Siria

În timp ce “se retrag” în grabă de lângă Kiev de frica ucrainienilor, rușii luptă în continuare în Siria și îl sprijină pe Assad. Spre deosebire de Ucraina, în Siria avioanele rusești nu pică la fel de ușor deoarece deocamdată frecușurile cu turcii au fost evitate tacticos – dar cât le-or mai evita?

Siria e foarte complicată. Recunosc că mă depășește … Nu am atâta atenție și capacitate de înțelegere a tuturor conflictelor din lume încăt să explic Siria, dar voi încerca puțin deoarece este un război fierbinte și este probabil o cale pe care va urma și Ucraina.

Harta actuală a războiului din Siria de pe Wikipedia

Facțiunile sunt multe și nu le enumăr aici – le găsiți pe Wikipedia. Cu roșu este Assad (susținut de ruși). Cu verde sunt Syrian Interim Government – unul dintre primele grupări prin care americanii au încercat să îl dea jos pe Assad. Reamintesc că nordul Siriei are o minoritate turcă semnificativă – aproximativ 40% în unele orașe cu plus sau minus în altele. Turcii din Siria sunt rămași în urmă din Imperiul Otoman care cuprindea nordul Siriei pe vremuri. Aceste populații vorbesc limba turcă și Erdogan visează să extindă Turcia și să refacă Imperiul Otoman măcar la Sud dacă în altă parte nu poate.

Sub pretextul “securității”, turcii și-au băgat coada la începutul războiului deși o perioadă au stat cuminți deoparte și s-au declarat neutri. Însă după pornirea tentativelor de debarcare a lui Assad în Siria, americanii i-au împins pe turci să pună umărul și Erdogan a tremurat la ideea că poate deveni sultan peste noapte. Prin urmare, ca să apere țara de kurzi (care sunt mai mult spre est), a invadat nordul Siriei și cu banii americanilor a încercat formarea unei autorități.

Problema turcilor au fost însă rușii care aveau baza la Latakia și care nu puteau să stea cu mâinile în sân văzând ce se întâmplă.

De asemenea, reamintesc că inițial era problema ISIS (care între timp s-a evaporat efectiv, nu mai există). Atât turcii cât și rușii cât și americanii au fost o perioadă încurcați de ISIS și cumva au încercat fiecare să lupte cu ISIS, dar fără a se coordona sau uni cu ceilalți. Americanii, doreau să dea jos cu Assad și pariau pe toate facțiunile din toate colțurile – pe kurzi în nord-est (portocaliu și galben pe hartă), pe turkmenii coordonați de Erdogan în nord și chiar au format în sud Maghaweir al-Thowr antrenându-i în Iordania și sprijinindu-i aerian ca să il lovească pe Assad. De fapt, eu cred că aceștia ar fi fost alegerea americanilor ca să preia conducerea întregii țări, deoarece erau 100% o armată artificială, formată în Iordania de soldați americani, pregătită și coordonată complet. Ce a devenit între timp … o redută la granița cu Iordania și Irakul unde în afară de câteva atentate, rebelii nu pot face altceva. Probabil în curând vor fi eliminați și aceștia.

Revenind la hartă iată o scurtă recapitulare:

  • roșu – Assad + Rusia (să îi zicem Siria de acum înainte)
  • galben – Rojava – o administrație federală a provinciilor din est care sunt majoritari kurzi dar nu numai. Sunt seculari, democrați, feminiști și încearcă să vândă petrol dar nu au cum că nu au ieșire la mare …
  • portocaliu – o zonă despre care nu știu altceva decât ce zice Wikipedia că ar fi Siria împreună cu Rojava; din ce mai știu eu, Assad nu le-a acceptat autonomia dar îi tolerează neavând alternative. Practic, de facto, Rojava e independentă în sensul că niciun leu nu merge la Assad din impozite/taxe sau alte resurse. Dar probabil există schimburi comerciale, există relații economice și mai ales nu există luptă directă. Pacea dintre cele două este dată de faptul că Assad nu are capacitatea să ocupe Rojava (abia ține în frâu ce are acum), rușii nu sunt interesați de acea zonă, prin urmare îi interesează mai mult ca Assad să asigure securitatea în zona portului lor iar pe kurzi, de asemenea Assad nu îi încurcă cu nimic, ba chiar au un dușman comun în turci
  • verde + alb sunt turkmeni (susținuți de Turcia); nu mi-e clar de ce sunt mai mulți, cred că primele autorități turkmene au fost cam dure și cam corupte cu populația și a fost un fel de război civil local, cu lupte între diverse facțiuni de turkmeni; ce trebuie să reținem că ăștia sunt principalii dușmani ai lui Assad și printre primii prin care au încercat americanii mai întâi și apoi turcii destul de puternic să îl dea jos pe Assad, prin urmare, aici vor fi multe frecușuri și lupte în viitorul apropiat

