Daca americanii nu controleaza petrolul, pot controla dolarul?

Prabusirea pretului petrolului este clar o lovitura sub centura data de alianta Ruso-Saudita ad-hoc americanilor intr-un moment de slabiciune. Sper ca Peter Schiff sa nu aiba dreptate si sa urmeze si explozia aurului care chiar ar prezice caderea dolarului si refacerea totala a sistemului financiar mondial, iar sdr-urile nu sunt o solutie.

Mai intai cateva cuvinte despre prabusire. Avem asadar carantina, deci oamenii stau acasa si nu mai consuma, avioanele de asemenea stau jos si nu mai consuma. Dar suntem deja la cam o luna de cand se stia asta – nu puteau sa mai opreasca pompele? Evident ca puteau, dar rusii si cu sauditii de mult timp incearca sa distruga industria shale americana care are nevoie de un pret mare pentru a supravietui. Deci rusii, in legatura cu petrolul sunt ca niste hiene, se invart in jurul ramasitelor, pe la marginea zonei de influenta a imperiului – vand si ei pe unde pot la ce pret pot. Cum au costurile joase, pot tolera relativ usor o cadere. Intr-adevar ii loveste in economie, ca grosul economiei este petrolul si gazele, iar cum mai nou chinezii nu au mai consumat si ei sunt un principal consumator, si rusii au primit lovituri puternice la venituri. Avantajul lor este insa ca intern lasa moneda sa pice cat e nevoie, nu intervin cum face Isarescu care isi permite, facand leverage cu banii trimisi de capsunari care schimba la orice curs ca au nevoie.

Deci rusii pot duce preturi mici si arabii au de asemenea rezerve si pot duce pierderi un an daca nu mai mult. Ramane acum sa vedem cat pot duce pierderile americanii. Avem pe de o parte pretul mare de productie, cererea scazuta si perspective din ce in ce mai jalnice de revenire a cererii. Avem in plus, Fed-ul care ofera bani la dobanzi zero si Trump care declara ca va prijini industria petroliera americana. Sauditii cu rusii vor sa vada daca chiar o sa fie in stare.

Problema e insa ca nu doar pretul spot ci si pretul listat la bursa prin ETF-uri care doar tranzactioneaza contracte si pe 19 mai o sa fie nevoite sa primeasca petrolul la poarta pentru ca nu mai au unde sa il stocheze si contractele nu le cumpara nimeni. Sunt niste gauri de bani imense si desi Fed-ul a salvat deja cateva ETF-uri – ca doar astea erau urgenta medicala acum si nu mastile, ventilatoarele, testele , etc – e posibil sa le salveze in continuare, insa nu dupa ce clientii de retail o sa fie nimiciti. Spaima psihologica se poate apoi transfera si pe alte instrumente si toata tentativa Fed-ului de a pompa bani si de a resuscita pietele financiare poate sa esueze epopeic.

Crahsul pretului petrolului este clar un incidiu al neputintei americanilor de a controla toate levierele pietelor financiare si presiunea prabusirii PIB-ului trebuia sa loveasca undeva. Ar urma acum sa pice si celelalte comoditati dupa care Dumnezeu cu mila! Peter Schiff zice ca aurul va exploda, adica aurul pe hartie ca si-asa de-ala fizic nu poti cumpara indiferent de pret, decat poti da comenzi ca sa primesti peste nu stiu cate luni. Nu stiu detalii la ce pret o sa primesti, la pretul de acum sau la pretul de peste 2-3 luni.

Daca actiunile pot fi umflate si Fed-ul probabil deja cumpara prin intermediari, mai raman cu risc piata bondurilor care ne poate oferi surprize, deocamdata auzim doar cateva scartaieturi, bangurile insa urmeaza zilele urmatoare. Unde se poate opri domino-ul coronavirusului? Este greu se spus, asistam la destramarea unui intreg sistem cu multe legaturi si dependente, in 2008 au reusit sa il peteceasca si sa amane crashul, pompand bani, “iertand” bancile mari si suprimand rezistenta saracilor, care prin intermediul guvernelor au ramas cu datoriile in spinare. Acum datoriile nu mai conteaza, toti tiparesc cat pot, important sa supravietuiasca pana maine, ca vom vedea atunci ce facem.

