ROBOR, Prima casă și băncile lacome

M-am plictisit să scriu articole despre Prima Casă, cât despre ROBOR, ce să fie de scris? Poate de clarificat niște amănunte și combătut teatrul tovarășilor care mizând pe instinctul naționalist idiocratic se folosesc de retorică manipulatoare fără măcar să aibă cohones să tacă și să facă ce vor, adică să sugă și ei niscavai din profituri, dacă deocamdată nu pot să le naționalizeze încă pe aceste bănci lacome. Și să sugă cât vor, pentru că pot – și aici sunt de acord că este treaba lor ce taxe și ce impozite pun – și nu pentru că, vezi-Doamne, ar vrea ei binele creditacului care este speriat de creșterea ROBOR-ului. Însă comunistul nu poate să nu mintă, are în sânge manipularea și hoția. Și acestea vin la pachet cu incompetența și cu înclinarea de a arunca mereu cu noroi asupra celor care produc și sunt competenți.

Cât despre boporul din bazinul electoral, deși prostimea este naționalistă, totuși nu se dă niciodată înapoi de la un credit de la o bancă lacomă austriacă pentru a cumpăra mașini de la companii exploatatoare nemțești care sifonează profiturile în offshore-uri … Însă dacă putem, de ce să nu le luăm din profiturile lor și să ni le împărțim noua – aceasta a fost prima scânteie a bolșevicilor și peste secole, dracul minciunii, al hoției și al răutăți endemice stăpânește toți socialiștii ipocriți scoate din nou capul,câtă vreme trezvia poporului este zero și pofta de ajutoare gratuite bate principiile morale și economice care și acelea sunt destul de subțiri oricum.

Subțirimea presei noastre s-a văzut cu ocazia lansării taxei pe lăcomie prin aceea că nimeni nu a pus problema către tovarășul Teodorovici: dacă vă pasă de ROBOR și de oamenii care au rate mari și nu vor mai putea face astfel față măririlor de salarii din pix, de ce guvernul nu taie programul Prima Casă? Cred că este la mintea cocoșului (și am explicat de mai multe ori) că acest program nu face decât să proptească prețurile la imobiliare aiurea. Fără acest program, prețurile ar cădea până acolo unde puterea de cumpărare ar regla cererea și oferta. Și astfel, oamenii ar putea avea credite cu rate mult mai mici și pentru perioade mai scurte, prețul fiind mult mai mic și principalul contând imens în calculul total al achiziției. Nu cred că poate nega cineva că fără Prima Casă, sistemul bancar din România ar fi trecut printr-un duș rece, fiind băncile nevoite să dea din coate ca să poată oferi credite. Indirect, Prima Casă ține sus nu doar prețul imobiliarelor, nu doar costul creditelor imobiliare, ci și pe al celorlalte credite care sunt cumva legate de imobiliare, băncile având o masă de bani pe care trebuie să o împartă și dacă pe imobiliare nu ar avea de consumat capitalul destinat creditării, ar fi nevoite să dea jos cu dobânzile la toate celelalte credite pentru a avea rulaj.

Sunt lucruri simple deși poate eu nu le explic simplu. Însă supra-impozitarea legată de ROBOR de departe nu are rolul de a “ține sub control” creșterea ROBOR-ului ci sifonarea unui procent din profit de către stat. În particular, personal nu am nimic împotriva ideii: statul taxează, asta face el și cum o face se revede în economie și în bunăstarea oamenilor. Poate că ei s-au gândit că așa e mai bine, să fie sănătoși. Nu cred nici rapoartele BNR că băncile o să aibă probleme cu solvabilitatea, nu cred nici semnalele alarmante ale specialiștilor că o să fie dezastru pentru bănci, etc. Mafia banilor, fie că e în mâinile bancherilor lacomi, fie că e în mâna statului lacom, este cam același lucru. Eu doar vreau să atrag atenția asupra ipocriziei și prostiei cu care guvernanții actuali pretind că le pasă de oameni și luptă cu dușmanii economici ai boporului, când de fapt aceasta lege Prima Casă, este mană cerească pentru bănci și le face să stea cu mâinile în sân fără să se lupte pentru reduceri de costuri, analize, dezvoltare, investiții în companii sănătoase, în mediu privat etc.

Băncile la noi trăiesc tot de pe seama statului, că niciodată bancherii nu o vor duce rău într-o țară socialistă dacă știu cum și cu cine să împartă profiturile. Prima casă, obligațiunile guvernamentale, creditele administrației publice, ale regiilor și ale companiilor de stat administrate ineficient, toate acestea sunt surse de venit baban. Să vă dau doar un mic exemplu: Compania de Apă Oltenia, are conturi deschise la toate băncile posibile (mai puțin la ING, unde au închis – pe semne că a venit ordin de la partid). Care companie întreagă la minte plătește comision de administrare și duce în spate conturi aiurea la toate băncile când un cont sau două sunt mai mult de ajuns, ca să nu mai zic că plata cu cardul pe un site poate rezolva peste 50% dintre clienți cu costuri de încasare infime comparativ cu cele bancare. Însă deoarece Compania de Apă are un singur patron – Primăria Craiova, și deoarece e condusă de tovarăși care erau mereu repetenți la matematică și îi doar undeva de eficiența financiară, pentru că dacă au nevoie de bani doar măresc metrul cub de apă, astfel de situații se întâmplă. Nu mai zic de credite. Credeți că o primărie în România când vrea să ia credit se duce și compară ofertele între ele, negociază cu băncile? Nu, se duce la o bancă unde la sucursala locala, directorul sau directoarea “știe cum merg lucurile”. Și astfel, băncile o duc bine oferind credite pentru te miri ce proiecte, că oricum tot ce e la stat e beton la riscuri, deci băncile nu stau să analizeze fezabilitate sau alte prosti pe care le cer creditacului de rând.

