De ce este greșită datarea cu carbon?

Datarea cu carbon este deja o dogmă în religia scientismului. Din păcate, deși este prezentată ca sigură, această metodă are nenumărate probleme și este însăși prin fundamentele sale de calcul una greșită. Diversele probleme ale acestei “metode” de datare sunt prezentate chiar și de wikipedia – biblia scientismului.

Doresc să abordez în continuare datarea cu carbon prin perspectiva opoziției cu propunerea creștină cu privire la viața universului care este de aproximativ 7500 de ani comparativ cu miliardele propuse de scientism.

Din start doresc să subliniez că scientismul este tot un fel de religie, are anumite dogme, are biblie, are “epistole”, are preoți și are credincioși necunoscători care s-au născut pur și simplu în această religie fără să își dea seama că sunt îndocrinați de mici și spălați pe creier cu multe neadevăruri.

În primul rând propunerea scientismului că universul are x miliarde de ani deoarece așa și pe dincolo are un răspuns foarte clar din perspectiva creștină. Deoarece creștinismul zice că universul a fost creat de un Dumnezeu Atotputernic, este logic să presupunem că Dumnezeu putea crea universul acum 7500 de ani în starea în care conform religiei scientismului, el chiar s-ar fi aflat acum 7500 de ani. Adică universul creat de Dumnezeu nu e musai să fie unul care să arate ca universul propus de scientism la 7500 de ani după Marele Bang. Dumnezeu, deoarece este Atotputernic poate crea un univers care să pară deja că are miliarde de ani, pe dovezi clare, indubitabile, poate chiar pe relicve arheologice care să prezinte o istorie de acum 100 de milioane de ani.

Mergând la un nivel al presupunerilor extreme, dacă vor venii extratereștrii și ne vor zice: uite, pe planeta cutare am găsit niște plăcuțe care prin datarea cu carbon (cu care și ei să zicem că ar fi de acord) au 2 miliarde de ani. Prin urmare, creștinismul este absurd să zică că lumea are doar 7500 de ani, răspunsul creștinismului ar fi: Dumnezeu poate a creat universul împreună cu acele plăcuțe și cu toate dovezile care indică că vârsta reală ar fi nu știu câte miliarde de ani. Dumnezeu poate crea un univers deja bătrân, ala cum pe Adam l-a făcut deja om, nu copil. Scientiștii din vremea lui Adam, a doua zi după ce Adam a fost creat ar fi raționat: universul nu are cum să aibă două zile, deoarece Adam are 30 de ani …

De ce nu l-a făcut Dumnezeu pe Adam mai întâi copil, să crească și apoi să se facă mare și să dea numele la animale și toate cele? Deoarece a putut și așa a vrut. Prin urmare, dacă vrea, deoarece poate, Dumnezeu poate crea orice fel de univers, inclusiv unul care să pară – pe orice dovezi și analize raționale – că are 300 miliarde de ani.

Oricum însă, datarea cu carbon pornește de la anumite presupoziții care în sine sunt componente ale unui model matematic. În esență, datearea prin carbon folosește un model matematic care se bazează pe anumite observații care sunt presupuse constante de-a lungul timpului și de-a lungul spațiului. Simplul fapt că pământul, în lunga lui plimbare prin spațiu în milioanele presupuse de scientism, poate a trecut printr-o zonă mai bogată cu Carbon 14, este ignorat total și considerat o anomalie puțin probabilă. Deci, dacă cumva în trecut am trecut printr-o zonă din spațiu care din varii motive a avut Carbon 14 mai mult (să zicem de 100 de ori mai mult) decât este luat în calcul în modelul matematic de care ziceam, tot modelul este complet inutil deoarece nu știm nici cât de mult și nici de câte ori, prin câte zone similare am mai trecut. Totul pornește de al premiza că lucrurile sunt așa cum le vedem noi acum pe o felie de 100 de ani (să zicem) într-o istorie de miliarde de ani.

Comparația este similară cu măsurarea umidității din aerul deasupra nisipului de pe malul mării într-o zonă unde sunt valuri. Într-o anume microsecundă, dacă facem măsurători, umiditatea este 60-70% (să zicem că bate briza, dar nu e chiar soare de 40 grade, caz în care ar fi poate 40%). Apoi, când vine apa, este evident 100%. Dacă viitoarele computere cu inteligență artificială autonomă care depășesc inteligența omului, care cumva s-ar nimeri să existe în acea zonă se decid să facă un model matematic pe baza datelor pe care le au în secundele de existență ale unui viitor univers simulat în aceste nanocomputere, toată informația la care au ei acces ar fi că umiditatea este 60-70%, deci datarea prin carbon ar folosi un model care să țină cont de această umiditate. Ei nu au acces însă, la informația că peste câteva secunde vine valul și umiditatea este 100% deoarece raportul între existența acelui mini-univers artificial, de câteva micro secunde și secundele care presupun venirea valului este foarte mare.

