Nu sunt un fal al lui Badea, ba chiar ma streseaza. Am insa un coleg care este fan si inevitabil din cand in cand ajungem sa discutam despre ce mai debiteaza maestrul recenziilor de presa. Nu vreau sa ma apuc sa il critic pe Badea si parerile lui, la urma urmei sunt multe creiere subdezvoltate care se cred demne sa emite pareri care ii depasesc total, cum ar fi de exemplu daca cutremurul si tsunamiul au fost sau nu trimise de Dumnezeu. Ca orice analfabet in ceea ce priveste viziunea crestina asupra lumii (ca si prietenul lui Oreste), Badea emite si el aberatii cu nimic mai diferite decat cele ale lui Vanga din care nu intelegem decat cat de limitata e intelegerea lui si totodata cat de ignorant este referitor despre acest fapt, ceea ce ma face sa spun despre Badea ca prostul nu e prost destul pana nu e si fudul. Lucru valabil de alftel pentru mai toti agaricii care se plimba de la showurile vorbite si emisiunile non stop de palavrageala fara sens despre orice chestiune fierbinte a zilei.
Televiziunile romanesti de altfel sunt pline de ratati care nu au gasit o meserie, nu stiu sa faca nimic util sau sunt prea lenesi ca sa isi gaseasca un loc de munca unde sa aiba responsabilitati si prin urmare au devenit reporteri. Nu sunt cu nimic diferiti de Dorel de pe strada care nu stie prea bine nici limba romana ci ei doar au avut sansa sa fie placuti unui numar mai mare de oameni tocmai pentru ca stiu sa invarte vorbele frumos, acid, incitant si prin urmare cu priza la public.
Nu parerea lui Badea despre Dumnezeu mi-a atras atentia si nici cea despre Biserica pe care o jigneste in mod constant. Afirmatiile care m-au facut sa imi fie mila si mai mult de Badea sunt acelea ca:
În privinţa faptului că cei 50 de oameni de la Fukushima aleg să moară în mod deliberat şi nu părăsesc centrala, ca să salveze alţi oameni, Badea susţine că acea decizie arată clar că la japonezi este vorba de o educaţie care la poporul român nu există. (Sursa: Antena3).
As dori sa ii atrag atentia lui Badea sa nu mai judece poporul roman prin prisma perspectivei pe care o are asupra lui. Badea ne spune de fapt ca el nu si-ar da viata pentru altii si prin urmare trage si concluzia ca in Romania nu ar exista oameni capabili de faptele de eroism dovedite de muncitorii japonezi. Mi se pare infantil si lipsit de orice judecata sa tragi o asemenea concluzie. Badea este total ignorant asupra unor realitati din lumea de jos, el fiind oarecum inchis in cusca ziarelor pe care le primeste si pe care le studiaza toata ziua si bineinteles si-a format o parere despre poporul roman uitandu-se la oamenii din jurul lui, din mediul lui si la viziunea transmisa si publicata de ei, care oameni sunt la fel departe de poporul roman ca si clasa politica pe care o critica Badea in fiecare zi. Din pacate, saracul, nu poate intelege norul de realitate translucida care il inconjoara ca sa nu mai vorbesc de orbirea spirituala pe care a dobandit-o tocmai invartindu-se in jurul nimicurilor de zi cu zi.
Nu doresc sa ii fac lui Badea o lectie de istorie sa ii amintesc de cati romani si-au dat viata in razboaie pentru fratii lor. Nu vreau sa ii amintesc nici de sfintii inchisorilor sau de exemplu, de sacrificiul facut de Mircea Vulcanescu pentru salvarea vietii unui tanar coleg de suferinta, desi pana si hotnews a scris despre asta. Eu insa cunosc cativa oameni dintre astia care se inghesuie la moaste si de care isi bate joc Badea si ceilalti mari critici in viata ai Romaniei care se nimeresc pe la televiziuni, care daca preotul le-ar da binecuvantare ar pleca si in Japonia acum ca sa isi dea viata pentru alti oameni. Cum sa crezi ca in asemenea vremuri si dupa asemenea necazuri la noi nu s-ar gasi oameni care sa se sacrifice? Si la urma urmei, Badea nu se gandeste oare de ce dintr-o natie de peste o suta de milioane, s-au gasit doar 50 sa incerce sa faca ceva cand situatia este intr-adevar disperata si prapadul ii poate termina pe toti?
Badea ii cantereste pe ceilalti asa cum se cantareste pe el. Daca lui ii e frica de moarte, daca el nu are nadejdea invierii si constiinta rasplatei pentru jertfa facuta, daca el nu are experienta daruirii pentru celalalt, ii vede pe ceilalti la fel de egoisti, al fel de interesati doar de propria persoana ca si pe el. Nu este asa deloc, chiar daca moralitatea decade si educatia este la pamant, poporul roman are infipt adanc inauntrul sau valori mult mai mari decat le pot vedea cei care nu au idee despre acest adanc, traind la suprafata ca spuma marii.
