Băncile lacome – țapul ispășitor al incompetenței socialiste

Socialismul nu a avut succes nicaieri in lume. Peste tot a facut numai dezastru, de la URSS, la Venezuela si din ce in ce mai mult in Europa de Vest unde averea si bunastarea cumulate cateva decenii in timpul Razboiului Rece, au inceput sa fie acum rapid evaporate de valul de tendinte socialiste care cuprinde intreaga lume, ca o ciuma de care omenirea nu mai poate sa scape. Generatia de astazi insa a uitat de comunism si nu pune deloc egal intre socialism si comunism, considerand socialismul mai uman in timp ce capitalismul este lacom.

Bancile, FMI-ul, corporatiile straine, Soros sunt tapii ispasitori folositi de dictatorii recenti din Europa de Est dar nu numai pentru a acoperi incompetenta si pentru a distrage atentia de la actele de coruptie si pentru a justifica masuri economice aiuristice prin care se incearca stoarcerea ultimelor resurse care sa acopere pomenile electorale de care inca mai au nevoie pentru a putea sa dobandeasca puterea totala care le va permite sa stranga cureaua si sa isi prelungeasca regimul pentru ani buni, cum putem vedea in Venezuela unde desi au ajuns la sapa de lemn si emigreaza in masa, venezuelenii inca nu au reusit sa dea jos regimul dictatorial care a cumparat soldatii si folosind armata a transformat Venezuela intr-o mare puscarie sau plantatie de sclavi.

Discursul nationalist si anti-capitalist prinde mai ales la mintile reduse care nu au o cultura economica (sau de orice natura) minima si nu sunt nici informate, in ciuda accesului la internet. Problema este ca desi accesul la internet este facil si general, limba engleza necesita un IQ de peste 70-80 si o scoala serioasa unde cei cu IQ mic sa fii fost invatati –  ceea ce pe meleaguri mioritice lipsesc.

Bancile sunt hipermarketuri de bani. Daca la hipermarket cumparam produse, la banci cumparam bani. Dobanzile sunt pretul banilor. In ultimul timp, dupa cum stim, la noi s-au cam marit preturile la toate produsele: la impozite, la gaze, la curent, cursul de asemenea. Banii nu puteau sa ramana la fel de ieftin. Pe langa maririle de preturi, mai avem o problema: cheltuim ca popor mai mult decat producem, adica avem balanta comerciala negativa si de asemnea guvernul cheltuieste mai multi bani decat primeste din impozite. Diferenta la ambele e completata din credit, deci cererea de produsul BANI din afara este din ce in ce mai mare. De unde cursul creste si dobanzile cresc. Cu ele cresc si riscurile, de unde pretul de asemenea creste. Cand un produs este cerut, pretul lui creste. Si daca este cerut in continuare, pretul creste in continuare.

Pentru banci, vremurile de astazi din Romania sunt mana cereasca. Bancile stiu ca fiind membra UE, Romania nu o sa fie lasata sa intre in insolventa si cumva va fi ajutata sa plateasca datoriile asa cum s-a intamplat la greci. Asa cum s-a mai intamplat in criza anterioara, FMI si UE au ajutat Romania si bancile si-au primit creditele. Adica nu am intrat in insolventa. De aceea bancile maresc si vor mari in continuare creditele pana atunci cand romanii nu se vor mai gramadi la credite si vor cheltui din salariile real marite pe care le va aduce performanta reala si cresterea organica a economiei. Ceea ce nu se va intampla prea curand, ba din contra. Ca stat, avem insa garantii: Rosia montana, paduri, ape,  etc. 

Impunerea unei taxe legate de ROBOR pare o masura coborata din desene animate. Intelegem ca guvernul are nevoie de bani, dar o marire a TVA-ului rezolva rapid problema. Evident ca s-au gandit ca e mai usor sa dai la gioale doar bancilor, ca sa nu iti sara in cap oamenii ca se scumpesc preturile.

Realitatea este insa ca desi guvernul va lua ceva bani in plus de la banci, bancile vor avea profituri si mai mari, deoarece urmeaza noi mariri de salarii si noi gloate de creditaci care se vor arunca la credite, prin urmare bancile vor avea cerere din nou exploziva si isi vor permite fara problema sa mareasca din nou dobanzile, indiferent de legea lui Teodorovici. 