Altfel zis, faptul că în ultimii 100 de ani de când măsurăm carbon-14 din atomsferă, am dedus că valoarea normală a acestuia este între x și y nu înseamnă deloc că poate acum 50000 de ani am trecut printr-o zonă unde atmosfera a asimilat cantități de 1000 de ori mai mari care fac total aleator modelul de calcul al datării prin carbon.

În fapt, întreaga religie a scientismului pornește de la anumite presupoziții anti-creștine și încearcă să elaboreze modele bazate pe unele observații punctuale și ignorând alte “anomalii” care deranjează, pentru a propune o viziune asupra lumii în care Dumnezeu nu există. Adevăratul scop al științei de astăzi nu este luminarea omului ci întunecarea lui prin depărtarea de Dumnezeu.

4 comments

  • Avem două posibilități: să considerăm că Biblia este o aberație sau că ne relevă Adevărul, adică este însuși cuvântul lui Dumnezeu.

    În varianta 1, o aruncăm la coș.

    În varianta 2, ne punem niște probleme. Una dintre cele pe care mi le-am pus este ordinea creării lucrurilor din Facere 1. Ați observat că întâi a fost creată lumina (ziua 1), apoi vegetația (ziua 3) și abia apoi luminătorii de pe cer (ziua 4)? Deci plantele, care au nevoie de lumină pentru fotosinteză, o aveau deja, înaintea creării Soarelui ! Universul timpuriu era unul plin de lumină, luminos, în care plantele aveau deja ce le trebuia pentru a trăi. Toate erau bune foarte !

    M-am uitat peste teoriile moderne cosmogonice: ipotezele datează Soarele și Pământul cu o vârstă similară. Deci nu se poate spune cu precizie care a fost primul creat (desi ni se induce subtil ideea că Soarele). Există posibilitatea ca Pământul să fi apărut înaintea Soarelui, sau cel puțin în perioada când proto-steaua încă acumula masă gazoasă, adică înaintea declanșării proceselor termonucleare de fuziune atomică, ceea ce ar confirma referatul biblic.

    Ne mai scapă faptul că universul timpuriu era străbătut de Duhul Sfânt. În acea situație, legile fizice care-l guvernau puteau fi mult diferite, iar noi nu ne putem nici măcar imagina cum erau ele anterior Căderii. Păcatul originar e posibil să fi adus o gravă entropie în creație inclusiv la nivel fizic, așa cum se vede și azi în țările izbite de fenomene meteo “naturale” extreme în mod frecvent, unde încă se fac ritualuri sângeroase sau alte grave abateri împotriva firii. Căderea lui Adam din Rai și închiderea Raiului trebuie să fi fost nu doar o excludere dintr-un spațiu fizic, ci și o cădere dintr-o stare psihică si duhovnicească înaltă, precum și o tragere în jos a întregii Creații. Așa cum oarecând căderea lui Lucifer din cer a tras după el 1/3 din îngeri in întuneric, așa și căderea protopărinților a avut efecte cosmice: asupra naturii și asupra tuturor descendenților.

    Un alt aspect interesant, că veni vorba de descendenți, este să urmărim genealogiile din cartea Facerii și să observăm cum viața oamenilor se scurtează încetul cu încetul: de la aproape un mileniu de viață (Matusalem a deținut recordul cu 969 de ani), vârstă tot scade în câteva generații la 800, 700, 600… până pe la 200 în vremea lui Avraam, ca să ajungă pe la 120 în vremea lui Moise și abia 70-80 de ani în vremea regelui David. Deci este o evidentă împuținare a puterilor vitale cauzată de îndesirea păcatelor și retragerea Duhului Sfânt. Chiar dacă medicina modernă ar găsi un leac genetic minune cu care să încetinească îmbătrânirea și să lungească viața (ceea ce se întâmplă azi cu ajutorul medicației, a aparaturii și a protezării – oamenii mai câștigă 10-20 de ani), “câștigul” este o viață chinuită. Sufletul si mintea omului nu mai sunt capabile să reziste și să-și dorească o existență atât de îndelungată, datorită secătuirii energiilor divine din ele, dovadă stând numărul mare de sinucideri (asistate sau spontane) din țările cu un nivel de trai ridicat.

