Cauzele inflației

Cauza inflației – conform teoriei economice oficiale – este tipărirea de bani. Deoarece băncile centrale tipăresc bani din aer (emit credite fără sens, care nu aduc dezvoltare economică, permit băncilor să împrumute la dobânzi mici, stimulând consumul etc), masa monetară crește și astfel fiind mulți bani în piață, prețurile cresc.

Dar care să fie cauzele inflației actuale? Cauzele sunt multiple și dacă am fi acriviști am merge până la criza creditelor din 2008 când datoriile de la băncile private care trebuiau să falimenteze au fost transferate prin inginerii financiare către guverne și băncile centrale, adică preluate de meltenii care muncesc ca proștii și plătesc contribuții în timp ce bancherii în vremurile bune pariază pe Bitcoin și fac miliarde iar în vremurile proaste când le dă faliment banca, vine banca centrală și își salvează deoarece băncile sunt “de importanță strategică”.

Mai nou, ultima destrăbălare financiară a fost cu ocazia plandemiei. De fapt cu ocazia plandemiei s-a încercat distrugerea întregii economii. Nu s-a reușit. Capitalismul găsește mereu o cale și deoarece fascismul mondial nu a pus încă mâna pe toată economia, deoarece a apărut omicron, nu s-a putut continua pe varianta de creșterea a controlului populației prin vaccinuri, introducerea vaccinării periodice și reducerea controlată a numărului de “mâncători inutili” cum sunt numiți asistații sociali în limbajul unor actori din Forumul Economic Mondial care ne-a adus virusul.

Sunt puțini care își amintesc că înainte de virus, forumul a coordonat câteva exerciții cu privire la unele riscuri “existențiale” pentru umanitate cum ar fi o pandemie, un război nuclear, o invazie extraterestră, un atac cibernetic care să afecteze întreaga economie etc. Culmea e că după simulare, la o lună, a avut loc plandemia. Apoi, la o lună-două după plandemie a început războiul care are toate șansele ca să devina unul nuclear, mai ales că Vanga l-a prezis deja pentru acest an și după cum știm Vanga (sau cel puțin urmașii ei) sunt în conexiune directă cu diavolii care împing lumea într-o anumită direcție.

Există inflație externă și inflație internă. Starea proastă a economiei românești, problemele specifice din domeniul energetic, destrăbălarea cheltuielilor bugetare, politica monetară a băncii naționale, toți acești factori au dus la creșterea consumului cu mult peste productivitate, prin urmare la dependența de creditare, prin urmare la creșterea expunerii la riscurile unor dezechilibre, cum este actuala inflației externă.

Dacă lucrurile nu ar fi fost atât de nasoale pentru noi (producție aproape inexistență, deficit comercial masiv record, deficit al balanței de venituri-cheltuieli suverane, lipsa unei piețe libere capabilă să se adapteze la fluctuațiile turbulente ale unei economii globale în transformare) în loc de o inflație de 15-20% lunară am fi avut una de 5-10% – cu mult mai suportabilă!

Așa înapoiată cum era, economia Ucrainei avea totuși producție competitivă din cauza energiei ieftine, abundendte și mai ales neliberalizate! De asemenea, forța ieftină de muncă contribuia la productivitate și a permis un nivel de trai acceptabil, semn că mulți ucrainieni au rămas acasă și luptă pentru țara lor deoarece au fost mulțumiți de traiul de care au avut parte în ea.

Un lucru care nu prea se discută cu privire la Ucraina este că dacă poporul ar fi fost nemulțumit de viața din Ucraina, nu ar fi luptat. Ce ocazie mai bună pentru ucrainieni să emigreze în vest, să primească acolo ajutoare multe, un statut privilegiat, simpatie și condiții optime pentru începerea unei noi vieți. Dar majoritatea nu s-au împăcat cu exodul ci s-au întors unde au putut și ajută cum pot la război. Asta înseamnă că ucrainienii au ce să apere, au în amintire imaginea unei țări care merită apărată și merită să mori pentru ea, nu doar pentru că este țara ta, dar este țara ta în care aveai totuși un trai normal, nu unul cum au acum mare parte dintre români care dau din colț în colț ce vor face în legătură cu facturile.

Este evident că niciun politician nu prea mai are ce să facă acum ca să oprească alunecarea în prăpastie. Este prea târziu. Dar se pot lua unele măsuri pentru a începe – mai bine mai târziu decât niciodată – unele reforme obligatorii dacă dorim să fim o putere economică și să avem prosperitate care nu e doar o iluzie adusă de creditare în perioada de boom economic, care iluzie ne este apoi furată când vine crash-ul. În care crash, economiile puternice (cum ar fi Elveția cad 2-3% în timp ce noi cădem 40-50%).

Speranțele tuturor se îndreaptă spre americani – ne trimit dolărei. Că de-aia punem fundul la bătaie și ne expunem la ruși, ca să primim ajutoare. Mentalitatea de asistat și de neputincios căruia trebuie să i se dea de sus ceva, este prezentă la toate stratusurile societății românești de la asistatul social de la țară, până la bugetarul dependent de partid, până la afaceristul din camarila partidului și se termină cu regele neîncoronat al băncii naționale stat în stat care a domnit mai mult decât Ceaușescu și care speră că americanii vor umple golurile și prin urmare transmite instrucțiuni sclavilor de la Cotroceni și de la Palatul Victoriei să facă orice vor americanii ca să nu afecteze macrostabilitatea țării.

Am crede că războiul este independent de finanțe și că are o istorie a lui. Eu sunt adeptul teoriei că toate războaiele sunt războaie ale bancherilor, mai întâi cu regii și apoi, după ce i-au terminat pe regi, între ei. Clanurile de bancheri se luptă între ei la nivel supra-statal și tunurile bubuie când tranzacțiile sunt înghețate. Cam 800 de miliarde de euro are Banca Națională a Rusiei blocați în străinătate de când a început războiul. Prin urmare, rușii vor trece la rubla acoperită în petrol și gaze – asta au încercat cu condiționarea plății în ruble a gazelor. Nu știm dacă le va ieși deoarece dolarul este încă suveran. Cert este însă că bancherii au acces acum la credite speciale pentru a finanța războiul. Băncile care se ocupă de transferul banilor către Ucraina câștigă evident imens din comisioane dar mai ales din creditele care sunt probabil garantate cu obligațiuniel cele mai solide, căci ajutoarele nu sunt evident bani în cash, așa ceva au doar traficanții de droguri.

Cu venirea americanilor și exercițiile cu muniție reală, mulți nici nu se mai gândesc la inflație ci s-ar mulțumi măcar dacă n-am intra curând în război. Până acolo merge perversiunea mecanismului problemă-reacție-soluție până unde victima idioată care nu are habar pe ce lume trăiește, se bucură de mizeria în care trăiește, precum evreul din bancul cu familia numeroasă și capra.