)TV sau vreo alta televiziune ca doar zero sunt toate, desi cu totii am auzit de proverbul “Daca taceai filozof ramaneai”. Si nu o data ni s-a intamplat fiecaruia sa ne simtim cu musca pe caciula din aceasta privinta. Cine mai are insa dorinta sa ramana filosof intr-o tara in care pana si presedintele isi doreste cati mai multi tinichigii? Ca niste buni crestini ce suntem, ar trebui sa stim de asemenea ca vom da seama pentru orice vorba desarta, adica orice vorba care nu are rost, este fara sens si prin urmare ne consuma energiile noastre si ale ascultatorilor aiurea, punandu-ne totodata intr-o situatie de risc, anume riscul ca aghiuta sa se interfereze pe “canal”, si din cauza dorintei noastre de a trancani vrute si nevrute cu, dar mai ales fara rost, sa ne puna pe limba lucruri mai putin placute, caci intelept este sa vorbesti mai ales cand ai ceva de folos sa graiesti, dupa cum scrie la Carte: “Din prisosul inimii graieste gura”, iar daca nu din

Read more

20 de ani de ignoranţă

“Fără un gest, cu ochii-nchişi, Lăsând să cadă peste mine timpul Ca o insultă binemeritată Pentru că sunt în stare să-nţeleg De tot ce înţeleg sunt vinovată” – Ana Blandiana La vremuri de bilanţ mulţi îşi pun întrebarea dacă a meritat sau cum ar fi fost altfel. Dacă a meritat, numai proştii şi comuniştii care şi-au pierdut statutul pot să răspundă nu, dar cum ar fi fost altfel, puţini pot să dea un răspuns convingător, deşi bineînţeles răspunsul la o astfel de întrebare ţine de imaginaţie şi de capacitatea fiecăruia de a înţelege istoria şi de a avea o viziune alternativă a acesteia. În literatura SF există chiar un subgen care se numeşte Istorii alternative în care îşi găsesc locul cărţile care încearcă să dea un răspuns la întrebarea “cum ar fi fost altfel”. Un răspuns la o astfel de întrebare nu poate fi decât subiectiv. Mulţi spun că, dacă nu ne-am fi pricopsit cu comunistul de Iliescu şi am fi făcut mai devreme faimoasa reformă şi mult dorita integrare,  cu certitudine altfel ar fi stat lucrurile. De asemenea, mulţi spun că dacă spiritul “unificator” al lui Iliescu nu le garanta securiştilor pacea şi bunăstarea în noul regim “democratic”, s-ar fi vărsat mai mult sânge şi poate pierdeam chiar şi Ardealul. Cred că puţini însă se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă Piaţa Universităţii ar fi biruit şi neo-comunismul cu faţadă democratică ar fi fost stârpit din faşă. Poate puţini realizează că Piaţa Universităţii a fost ultimul bastion de rezistenţă românească înaintea blazării generalizate şi a decăderii totale în toate planurile a luptei românilor pentru ceva nobil. Este adevărat că între timp ne-am mai luptat ba cu irakienii, ba cu talibanii, dar astea sunt treburi de mercenari, nu lupte nobile. Poate că în plan politic şi economic, mulţi s-au luptat pentru integrarea în UE, dar numai pentru cei spălaţi pe creier de propaganda unionistă şi pentru cei care sug fonduri europene pe nedrept poate fi ceva nobil legat de acest neo-soviet cu faţă de tânără fecioară dar cu haine de desfrânată şi coarne de drac. După mine, dacă ar fi să găsim un cuvânt care să definească cel mai bine aceşti 20 de ani, acest cuvânt mi se pare a fi “ignoranţă“.  Am fost ignoranţi ca neam când am tolerat atâţia ani toate relele câte s-au făcut şi care nu trebuiau să se facă. Am fost şi suntem ignoranţi când stăm cu mâinile în sân şi lăsăm o mână de nemernici să ne conducă şi să-şi pună plozii urmaşi peste sistemul lor ticăloşit de comisioane murdare, licitaţii măsluite şi numiri de partid. Am fost şi suntem ignoranţi când lăsăm să fie terfelite şi batjocorite toate valorile neamului nostru şi mai ales atunci când nu ni le asumăm şi nu le valorificăm lasând astfel să se ridice la suprafaţă gunoiul şi împuţiciunea. Suntem ignoranţi pentru fiecare mârşăvie care se face sub ochii noştri şi pe care nu o identificăm şi nu o acuzăm. Ne-am bălcărit în falsa noastră amăgire că suntem

