Flori
Vijelioase flori, din pământ aburind,
ca nişte strigăte cresc, saltă zâmbind.
Care e vrerea lor gingaşă-n vreme?
Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu şade deschis …
Haina lui mirosind a ierburi şi cer –
fără să ştie oraşul de piatră şi fer.Mânile micilor flori intră-n pământ.
Morţii când le sărută ştiu dacă-i vânt,
şi de pe dânsele sorb ploaia şi veştile.
Astfel, în flori îşi deschid morţii fereştile…
Sursa: www.isanos.ro unde puteti gasi o scurta biografie, bibliografie si chiar carti in format pdf. Iata un motto-ul acestui site care prezinta viziunea poetei:
“Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate şi frumuseţe, nici-o operă literară nu poate trăi fără ele. Cu cât timpurile sunt mai barbare, mai înveninate de ură şi mai iraţionale cu atât intelectualul este dator să cultive sufletul lui într-un sens moral şi să se opună curentului. Iartă-mă că predic, dar spectacolul degradării umane mă îngrozeşte şi mă face să mă tem pentru tine, cum te temi totdeuna pentru cei iubiţi într-o vreme de molimă.”‘
(Scrisoare cãtre Eusebiu Camilar, 27 august 1939, Costiujeni)
![Magda-Isanos](https://chiazna.ro/wp-content/uploads/2012/04/Magda-Isanos-228x300.jpg)
Daruri
Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.Esti tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.Acestea toate să ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-mă macar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.
Din lumea celor cuvantatoare
Dimineti timpurii de toamna tarzie
Ne bat acum in geam parca-ndemnand
Sa construim atunci cand va fi vijelie
Diguri de aparare, dar si mori de vant.
Frunze ruginite-asternute pe jos
Au cazut din copaci parca spunand:
„N-am pretuit timpul verde ce-a fost
Si curand vom ajunge precum nicicand.”
Un caine ce cauta printre gunoaie
Flamand, disperat si parca latrand:
„Am fugit de la Stapanul meu din odaie,
Si-acum ratacesc, de foame murind.”
Nori cenusii si negri-adunati
Si-un soare-aparand si parca zambind:
„In orice ispite si-ncercari va aflati
Soarele Dreptatii va va izbavi curand.”