Teambuilding – un vaccin anti-woke

Este probabil printre ultimele filme care trec prin filtrul cenzurii Netflix. Nu cred că va mai rezista mult nici pe Netflix.

Nu e greu să vezi că Teambuilding este un manifest împotriva Marelui Reset. Abundă de stereotipuri conturate brutal tocmai pentru ca să fie văzute de la o poștă de toți proștii. Evident că cei întunecați nu vor putea vedea nimic, ci vor contesta vehement filmul. O mare parte se vor răzgândi pe măsură ce vor cunoaște mai mult meandrele noului om care se încearcă construit prin actualul reset.

Este nevoie totuși de o minimă cultură corporatistă pentru a putea aprecia valoarea filmului și pentru a înțelege de ce este o capodoperă. De aici și prăpastia dintre critici și fani.

Este greu de explicat și de povestit experiența coroporatistă dacă nu ai fost în ea și de aceea mulți nu pot înțelege filmul deși teoretic știu ce se întâmplă sau au auzit de la prieteni, rude, știri oficiale etc.

Nu știu ce să mai zic în continuare, deoarece ar fi atât de mult de spus dar totodată ce am de spus, trebuie spus în parte, pentru fiecare, pentru cei care au fost și pentru cei care nu au fost în sistem. De asemenea, mai e și riscul de spoilere pentru cei care nu l-au văzut, ceea ce urăsc să fac. În ciuda vâlvei, eu nu am văzut filmul decât recent pe Netflix deoarece a apărut în top, căci la cât de mult urmăresc eu presa, nu prea aveam habar și oricum nu am dat atenție gâlcevei.

Doresc însă să explic puțin de ce am folosit titlul pe care l-am folosit și de ce cred ca filmul este un vaccin dar care din păcate nu știm cât menține imunitatea.

În primul rând, filmul pune puncul pe i și arată câtă minciună și câtă ipocrizie există în corporații. Nu doar chestiunea minciunii ci și celelalte feature-uri ale mediului corporatist au fost abordate de nenumărate filme din afară și poate a venit momentul să facem o listă de recomandări: Sillicon Valley (recomandat, serial despre domeniul IT, mai exact despre perioada de boom a web-ului) , Office Space (comedie bestială a lui Mike Judge, creatorul Beavis and Butthead și de asemenea al Idiocracy) și clasicul The Office (recomand varianta americană) care însă deși pare a avea ca focus principal mediul corporatist, în realitate personajele și mixul acestora domină de departe pseudo-tema. Alte recomandări nu am în cap și v-aș ruga să comentați dacă mai cunoașteți. Cred însă ferm că Teambuilding va ajunge fără probleme alături de aceste recomandări deși are barajul limbii.

Ce are însă Teambuilding și nu pot avea alte filme contemporane din afară este libertatea de exprimare și libertatea de gândire. Nu poți să-ți bați joc de corectitudinea politică în afară așa cum se întâmplă în Teambuilding. Nu poți să apelezi la stereotipuri legate de anumite provincii sau de sex, așa cum face Teambuilding. Nu mai poți nici măcar să folosești drogurile și băutura ca elemente pozitive, care stimulează petrecerea și produc o stare de bine. Dar mai ales, nu poți să arăți că împăratul nu are haine, adică că corporațiile nu urmăresc “să facă lumea un pic mai bine”. Chiar numele corporației din film spune exact și pe scurt ce dorește corporația și filmele de azi nu au voie să dea pe față status-quo-ul contemporan. Maxim ce este permis astăzi în filme, să fie prezentate negativ corporațiile care poluează și contribuie la “distrugerea mediului”. În rest, nu!

Eu doar am enumerat câteva aspecte ale filmului pentru care ar fi fost imposibilă filmarea acestuia în afară deși transplantarea ipotetică nu ar avea decât să schimbe Oltenia, Moldova, Ardealul și Muntenia cu Texas, New York, Montana și poate Canada. Dar principala cauza pentru care Teambuilding nu ar putea fi filmat afară este aceea că ieșirea din Matrix este interzisă și orice film care dă pe față arhitectura Matrixului nu ar avea voie să ajungă pe ecrane.

În final, iată pe scurt câteva stereotipuri prezetate (și implicit criticate) de acest film:

  • familie vs carieră – este evident in your face, nu avem ce să zicem;
  • pușcăria creditelor – eu pe acest blog am tratat de zeci de ori subiectul ieșirii din sistem și cât de imposibilă este ieșirea pentru cei care sunt ancorați în acest dans nebun al ratelor mari pentru mașini scumpe;
  • iluzia împlinirii prin muncă – reiese clar când Emil e trimis la “departamentul special” deoarece a pus prea mult suflet în muncă și i-a stresat pe colegi, alterând zen-ul mediului;
  • corupția la toate nivelurile – chiar și directorul (Oprea) este tratat de sus de către auditorii olteni deoarece are cadavre în dulap;
  • să moară capra colegului – săparea celui care îți este deasupra sau pur și simplu nu-l înghiți, prin tot felul de metode ascunse penibile, infantile și fără nicio umbră de remușcare.
  • lipsa de caracter ca nevoie esențială pentru supraviețuirea în corporație și creșterea pe scara ierarhică;

Evident lista este mai lungă, mă gândesc că astea sunt suficiente pentru a descrie filmul. Una peste alta, pe scurt, filmul distruge orice proiecție de “fată virgină” pe care mediul corporatist ar încerca să o proiecteze, prin diverse mecanisme sincrone, abstracte și diafane, prin percepția artificială creată de surse nedetectabile sau greu observabile.

În fapt, o corporație este o construcție modernă diabolică, fără suflet, fără morală, care are ca scop doar banul, profitul și interese oculte, angajatul fiind doar o rotiță din sistem, chemată să se învârte sincron cu celelalte rotițe pe același ritm, urmând aceeași mișcare, aceleași protocoale de comportament. Dar dacă s-ar opri la comportament nu ar fi rău, problema este că corporația ne impune nu doar schimbarea comportamentului ci și schimbarea totală, renunțarea la tradiții, renunțarea la personalitatea proprie, dar mai ales renunțarea la propria identitate, a familiei în care ne-am născut și chiar a spiritului critic, alinierea la protocoalele scrise și nescrise ale mediului corporatist fiind singura virtute permisă.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Articole pe subiecte similare:

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.