Read more

Culmea culmilor: dronele SF ale SUA hăcuite de irakieni

Nu sunt chiar SF dronele americane, ci niste avioane automate care mai filmeza, mai trag o  racheta, se invart pe ici pe colo, conduse de la distanta de un pilot de la sol, care se joaca la un joystick. Culmea e ca irakienii au reusit sa le hacuiasca, ghici cu ce: cu un soft rusesc – Skygrabber. Ce-ar fi culmea, ar fi ca si softul asta sa fie piratat. Tehnic vorbind, nu e tocmai hacuiala ci mai degraba un sniffing, dar le e de ajuns irakienilor ca sa intre in grota cand trec dronele peste ei. Puteti citi mai mult in Foreign Policy.

Read more

Mişcarea Zeitgeist – un fel de comunism tehnologizat

Curios ce au mai scos aia de au facut Zeitgeist, am mai cautat cate ceva pe net, totodata motivat si de un mesaj al unui membru al miscarii Zeitgeist din Romania, in care mail imi cerea ajutorul pentru aceasta miscare si il incheia cu urarea “Dumnezeu sa ne ajute!”. Nu stiu cat de zeitgeitst era tipul, caci astia oricum se declara atei si in prima parte a faimosului lor documentar se dovedesc chiar a fi anticrestini si nu orice fel de anticrestini ci unii profesionisti – filmul abunda de manipulare in plan informational dar mai ales in plan duhovnicesc, cautand sa insereze in mintea crestinului ideea ca Hristos este un mit ca oricare altul. Ei nu ataca crestinismul frontal, spunand ca nu exista Dumnezeu, ca Hristos nu a existat, ca totul a fost o inventie etc, ci doar spun ca astfel de mituri exista si in alte religii. Dar nu despre documentar vreau sa vorbesc, caci am mai facut-o intr-un articol in care imi exprimam mirarea ca acea carte egipteana in care se mentioneaza acel zeu Horus care se asemana atat de mult cu Hristos … nu exista de fapt, de vreme ce nu este mentionata in nici o enciclopedie si pe site-ul nici unei universitati. Am facut o cautare pe indelete, cu toate cunostintele mele de sintaxa google, cautand in enciclopedii, pe site-uri de universitati, in eventuale studii de istorie a religiilor, etc, dar in afara de cateva forumuri SF nu am gasit pe net niciunde altceva macar cateva informatii despre presupusa carte. Asadar revenind la miscarea Zeitgeist, in filmul lor de prezentare, un fel de “raison d’etre” si totodata o propunere de iesire din crizele actuale, inca de la inceput pute a comunism de ăla urât. Daca ar fi sa facem o paralela intre comunism si zeitgeitsm, ar fi mai greu de gasit deosebiri decat asemanari. Dar sa incep cu o scurta prezentare. Miscarea Zeitgeist propune o lume noua bazata pe noi principii si noi abordari. Unul dintre principii ar fi schimbarea totala a sistemului actual, adica a ordinii mondiale politice, economice si religioase. Schimbarea in sistemul politic ar consta in stabilirea unui nou sistem politic in care politicienii sa lucreze voluntar si in care doar in anumite chestiuni sa se ceara votul oamenilor, in altele, acei intelepti care se ridica la suprafata ca spuma in ciorba ar fi mai indreptatiti sa hotarasca decat plebea. Astfel, politicienii vor coordona dezvoltarea economica intr-un mod cat mai eficient si mai ecologic, ca sa stimuleze astfel dezvoltarea multilaterala a acelor sectoare de economie care sunt importante si sa elimine risipirea resurselor in competitia inutila si ineficienta din sistemul economic actual. Va suna cunoscut? Pai bineinteles, e tot un fel de plan cincinal. Tot un fel de sistematizare o propun zeitgeitistii si referitor la … salarizarea oamenilor muncii, care in utopia zeitgeitista vor fi foarte putini deoarece robotii vor face majoritatea muncilor, oamenii doar ii vor superviza. Si in plus, munca va fi o placere, deoarece in Zeitgeistopia tot omul este fericit.

Read more
1 345 346 347