Un Craciun jolly este imposibil

In Japonia, dar e la fel peste tot …

Vrei, nu vrei, traiesti in lume, trebuie sa cumperi. Mult, mult, cat se poate. Sa facem si de-alea, sa luam si de-alea, sa nu uitam de cutare, etc. Abundenta aduce cu ea si turmele de zombie care te convertesc si pe tine mai devreme sau mai tarziu si te trezesti – vrei, nu vrei – alergand si tu pe langa ei, neputincios sa te opresti sau sa o iei in alta parte. Turma se misca fiecare in functie de rostul ei: unii alearga dupa alimente, altii stau la coada la carne pentru ca dimineata la deschiderea magazinului se da carnea buna (in capul lor). Altii incercand sa scape de armatele de zombie, comanda pe internet. Doar ca sa descopere pe ultima suta de metri ca a mai ramas cutare cumatru fara cadou si la online s-a cam taiat macaroana ca nu se stie daca mai ajunge pana la Craciun, prin urmare tot la mall ajung pe ultima suta de metri, alergand langa celelalte turme de zombie in disperare pentru a suge ceva sange din rafturile tremurande de marfa noua si proaspat plasata gata sa fie aruncata in cosuri.

Bine nu e nici pentru cei care scapa de mall, avand scuza ca sunt obositi de drum – adica capsunarii. Aruncati din aeropor in aeroport, sau si mai rau terfeliti din curba in curba in microbuzele mizere si uneori cosciuge pe 4-6-8 roti, cei care se intorc acasa au stresul timpului: sa ajunga la timp acasa, cat sa poata sa petreaca macar 2-3 zile cu familia, cat sa poata sa se vada macar 1-2 ore cu prietenii si apoi sa nu cumva sa aiba parte de zboruri intarziate, sa nu piarda bilet la vreo cursa sau sa ramana blocati in ambuteiajele de dupa Craciun. Intoarcerea la munca e mai sfanta decat Craciunului: daca intarzii acasa o zi, mama si tata sau nevasta te iarta, dar inapoi la munca e nasol daca cumva nu esti la timpul la care trebuie sa fii. Durerea e mai amara cu cat in vest nu prea exista zilele “punte” si politicienilor din vest nu le-a trecut in cap sa ofere cadou electoral zile libere cu aceste punti. Dar chiar daca le-ar trece impactul ar fi infim pentru ca numai Romania are un sector public atat de umflat.

Fratele lui Jonathan Pageau nu mai foloseste telefonul si traieste relativ izolat. Scrie o carte. Jonathan nu stie cand se va vedea cu el – candva de acest Craciun, adica poate inainte, poate dupa. Nu are cum sa stie concret, pentru ca nu are cum sa dea de el deoarece nu acesta nu are telefon sau internet. Din cand in cand mai primeste mesaje de la el pe diverse canale. Despre Matthieu, Jonathan spunea o data ca e mai destept decat el. M-am mirat atunci, cum poate fi cineva mai desptept decat Jonathan? Ma rog, acum m-am prins. In timp ce frate-sau se streseaza sa faca youtube-uri racit pentru a castiga 5-10$ per intrebare, Matthieu are timp sa petreaca Craciunului si are timp sa se linisteasca, sa se roage, sa citeasca, poate chiar sa faca un foc in semineu ca in reclamele acelea ireale la care ne uitam noi astelalti. Nu stiu daca e casatorit si poate ca nu are familie, de aceea isi permite acest lux. Dar iata ca am inceput cu scuzele.

Cu siguranta poate exista o solutie de a avea si pacea si linistea si bucuria si de a le face pe toate fara tulburare. Eu unul tot tai si parca firele se tot lungesc, prin urmare inca caut acea solutie.

One comment