Dar ce efecte concrete are acest crash al petrolului? In lumea fizica, pretul scade, deci efectul e pozitiv. Pe moment. Pe termen mediu-lung, cum din cauza preturilor mici, unii producatori o sa intre la apa, cu toate eforturile de salvare, cei care o sa ramana, o sa fie nevoiti sa creasca pretul. Competitia va scadea si prin urmare, isi vor permite sa mareasca pretul. Acest principiu e valabil in toate domeniile, dar mai ales in cel al petrolului unde capacitatile de productie nu se pot opri si porni peste noapte ci e nevoie de investitii, oameni, echipamente, retele de transport, deci ditamai financializare peste toate pentru ca totul sa functioneze eficient. Stiu ca avem tendinta sa ostracizam financializarea excesiva dar instrumentele financiare au rolul de a asigura o oarecare persistenta la socuri de moment si de eficientizare a costurilor. Iata insa ca acum piata nu a reusit sa absoarbe tensiunile ci pur si simplu s-a prabusit. Increderea este la cote zero si exista riscul propagarii lipsei de incredere si pe alte piete, nu doar pe cea a petrolului, in ultima instanta fiind pusa sub semnul intrebarii increderea in Fed si in guvernul SUA.

Refacerea echilibrelor geopolitice si caderea Imperiului nu se face fata conflict armat. Ne-am amagi daca speram ca vom putea trece printr-un crash total financiar fara razboi sau ca se vor gasi alternative. Dupa cum ziceam in nenumarate articole, fiecare jucator isi va juca ultima carte, iar pentru americani ultima carte este armata si in cadrul armatei, nuclearele sunt ultima lovitura pe care o pot folosi, in caz ca avioanele nu isi fac treaba, portavioanele sunt scufundate sau ineficiente etc. Dar idem este valabil si pentru altii, nu doar pentru americani. Rusii au jucat putina ruleta ruseasca cu petrolul acum, ca doar se pricep la sportul asta, dar cu cat tragi mai multe salve la ruleta ruseasca cu atat exista sansa sa nimeresti glontul.

In cel mai fericit caz, in care scapam fara razboi, este clar ca vom avea parte de inflatie si nu doar din cauza pomparii masive de bani. Pe masura ce fiecare piata o sa aiba de suferit de socuri fiind lovita din toate partile (ba deficit de cerere, ba atacuri speculative, ba tentativa de control din partea statelor, ba disfunctii in lanturile de aprovizionare), “revenirea” se va face extrem de greu si la cu totul alte preturi. Nu vad niciun scenariu in care preturile sa ramana la fel sau sa scada, pe orice piata ne-am uita. De-globalizarea este clar ca va creste costurile. Trump a anuntat deja ca nu mai accepta straini si ca nu mai ofera vize timp de 90 de zile. Razboiul tarifar cu China va continua si acuzatiile legate de virus nu fac decat sa puna praf de pusca pe foc intre cele doua puteri. Pe de alta parte, investitiile sunt zero in ciuda banilor pompati care mare parte se duc catre cheltuieli bugetare, ajutoare sociale care sunt frectie pe un picior de lemn, cheltuieli medicale si tunuri financiare cum ar fi salvarea EFT-urilor de care v-am zis.

Manifestarea crashului va fi evident diferita intre tarile principale care au posibilitatea sa tipareasca si tarile emergente care trebuie sa se descurce fiecare cum poate, fie facand deficite, fie incercand sa isi produca intern ce au nevoie. Evident ca cei care se vor indrepta spre productie cat mai repede, vor avea ce sa manance, restul fiind la mana tarilor dezvoltate care isi permit sa sustina productia, chiar daca cererea va scadea si chiar daca exista problemele legate de lanturile de productie care inca nu s-au rezolvat.