Nu stiu cati inteleg si nu bag mana in foc nici eu ca este asa, dar am impresia ca aceasta masura este de fapt mana cereasca pentru banci pentru ca le va permite sa creasca preturile la credite (dobanda) avand o justificare si avand mai ales un consens la nivelul pietei de bani. Nicio banca nu poate mari pretul de una singura pentru ca nu mai are clienti. Car-mar, cat de cat avem un sistem concurential in piata bancara, desi sunt multe asteriscuri. Insa, cand toate bancile stiu ca statul le mareste impozitarea, e ca si cum bancherii ar avea o sedinta secreta si ar decide impreuna sa mareasca pretul, adica este un consens instant, fara nevoia unei intelegeri riscante si care sa fie taxate de consiliul concurentei. Reactia organica de aparare la acest atac, va fi clar de marire a costurilor. Fie sub forma dobanzii, fie sub alte forme, exista o singura certitudine: creditarea nu va avea de suferit, bancile inca se pregatesc pentru asaltul care va urma si profiturile vor dudui. Voi face referinta la acest articol prin luna martie, dupa primul trimestru de raportari al bancilor listate la BVB cand realitatea imi va confirma teoria, desi probabil multe banci vor sa amane profiturile cat mai spre sfarsitul anului, pentru a mai profita de eventuale oportunitati desi acum cu distribuirea dividendelor trimestriala (nu stiu daca e valabil si la banci insa) exista motivatia sa declare profiturile cat mai rapid.

Un fenomen similar cu ce se intampla acum cu bancile, are loc in comert atunci cand se mareste pretul la energie electrica si la benzina: toate preturile se maresc, pentru ca toti comerciantii sunt inclinati sa isi mentina marja de profit pe care o aveau inainte de aceasta marire. Daca insa cererea ramane si nu este afectata de maririle de preturi, toti comerciantii au tendinta sa pluseze, au dat de gustul maririlor de preturi si al profiturilor fara limita, si daca piata o cere, ele continua sa mareasca pretul pana acolo unde simt ca poate clientul. Nu zic ca bancile nu ar fi marit pretul si fara aceasta masura, daca cererea ar fi crescut, zic doar ca aceasta impungatura din partea statului le da un prilej sa faca un salt semnificativ IN GRUP, pentru ca altfel ecuatia profit-cota de piata i-ar fi facut sa fie mai retinuti.

In final doresc sa raspund la o intrebare: de ce totusi bancile noastre declara profituri atat de mari? Pentru ca, ar putea sa sifoneze profiturile prin companii offshore, asa cum face ING, de exemplu sau TBI care nu sunt inregistrate in Romania. Sunt bancile proaste? Nu stiu sa raspund, dar am o banuiala: profiturile nu sunt deloc mari, probabil sunt prea mici ca sa se complice sa le sifoneze. Tovarasii sunt insa idioti si sunt chiar invidiosi ca bancile fac profituri asa de mari (in ochii lor) si s-au aruncat sa le taxeze mai mult.

Masura asta prezinta un pericol imens, nu atat pentru sectorul bancar cat pentru intreaga economie. Tovarasii nu sunt chiar prosti, ci ne fierb ca pe broasca in oala. Au calculat in ce domeniul impactul are efect electoral si nationalist maxim si au targetat bancile. Vor urma insa si alte sectoare, banuiala mea ca cele de energie si cele IT, dupa care la rand vor lua toate sectoarele profitabile din Romania. Pentru o vreme treaba va merge pentru ca Romania este inca o tara uimitoare cu resurse inepuizabile si asa cum rusii au furat decenii de la noi si tot nu au golit tot, inca se mai gasesc in tara la noi locuri si oameni care produc si care aduc bani in tara. Deci tovarasii vor avea de unde sa jegmaneasca in continuare fara costuri electorale si fara ca prostimea sa inteleaga sa macar sa stie ca pretul cade tot in capul lor. Presa va macani cateva zile, Isarescu la fel, bancile la fel, desi dupa cum am zis, lor le convine. Mai greu va fi insa pentru micul antreprenor, Dorel care vrea sa faca si el o afacere si sa ia credit sau care are o idee si se duce la banca sa le propuna. De asemenea, Costel care e bugetar si vrea sa isi cumpere si el in sfarsit o masina noua, va lua credite mai scumpe, pe care va avea insa cu ce sa le plateasca, cu noile salarii marite. PIB-ul creste, tovarasii se lauda, dar diferenta din buzunarul lui Costel va fi aceeasi maine ca si astazi, pentru ca inflatia va roade nemilos aceste cresteri. Problema nu va fi insa inflatia, cat noile tarieri de care va avea parte Costel la viitoarea criza. La cea trecuta au fost 25% dar viitoarea echilibrare va fi mult mai dureroasa, asa cum putem vedea in Venezuela. Insa Costel traieste clipa. Bravo, Costel!

One comment

  • or fi “furat”rusii in anii 50 si 60 ca si despagubiri de razboi dar dupa
    … nici vorba dimpotriva nu au mai putut sustine economic si financiar caer si tratatul de la varsovia de unde si caderea acestora…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.