Acum că am înțeles harta cu facțiunile, să trecem la o altă hartă cu evenimentele. Nu mai comentez aici, doar reiterez că principalele conflicte sunt cele între Assad (sprijinit de ruși) și turkmeni (sprijiniți de turci)

sursa: https://syria.liveuamap.com/en/2022/10-march-a-landmine-explosion-in-the-altanf-border-area-especially

Intersectările între ruși și turci în Siria s-au făcut în această zonă, din nord-vest unde repet rușii au maxim interes și pentru care motiv îl și ajută pe Assad, deoarece are încă forță umană suficientă pentru a putea conta în ecuație și pentru a-i garanta lui Putin că portul este al lor pe veci.

Cum de nu au mai fost frecușuri recente între turci și ruși în această zonă este simplu de explicat:

  • acorduri și negocieri bilaterale
  • turcii au fost mai mult preocupați de kurzi care prezintă risc existențial masiv pentru statul turc
  • rușii nu au interes în recuperarea întregii Sirii pentru Assad ci doar stabilirea unui cordon de siguranță în jurul portului lor

Deci cumva este de înțeles de ce rușii nu au prea mare lucru de împărțit cu turcii. Câtă vreme turcii au o problemă mare cu kurzii, care dacă se fortifică economic și pot cumpăra arme încep să pună probleme din ce în ce mai mari, au lăsat-o mai moale cu reformarea Imperiului Otoman deoarece până la Imperiu, pierd sudul care oricum abia îl pot administra de vreme de populația majoritară e kurdă și vrea autonomie. Deci Turcia este un mare paradox – pe de o parte, conducerea aspiră la refacerea Imperiului, pe altă parte, granițele tremură și oricând o răzmeriță nițel mai puternică poate să producă un război civil în sud și să taie din Turcia zonele unde locuiesc kurzii. Care kurzi sunt aliații de bază ai americanilor deoarece în lupta cu Isis s-au dovedit cei mai capabili și cei mai eficienți.

Dar dacă Erdogan se calmează doar cu o fâșie micuță din nordul Siriei unde să poată face incursiuni și să atace kurzii din Siria, nu putem spune acealși lucru și despre turkmeni care își doresc autonomie și îl urăsc pe Assad, fiind fanatici musulmani similari cumva cu Isis în contrast cui Assad care e văzut ca reprezentant al creștinilor. Deci războiul acestora este unul ideologic împotriva lui Assad.

Dar Assad ce vrea? Assad are mână liberă în Siria de la ruși câtă vreme prioritatea este securitatea Latakiei. Acum, prioritatea este recrutarea de forțe pentru ruși care să lupte în Ucraina, deci ne-am aștepta ca războiul din Siria să se mai răcească – ceea ce nu se întâmplă!

În concluzie, principalele două fronturi din nordul Siriei sunt

  1. Turcia vs kurzi (Rojava) susținuți de americani (cât de cât, deoarece Trump a făcut “retragerea”)
  2. Assad & Rusia vs turkmeni (pro-turci)

Pe frontul 2 a fost recent (și încă este) un armistițiu de încetare a ostilităților deoarece … am explicat mai sus.

Dar în spatele grupărilor se află unele puteri. Și dacă acum rușii se arată (sau sunt) slabi în Ucraina și direcționează acolo toate resursele, e de înțeles că turkmenii nu vor sta cuminți ci vor considera o oportunitate rară să câștige întreaga Sirie și să îl dea jos pe Assad, care nu se știe cât mai poate fi ajutat de avioanele rusești.

Nu știu să spun în ce măsură rușii au și trupe în Siria (altele decât cele de la port …). E logic să gândim că nu prea au de unde de vreme ce ei recrutează acum între sirienii creștini (dar nu numai) oferind salarii babane (pentru o țară aflată de 2 decenii în război) celor care doresc să lupte (cu creșinii din Ucraina). E firesc ca turkmenii să frutifice momentul și nu se știe în ce măsura Erdogan îi are sub control …

Turci evident se vor face că plouă, că nu știu nimic, că ei se ocupă doar de kurzi că nu au alt interes decât securitatea Turciei etc …

Necunoscuta principală sunt însă americanii care evident îi vor împinge pe turci să îi împingă la rândul lor pe turkmeni … Sau poate, vor revitaliza arabii din Sud retrași din armata lui Assad și despre care am menționat că au fost pregătiți în Iordania și trebuiau inițial să îl dea jos pe Assad și să preia controlul.