    Deci este posibil și ceea ce spui tu legat de datarea cu C14. Pământul poate să fi îmbătrânit accelerat în urma Căderii. Universul trebuie să fi fost mult mai liber și mai primitor în vremea lui Adam, dragostea lui Dumnezeu trebuie să fi radiat prin toți porii creației. Cu siguranță legile duhovnicești primau asupra celor fizice, ceea ce înseamnă că Adam avea posibilitatea de a se deplasa oriunde dacă dorea. Adam avea și posibilitatea unei cunoașteri totale a Creației, dovadă stând mențiunea din Scriptură că a dat nume tuturor animalelor. Căderea a făcut ca universul să devină cartezian, legile matematice și fizice să primeze inexorabil iar Adam să piardă libertatea pe care o avea în Rai. Universul a devenit o închisoare în care duhul omului nu mai avea puterea de a eluda legile fizice. Și așa s-a ajuns să se susțină autonomia legilor fizice, ca o dovadă că Dumnezeu nu există și nici măcar nu ar fi necesar Creației, aceasta putând funcționa de sine-stătător.

  • După părerea mea Universul așa cum îl vedem noi este total transformat după căderea omului, nici nu avem habar de ce a fost înainte – iar pământul are o cu totul altă față de la potopul lui Noe, care e probabil sursa petrolului:

    Vast amounts of these remains settled to sea or lake bottoms where they were covered in stagnant water (water with no dissolved oxygen) or sediments such as mud and silt faster than they could decompose aerobically (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Petroleum#Formation)

    Datarea cu carbon este pur și simplu o metodă greșită – în dorința de a dovedi că vârsta pâmântului este mai mare decât zice Biblia, după falsurile din arheologie cu scheleți de diverse tipuri de “strămoși”, s-a încropit această metodă, greu de înțeles de omul de rând, chiar de cei care sunt inteligenți dar nu stăpânesc fizica foarte bine. Eu din cât am înțeles, datarea nu ia deloc în calcul (sau ignoră pur și simplu) impactul cu anumiți meteoriți, deși sunt suficiente “white papers” pe tema asta cât să scoată metoda datării din orice manual de îndocrinare a copiilor

    “The significant input of 14C by comets may have contributed to the fluctuation of 14C in the atmosphere throughout the Earth’s history, which should be considered carefully to better constrain the cosmic ray fluctuation.” https://www.nature.com/articles/srep03728

  • Problema e ceva mai complicată.

    În primul rând, cu C14 se poate data doar materia fost organică cu o vârstă (ipotetică) de maxim 50,000 – 70,000 de ani, după care marja de eroare e atât de mare încât nu s-ar putea face diferența între un os de 500,000 de ani și unul de 5,000,000 de ani. Vârstele de miliarde de ani sunt obținute prin datarea rocilor metamorfice cu alți izotopi, după cu totul alte principii (greșite și ele).

    În al doilea rând, datarea cu C14 presupune faptul că acesta ar fi avut suficient timp de acumulare și stabilizare în biosferă. De exemplu, o asemenea datare făcută asupra frunzelor imediat după izgonirea lui Adam din Rai ar fi dat o vârstă uriașă, de peste 70,000 de ani, deși abia trecuseră câteva minute de la pronunțarea blestemului divin asupra creației materiale și stabilirea noilor legi ale fizicii pe care le observăm noi acum (Facerea 3:17 – “blestemat va fi pământul pentru tine!”). Şi asta din cauză că C14 în materia organică de atunci era aproape zero / nedetectabil.

    Explicații de specialitate mai pe larg se pot găsi pe internet, dar de obicei doar în engleză (căutați după “Radiometric dating”).

    Explicații în română mai pe înțelesul tuturor în capitolul “Datarea radiometrică” din cartea “Dialog cu un necredincios” de Bogdan Vasiliu.

  • Marja de eroare e datorată tocmai presupunerilor numeroase care sunt la baza acestui model de calcul. Dumnezeu poate face pâmântul cu frunze care deja să aibă atât de mult C14 încât chiar dacă această metodă ar fi precisă și corectă să pară ca având miliarde de ani. Creația este oricum un proces în care legile fizice sunt altele decât cele post-creației, de aceea este total incompatibilă credința creștină cu teoria evoluționistă și în general cu materialismul științific care presupune constanța legilor în timp și spațiu.

    Foarte mulți nu realizează că această constanță este o presupunere axiomatică fundamentată nu pe observații (ar fi imposibil de dovedit) cât pe viziunea asupra lumii dintr-o perspectivă atee, cu o puternică componentă anticreaționistă. Personal, consider științismul prezent doar încă o religie falsă în lanțul de capcane pe care diavolul îl pune omului ca să îl înșele. Între înșelăciunea că soarele este Dumnezeu și că trebuie să se închine soarelui – cu care înșelăciune diavolul îi pierdea pe vremuri pe egipteni, și teoria actualăa Big Bangului, cu câmpul inflaton, fluctuațiile cuantice și chiar teoria multiversului, personal nu văd nicio diferență – și una și alta sunt născociri diabolești pentru a-i depărta pe oameni de adevăratul Dumnezeu.