Avem exemplul Germaniei care a venit cu solutia ca statul sa finanteze si sa administreze importul de forta de munca, intr-un mod “organizat”. Astfel, agricultura va produce si nemtii o sa aiba de mancare. In schimb, romanii, neavand productie, o sa fie nevoiti sa imprumute si mai mult ca sa cumpere de la nemti. Mare diferenta de “inainte” nu este, singura problema fiind insa cresterea deficitelor care va mari dobanzile si va devaloriza cursul, producand preturi mari si pe alocuri chiar sincompe in aprovizionare.

Ce am vazut in perioada martie-aprilie pe piata medicamentelor si a produselor de igiena nu este relevant: existau stocuri, existau materie prima, a fost doar criza de aprovizionare pe un puseu de cerere. Sa zicem ca la fel a fost si cu alimentele din hypermarketuri. Insa, cand marii producatori auto, isi vor reduce productia la 30% fata de “inainte”, cat credeti ca va costa o masina la dealerii din Romania? Dupa 2008 cand am avut parte doar de o incalzire comparativ cu criza actuala, am avut parte de plecarea din Romania a unor branduri si chiar de comasarea desfacerii pentru altele. Cine a mai pomenit ca Totoya si Fiatul sa fie vandute de acelasi dealer? Masini cu totul diferite pentru clienti total diferiti. Insa nevoia te invata … Dar poate piata auto nu e exemplul cel mai relevant, aceasta fiind oricum cu probleme chiar “dinainte”. Cel mai mult, dupa cum spuneam intr-un articol din 13 martie, pe mine ma ingrijoreaza continuitatea lanturilor pe piese/componente/produse esentiale din domeniile strategice: energie, sanatate, utilitati etc care cand vor incepe sa pice, o sa fie nasol de tot. In cele din urma, si acestea sunt tot piete si sunt si ele la fel sau mai mult afectate de criza, chiar daca sunt strategice.

Daca ne place sa credem ca noi nu vom fi atinsi asa de mult de aceste probleme cum ar fi pretul petrolului sau pietele financiare, ne inselam crunt. Americani tocmai au descoperit ca sunt nitzel … dependenti de Mexic pentru productia de arme care teoretic sunt strategice. Stiu ca probabil industriile strategice au rezerve pentru cele mai uzabile componente si au un plan, dar nu stiu daca ei realizeaza cat de mult se impute treaba, iar guvernul acum are oricum are alte prioritatii. Faptul ca ei au acceptat exportul de forta de munca cand nevoia si calculele i-au determinat sa interzica exporturile de produse agroalimentare, mie mi se pare socant. Faptul ca au renuntat la nici o saptamana sau 10 zile la interzicerea exportului, arata ca ei nu au putut calcula nici macar consecintele pe 10 zile ale acestei masuri. Deci ce sa mai vorbim de planificare strategica si asigurarea fluxurilor esentiale pentru componente si piese ale centralei Nucleare de la Cernavoda sau ale centralelor hidroelectrice sau ale altor fabrici? Pana una alta, nu am auzit nici macar sa reinnoim si noi rezerva petroliera a tarii acum ca e pretul jos si petrolul stocat sa fie oferit gratuit agricultorilor pentru a avea productie, mai ales ca nu a plouat si cum noi suntem dependeti de ploaie … Cu motorina gratuita sau macar foarte ieftina, agricultorii ar putea macar sa care apa pentru irigatii si sa plimbe acele sisteme de irigat mobile pentru a salva ce se mai poate. Insa suntem sitting ducks – Catu este clar depasit, dar nu doar el ci si ministrul economiei care nu stie nici macar diferenta intre baril si tona si nestiinta asta nu il costa doar intr-o declaratie in care se face de ras, ci practic cu aceasta confuzie face el calculele si analizele strategice …

One comment