Sângele copiilor avortați cere dreptate

Trăim vremuri în care de pe o zi pe alta ne putem trezi sub bombele rușilor, la fel ca ucrainienii. De ce se întâmplă toate astea? Nu vreau să fac morală nimănui, dar am auzit asta de nenumărate ori spus de pr Nicolae Tănase, dar nu numai – că nu putem spera la pace și prosperitate când suntem #1 în Europa la avorturi.

Din fericire pentru noi, în perioada plandemiei am văzut că Dumnezeu ne-a păzit și ne-a dăruit mai multă pace decât grecilor – care sunt exterminați medical. Dar îndelunga răbdare a lui Dumnezeu poate nu e pentru credința noastră ci din așteptarea lui ca noi să ne pocăim. Și poate pentru că nu ne-am pocăit, de aceea vedem că se apropie pedeapsa. Mai este o clipă, dar ce pocăință este aceea într-o clipă? Pocăință tâlharului, pocăință scurtă, bleagă, fără roade, fără jertfă, doar cu puțină voință. Și totuși e mai bună decât veșnicia iadului.

Suntem însă la înălțimea vremurilor să realizăm că avem nevoie de pocăința tâlharului deoarece foarte probabil mâine, mulți dintre noi nu vor mai fi? Eu nu, sper ca voi, da.

În final, doresc să mai zic un cuvânt despre război deoarece în principal pe plaiul mioritic patriotard s-a propagat – în spațiul ortodox – că Dumnezeu binecuvintează moartea pentru apărarea patriei. Discuția e lungă, voi spune doar cum văd eu, din ce am văzut la sfinții părinți.

Dacă răufăcătorii dau năvală peste noi, vin noaptea ca hoții, ne amenință familia, suntem datori să murim cu ei de gât. Dacă însă sunt civilizați și ne roagă frumos să plecăm capul, datori suntem să o facem și chiar mai bine să fugim din fața blestemaților. Dumnezeu de aceea le-a pus în minte la îndrăciți să aibă răbdare și să ne avertizeze, pentru ca noi să putem pleca din fața furtunii. Neamul însetaților de sânge va pieri, ca niște barbari ce sunt, și vom avea timp să ne întoarcem înapoi, iar de nu ne vom întoarce, al Domnului este cerul și pământul.

Dar dragostea de lume și de plăceri are și o rătăcire de-a dreapta, mai puțin înțeleasă, prin aceea cum că bine este să rămânem aici și să ne punem nădejdea în Dumnezeu, sau să primim cu flori pe cotropitori. Greșit! Creștinii au fugit de mii de ani din fața năvălitorilor și aceasta este învățătura sfinților părinți, că dacă putem, trebuie să fugim. Totul cu un singur scop – ca să avem timp mai mult de pocăință. Puțini sunt cei care au îndreptățirea să facă față dușmanilor și să aibă îndrăzneala de a susține că ei sunt gata de moate, orice s-ar întâmpla. Noi, păcătoșii, trebuie să facem lumește ce putem pentru a ne păstra viața și sănătatea pentru a ne pocăi și a face făpte bune și pentru a lupta lupta cea bună pe care deocamdată nu am luptat-o.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.