La urma urmei jertfa de sine este consecinta a educatiei pe care o primesti de la altii sau o valoare pe care o dobandesti individual si de care nici nu stii ca esti capabil pana cand ti se cere? Intr-adevar japonezii sunt patrioti, sunt luptatori si perseverenti, dar oare noi ce suntem, o natie asa aiurea care se nimereste pe-aci doar din intamplare, doar ca ne-au lasat altii in pace si ca nu am avut cutremure sau alte calamitati?
Mie imi place de MB, e inteligent si direct, dar imi pare rau de el ca nu reuseste sa-si gaseasca locul in viata, parca e vesnic nemultumit. La 5 ani de la acest comentariu (uau, au trecut deja 5 ani de la dezastrul Fukujima, parca luna trecuta fu’!), situatia nu s-a schimbat prea mult. Nu pot sa-l critic prea tare ca face rau. Cine deschide tv-ul trebuie sa-si asume si riscul spalarii creierului. MB castiga si el un ban din a fi un nemultumit de profesie, cine-l vrea, serveste, cine nu, ocoleste!
Mircea Badea nu se identifica cu poporul roman. S-a nascut in Romania, dar tot ce se intampla aici ii miroase rau de tot. Se considera un exemplar superior, cu o gandire ascutita, care „vede” dincolo de aparente, si care se chinuie sa supravietuiasca in tara asta de ratati. A spus ca majoritatea colegilor lui de generatie a emigrat, si ca sunt foarte fericiti departe de tara. Intrebarea este de ce nu face si el la fel? Prefera sa ne aminteasca in fiecare seara cat de buni de nimic suntem, si ca tara asta este o gluma (proasta). Ii critica pe politicieni, isi critica colegii de breasla, ii critica pe toti in general, dar nu realizeaza ca se aseamana pana la identificare cu cei pe care-i critica cu sete. Altfel, daca ar fi fost intr-adevar un cavaler al dreptatii si al adevarului, ar fi zburat din televiziune de foarte mult timp. Face si el (ca fraierul) jocul altora, care la randul lor fac alte jocuri, si asa mai departe … Isi contempla cu narcisism inteligenta, dar pazea! daca vreodata cineva il critica cumva. Acel imprudent nu va fi spalat nici de toate apele pamantului. Mircea Badea este din pacate prototipul tanarului roman care s-a nascut, a crescut si s-a maturizat in doua „epoci”: cea comunista si cea a capitalismului incert (are 38 de ani).
Daca inainte de 1989 oamenii mai aveau o scuza in ceea ce priveste inexistenta unei educatii religioase si a indepartarii de biserica, dupa „revolutie” numai cine nu au vrut nu s-a informat macar in legatura cu ceea ce inseamna crestinismul ortodox. S-a tipatit emorm: toti Sfintii Parinti, incepand cu cei din primele secole de crestinism, pana la Sfinti Parinti contemporani, etc. Rafturile librariilor de specialitate se „rup” de greutatea si multimea cartilor. Pe el nu l-a interesat sa afle nimic despre Dumnezeu, si sa inteleaga ce rost au Biserica si credinta pe acest pamant. Considera ca sunt lucruri care ar putea avea vreo importanta doar pentru oamenii needucati si slabi. El este deasupra acestor lucruri. El este un om „superior”. Anturajul in care se invarte si care cuprinde un pastor adventist, un ocultist cu simpatii masonice, si te miri ce alte persoane atee, il face sa respinga cu hotarare tot ceea ce ar putea veni de la Dumnezeu si de la biserica, ca ceva daunator si retrograd. El este doar un om civilizat, nu-i asa?!? Mai grav este ca din postura sa, poate influenta in rau atata lume.
Atitudinea sa refractara la tot ce inseamna credinta crestina, poate avea din pacate o justificare si in atitudinea si comportamentul unor crestini practicanti, care prin ceea ce spun si fac sunt foarte departe de ceea ce se pretind a fi. Eu in decursul timpului am avut cele mai crancene lovituri de la crestini declarati, care mergeau regulat la biserica, care aveau duhovnici, si care fara mila si fara remuscari mi-au facut foarte mult rau. Mai mult ca sigur ca am avut si eu partea mea de vina, dar totusi „mila” crestineasca de care am avut parte nu s-a justificat. E adevarat ca acolo unde omul incearca sa se apropie de Dumnezeu, cel rau da o batalie mai mare, dar ar fi de dorit ca si noi sa fim ceva mai atenti la exemplul pe care-l oferim celor care nu cred in Dumnezeu, si de asemenea si noi intre noi crestinii sa nu ne mai facem atata rau, sa nu mai fim atat de inflexibili in a ne sustine „dreptatea” noastra pana a-l desfiinta pe cel de langa noi. Si ar mai fi de dorit, ca expresii cu este de exemplu: „iertati-ma”, sa reprezinte exact ceea ce inseamna, si sa nu devina un automatism care „da bine”, si care ajunge sa fie lipsit de continut.