PIB = Perceptia Interioara Binevoitoare

Ziarul Financiar a publicat un articol in care acopera – dupa cum spune si titlul – ce s-a intamplat in anul 2019

Lucrurile sunt clare: datoria a crescut, deficitul comercial si de cont curent au sarit in aer, cursul este la maxime istorice – lucruri care merg mana in mana cu boomul din comert. Totodata, 2019 a adus si primul faliment bancar. Oops, am zis doua cuvinte interzise: faliment bancar. Well, nu e tocmai faliment deoarece am explicat ca Isarescu a interzis falimentul bancilor. Cand o banca ajunge in faliment “de facto”, o alta banca trebuie sa o cumpere si cum nu s-a gasit alti fraieri pentru preluarea dezastrului lasat de greci la Banca Romaneasca (nume predestinat, dupa cum vedeti), aceasta a fost bagata pe gat Eximului care oricum e o banca cu o performanta extraordinara, ca toate afacerile de stat.

In ciuda acestor cifre nasoale, se vor gasi tovarasi care sa zica: da, dar PIB-ul a crescut si el. Record!

Reamintesc necunoscatorilor: PIB-ul este un indicator facut de INS care trebuie sa arate frumos. Nimeni nu poate si nu are posibilitatea sa verifice INS-ul daca PIB-ul e calculat corect sau daca sunt erori. PIB-ul in sine, fiind indicator este plin de “estimari” si “rotunjiri”, nici macar institutele de statistici europene neavand cum sa miroase erorile sau ajustarile fie ele in sus sau in jos. PIB-ul trebuie luat deci ca o cifra care are atata greutate cat cea a notorietatii institutiei care il emite. Ori stim ca INS-ul e o institutie de partid cu tovarasi care au fost obligati sa scoata cifrele frumos, estimand cresteri spectaculoase ca sa justifice maririle salariale si de pensii cu care PSD incerca sa castige alegerile.

Dar nu doar la noi ci pretutindeni, PIB-ul este un indicator destul de aproximativ, drept dovada ca si atunci cand raportul PIB/datorie externa arata extrem de nasol, unele tari reusesc sa vanda datorie fara probleme – cum ar fi Grecia – desi practic acum raportul PIB/datorie la greci este mai nasol ca niciodata [sursa]. Tine deci de contextul financiar, de starea generala a economiei, de alternativele pe care le au investitorii, de banii tipariti. Cresterea PIB-ului in sine nu este deloc incurajatoare cata vreme alte cifre arata nasol.

Sa luam de exemplu balanta de comert: din fericire acesta nu este un indicator (o formula compusa de autori cu date extrase din surse aleatoare, cu estimari aleatoare si cu rotunjiri aleatoare) ci o cifra reala calculata ca direfernta dintre suma tuturor exporturilor si suma tuturor importurilor. Nu stiu daca la balanta de comert sunt inclusi si banii trimisi din afara de capsunari (cred ca nu). Aceasta balanta – deci cifra reala, nu coafata – este la record de valoare negativa dupa perioada din criza 2008. Ce ne spune asta? Ne spune ca la nivelul tarii consumam mai mult decat producem. Dar cum se poate asta? In acelasi fel in care un om sarac merge la banca si pune casa gaj si primeste un card de credit cu descoperire, in acelasi fel la nivelul tarii, noi consumam bani pe care nu ii avem, cumparand de la altii mai mult decat vindem noi.

Deficitul de cont curent de asemenea este o cifra reala, nu … indicata si reprezinta diferenta intre veniturile guvernamentale si cheltuielile guvernamentale. Si acesta este pe minus, dar noi suntem pe minus de o buna perioada de vreme, sunt exceptii tarile care sunt pe plus, diferentierea intre ele se face insa de procentul din PIB al acestui deficit. Care chiar si cu un PIB masluit si coafat, acest procent este la record istoric pentru Romania pentru ultimii x ani.

Noul an nu poate aduce alte trenduri deoarece o data dat drumul la dezmat (pofta de consum), numai o criza o mai poate opri sau un salt semnificativ al cursului. Dar chiar si asa, un salt al cursului nu va face decat sa reduca din marja de profit a comerciantilor care acum s-a cam umflat datorita banilor pompati in piata prin maririle de salarii necugetate ale bolsevicilor. Cand oamenii castiga banul usor, usor se arunca si sa-l cheltuiasca – de unde avem armatele de zombie care tropaie zilele astea prin mall-uri la fast-food-uri, la haine, la de toate pentru toti caci traim momente de bucurie, caci ne merge bine: PSD ne-a marit salariile si Orban nu are ce sa ne faca ca ii e frica ca va pierde alegerile viitoare. Prin urmare, acest respiro de care se bucura bugetarii, sub binecuvantarea lui Mugurel care nu a lasat cursul sa se duca acolo unde ii e locul pentru motive doar de el stiute, nu va face decat sa ridice la un nou nivel pofta de consum care se va propaga din veniturile reale actuale in descoperirile de card viitoare care vor rezulta din cresterea castigului pe cap de om al unei familii coroborata cu noile scaderi de dobanda pe care Mugurel nu va mai putea sa le evite la urmatoarea sedinta sau daca o va face, va sacrifica cursul.

Poate singurul lucru bun care se poate intampla in 2020, va fi o revenire miraculoasa a economiei mondiale si prin urmare a Germaniei, de unde ne vine noua grosul de bani din exporturi, deci colateralul pentru creditare. Acest posibil factor pozitiv coroborat cu o noua scadere a dobanzilor si reincepere a tiparnitei BCE, pot sa ridice pe noi culmi consumul si balantele mentionate mai sus intr-o noua perioada de exuberanta irationala in care frica de raportul datorie/PIB va fi cu totul eliminata si fundamentele economice ale consumului vor fi cu totul ignorate si trecute in desuet.

6 comments