Pare complicat tot ce am zis mai sus și îmi cer scuze daca am fost incoerent, promit însă să răspund la comentarii. Cert este că Siria se va reaprinde și cum foametea va face ravagii în nordul Africii care mânca grâu de la ucrainieni și ruși și primii nu mai au port cu care să exporte (ce s-a făcut) iar rușii nu mai exportă nimic resurse, deaorece fac stocuri pentru extinderea războiului, ne așteptăm la o nouă primăvară arabă mult mai nasoală …

3 comments

  • Planet Lockdown
    1. Filmul full & free:
    https://planetlockdownfilm.com/documentary/

    2. Interviurile full & free:
    https://planetlockdownfilm.com/full-interviews/

  • Uite că au mai trecut niște ani de când ziceai ca li s-a fiert coliva turcilor 🙂 Dar asta nu înseamnă că nu sunt în pericol ca stat să urmeze soarta Siriei. Erdogan joacă la două capete: după ce s-a fript cu americanii și era să fie debarcat odată cu ceilalți președinți arabi îndepărtați în primăvara araba (fiind salvat de Putin), acum mușcă mâna care l-a salvat și exportă în draci armament în Ucraina. Care armament aș paria că e plătit de Țelinski cu bani de la perciunați. Deci, tot înghiontind ursul în coastă și tot făcându-i deranj, Erdogan se poate trezi scuipat ca o măsea stricată de ruși, ba și de americani care nu vor avea o problemă să se descotorosească de el. E suficient să se dezlănțuie kurzii, care sunt deja bine înarmați, ca să se destabilizeze statul. Apoi, dacă mai aplici niște forțe ici-colo ai rupt de tot și Turcia. Cam asta e situația cu țările beligerante, se întâmplă cumva să fie trase de vecini în războaie.

    Interesant este că Iranul rezistă tentativelor de destabilizare, deși perciunații tare l-ar mai vrea spart pe modelul Siriei sau măcar condus de niște marionete, pe modelul Irakului. Foarte probabil că sprijinul rusesc atârnă esențial în eșecul acestei manevre până acum, dar cine știe…

    Revenind la Turcia, faptul că încă mai dăinuie și nu au început plata datoriilor duhovnicești (ex. masacrarea armenilor, dar nu numai) o pun pe seama faptului că Dumnezeu încă nu a îngăduit războiului să se aprindă. Evident, spargerea Turciei va fi un eveniment mult mai reverberant decât ceea ce se întâmplă în Ucraina, posibil doar în condițiile unui război în zonă în care vor fi mult mai mulți actori implicați.

    Până atunci se vor lămuri niște lucruri, care acum sunt în faza de experiment: cât poate rezista o țară (Rusia) izolată draconic de către finanța evreiască? Cât de viabilă este alianța UE-SUA în contextul unei crize de resurse? Cât de mult poate ajuta SUA cu resurse? Etc. Răspunsul la aceste întrebări va dicta linia care va fi urmată de către internaționala socialistă, închegată deja la nivelul țărilor conduse de către resetiști.

    • Rusia ni se pare nouă izolată deoarece asta ni se spune zilnic, deoarece narativul (produsul fabricii de consens) este ca Putin e de vină pentru creșterea prețurilor, nu politicienii corupți și incapabili care nu știu decât să tipărească bani și să dea mită electorală legală la melteni ca să îi voteze (și zic asta peste tot, nu doar la noi).

      China a crescut importurile din Rusia și alte țări de asemenea (India, Pakistan, Israel etc). Pe surse, deși Turcia nu participă la sancțiuni, rușii nu mai vor sa exporte minereu de fier în Turcia, nu știu ce fac cu el.
      Lanțul era minereu rusesc -> fabrici Turcia, produs sârmă, tablă -> UE procesat produse finale.
      Rușii au tăiat macaroana, nu știu de ce – fie taxează turcii și preferă un pret mai mic (costuri de transport mai mari) de la chinezi, fie fac ei tancuri și arme din el, fie pur și simplu au oprit extracția.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.