Dacă îi pasă deci lui Teodorovici de ROBOR, de ce nu taie din credite, de ce nu taie din obligațiuni, de ce nu taie Prima Casă etc? Numai dacă ar tăia Prima Casă, beneficiile pentru popor ar fi incomensurabile. O scădere a prețului numai cu 10% ar însemna imens calculat la miile de tineri care își cumpără apartament prin acest program. Evident, nu zic să îl taie din prima, că poate să facă poc tot sistemul, poate să reducă treptat, să înăsprească condițiile etc. Dar chiar credeți că lor le pasă de omul de rând? Păi o cădere cu 10% a prețului, înseamnă o cădere a impozitelor și taxelor din achizițiile de imobiliare, deci din start venituri mai puține la buget, ori ei de asta au nevoie, de buget maxim ca să poată să dea pensii și ajutoare sociale la retardați ca să îi voteze. Nu ăla care muncește și e elibigil pentru un credit Prima Casă, nu informaticianul sau inginerul tânăr căsătorit care va plăti mai puțin și care va putea astfel să aibă un trai mai liniștit îi preocupă pe ei, ci să fie bani la buget, dacă se poate, toate profiturile să le înghită ei, ca să poată da pomeni electorale și să poată trage tunuri, cum ar fi kituri anti-cutremuri pentru locatarii din clădirile cu buline roșii, că niște pansamente și o lanternă o să îi ajute pe ăia când o să cadă blocul peste ei.

Două cuvinte în final despre ROBOR. Foarte puțini înțeleg că băncile sunt și ele plătitoare de ROBOR. În dinamica creditării și fluxului de capital al unei bănci, există momente când o bancă o duce mai bine la lichidități pe când alta o duce mai rău. De acea, băncile se împrumută între ele și de aici vine ROBOR-ul. Cei care zic aiurea că băncilor le convine un ROBOR mare pentru că și ele au credite emise și prin urmare câștigă mai mult când e ROBOR-ul mai mare, se înșală amarnic. E ca și cum ai spună că caselor de schimb valutar le convine un curs mai mare. Deloc adevărat, caselor de schimb valutar le convine un flux mai mare, cursul poate să fie oricât, pentru că ele au adaosul (sau marja de profit) relativ fix (reglat teoretic de piața, de costuri, de obiectivele patronului etc).

Similar, băncilor le convine cel mai mult să dea credite multe, la cât mai mulți oameni, ideal cât mai solvabili și într-o economie cât mai solidă, ferită de cât mai multe riscuri. Fie ROBOR mare, fie mic, problema băncilor este când nu au cui să dea credite și când creditele date în trecut încep să facă poc. Evident că nu le convine nici să vină statul să le mărească impozitul peste noapte, dar să nu le plângem de milă că BNR-ul nu va lăsa (din păcate) nicio bancă să pice pe la noi. Cel mai nasol lucru care se poate întâmpla unui bancher, este ca să fie mutat la o altă bancă, iar patronilor, să nu mai facă profit anul următor și să fie nevoiți să vândă banca. Ca să înțelegem sistemul bancar, să ne uităm la companiile de stat, ținute pe linia de plutire din bugetul de la stat. Așa cum companiile aflate pe pierderi la stat nu intra în faliment, ci sunt periodic “salvate”, la fel se întâmplă în sistemul bancar de la noi unde Isărescu garantează supraviețuirea oricarei bănci în orice condiții. Bineînțeles, în condițiile legii, căci cămătăria legalizată este garanția că nu poate fi înghițită de competiție.

În concluzie, nu doresc decât să subliniez că Teodorovici își face datoria să strângă șurubul și să ia cu japca tovărășește din punga altora. Îngrijorarea este însă dacă se va opri aici, sau dacă o dată ce a dat cu gustul de sânge, o să înceapă ca un leu să jupoaie tot ce îi stâ în cale. Azi sunt băncile și telecomurile, dar mâine pot fi producătorii auto, companiile IT, buticarii sau fermierii. Căci bugetul este un sac cu gaură fără fund, unde trebuie strânși cât mai mulți bani pentru a menține pe linia de plutire caritasul măririlor salariale, creșterii aparatului bugetar și al administrației publice, cheltuielilor nesăbuite și dezmățului “investițional”. Din spate vin inflația, cursul și dobânzile. Socialismul are însă și mai multe metode “magice” de prelungire a visării: pe lângă impozite mai există și creșterea datoriei, reglarea prețurilor, naționalizarea unor industrii întregi, etc.

Bine în toată ecuația asta este că tovarășii de la noi sunt obsedați de pensionari și bugetari și nu vor să rezolve mai simplu cumpărând armata și poliția cum fac tovarășii din Venezuela. Sau poate că inevitabil se va ajunge și la noi tot acolo, când cangrenele o să înceapă să sângereze din toate părțile și nu o să mai fie de luat cu japca …

PS: am uitat sa tratez subiectul profitabilitatii sistemului bancar; este o prostie atat de rumegata ca nu ne vad sa ajungem bine; bunaoara, la noi sistemul bancar este atat de slab dezvoltat si incipient incat profiturile realizate nu merita inca eforturile sifonarilor profiturilor prin offshore-uri asa cum fac de exemplu alte tipuri de companii, cum ar fi mall-urile si hypermarket-urile; evident ca acum pe masura ca se va supra-taxa profitul, tenatia transferurilor de profit va intra si in sistemul bancar si nu numai

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.