Ciolacu şi IT-ul

Nu merită comentate aberaţiile lui Ciolacu. Practic s-a făcut de râs de mai multe ori, dar notabil este acel moment în care critică faptul că cota unică nu e unică, referindu-se la TVA: ce cotă unică e aia, dacă la TVA ai 19 la unele, 5 la altele, impozit pe venit ai 16, pe dividente ai nu ştiu cât. Cei 2 neuroni ai lui Ciolacu nu pot concepe această diversitate de cifre şi lui i-ar place să fie simplu, UN NUMĂR UNIC. Nu mai contează amănunte de genul că cota TVA nu are legătură cu cotele de impozitare decât faptul că ambele se numesc cote, dar pentru el ori că e cotă de TVA ori de impozitare, e acelaşi lucru.

Doresc însă să mă refer la comentariul lui legat de IT, cum că firmele de IT trebuie să înţeleagă că trebuie scoasă facilitatea de deducere a impozitului de venit deoarece dacă nu se scot aceste deduceri şi bugetul nu se reglează, UE ne taie fondurile din care o bună parte sunt pentru investiţii IT. Astfel, dacă firmele IT nu acceptă să fie jegmănite de stat, nu vor mai avea de muncă. Acest comentariu denotă o lipsă de cunoaştere a sectorului IT cruntă.

De altfel, ca o mică paranteză, Ciolacu este total incompetent şi reiese clar din acest interviu că este un zero barat la economie, neînţelegând principii fundamentale cum ar fi faptul că diferenţierea TVA-ului este o măsură logică şi ţine de politica fiscală de stimulare sau inhibare a unui sector anume şi această cotă, prin valori diferite este un instrument firesc şi chiar relativ unic la noi în contextul imposibilităţii de stimulare directă datorită constrângerilor puse de UE.

Măcăneala în jurul noilor “măsuri” mă oboseşte deoarece oricum eu cred că vom fi aruncaţi pe tavă ruşilor şi nu mai contează “masurili” şi nici “fondurili”. Nu mai zic că este penibilă stoarcerea de la cei care au acum după ce s-au tocat miliarde în plandemie pe tot felul de combinaţii şi tunuri. De ce nu stoarce statul de la propriile grupări mafiote care l-au devalizat şi se uită tocmai la IT-işti şi la constructori.

Ca fapt divers, ca principiu general, intervenţia statului este de obicei proastă deoarece rareori se găsesc oameni cu cap care să pună un diagnostic sau să aibă o viziune. Cu privire la IT, s-a găsit unul care să le arate pe cifre cât de mult se lucrează la negru. Pe vremuri, înainte de impozitul zero, reamintesc celor tineri că mare parte din salariile în IT se plăteau la negru, oficial era trecut salariul minim.

Ei bine, în ziua de azi revenirea la negru e mult mai uşoară deoarece înfiinţarea de companii offshore şi deschiderea de conturi offshore este mult mai simplă, datorită internetului. Nu mai zic că unele state UE, cum ar fi Ungaria au taxe mai mici ca noi, iar cumulat, luând în calcul toate taxele plătite de patronul unei companii, România nu stă deloc bine. Cum IT-ul este dinamic, orice tentativă de mărit chiar cu 1% orice impozit va avea recul în diverse direcţii. Fără să mă strofoc, iată câteva dintre ele:

1. companiile offshore: să zicem că oricum cei care doreau optimizare o fac şi acum, prin urmare mare brânză nu va fi diferită; eu răspund că în privinţa deciziei oamenilor de a realiza optimizarea fiscală intră şi factorul “umplutul paharului”; adică, dacă paharul se umple, iei taurul de coarne şi de la un moment dat, decizi dacă nu cumva se merită mai mult să angajezi pe firmele din offshore, fie cele cu zero, fie cele din UE care au impozite mici, cum ar fi Cipru;
2. bonusarea prin crypto: poate nu mulţi it-işti, dar cei cu salarii mari, dacă vor fi afectaţi de noile măriri, cu siguranţă vor accepta ca în locul unor salarii de 5000E (să zicem), să primească oficial doar 2500 şi restul să vină într-un portofel crypto. Şi aici se aplică observaţia de mai sus, că probabil deja există acest fenomen şi noile măriri nu vor fi decât să îl amplifice. Deja criptomonedele sunt o alternativă investiţională obligatorie pentru cei care au sume mari, cum ar fi it-iştii. Controlul pe criptomonede este imposibil şi au eşuat alţii mult mai puternici ca statul român să le taxeze sau să le interzică.
3. lucrul la negru: ne putem întoarce de unde am plecat; problema este că marile companii, acelea care angajază sute şi mii de oameni nu pot bonusa la negru; de unde nu vor avea de ales decât fie să se mute în alte locaţii, oficial, fie să caute alte modalităţi de colaborare cu angajaţii, fie să pună povara măririlor în spinarea angajaţilor.

Deşi subiectul este taxele din IT, aş sublinia că sectorul IT este deja în criză şi sunt nenumărate contracţii. Prin urmare, nu se mai pune problema “atractivităţii” României deoarece se dau oameni afară peste tot. Iată de exemplu Serbia. Nu putem să îi cerem lui Ciolacu prea multe şi pun pariu că habar nu are că trăim o restructurare globală a sectorului IT datorată avansului din domeniul inteligenţei artificiale. De asemenea, nu cred că Ciolanul are habar că mare parte din felia IT de la noi este cumva baza piramidei din sector, adică sunt specializări reduse ca importanţă şi dificultate, gen suport, mentenanţă, outsourcing etc. Cei mai buni it-işti pleacă evident unde sunt salarii mari şi dinamica creierelor este ceva firesc, datorită faptului că tot ce are nevoie un itist este un calculator şi internet, care se găsesc peste tot în lume. Noi nici măcar avantajul internetului de mare viteză nu îl mai avem deoarece între timp cam toţi s-au adaptat. Factorii care atrag şi sporesc investiţiile IT sunt în principal de natură culturală, adică locul, mediul, colegii cu care lucrezi trebuie să ofere anumite avantaje pentru a te atrage să lucrezi. Este bineştiut de exemplu că la nivel european Iranda este considerată un nou Sillicon Valley, deoarece oferind fiscalitate redusă marilor companii din IT, a atras nenumărate firme şi prin urmare s-a creat deja o atractivitate care nu ţine doar de aceste reduceri ci de vibe-ul locului, adică de faptul că în acel loc sunt mulţi ca tine. Ori pentru asta e nevoie de consistenţă şi luat de gât cu UE, cum au făcut irlandezii. Şi aşa cum Irlanda este un hub IT, România este raiul videochaturilor care s-a dezvoltat deoarece noi cultural cam asta putem oferi şi altceva nu avem, tinerele românce nedorind să înveţe programare sau măcar să fie dispuse să muncească la o fabrică de confecţii.

Dar PSD nu ştie să se ia de gât cu UE ca Iralanda deşi ştie să se ia de gât cu Soroş, cu UE fiind mult prea blând. La fel cum e blând cu administraţia publică unde a dus România pe culmi de succces nemaiatinse, prin angajări spectaculoase şi salarii pe măsură. Teatrul pe care îl joacă Ciolacu când pare revoltat de faptul că se dau prime pentru antenă sau că sunt mulţi directori angajaţi la stat care nu fac nimic ci joacă Solitaire îl auto-anulează din start. Aceste anomalii trebuiau rezolvate indiferent de criză şi PSD nu e de ieri de azi la conducerea ţării …

Şi în final, un mic adaos. Personal am cunoscut constructori care s-au întors în ţară sau care lucrează afară pentru bani şi la noi pentru a mai sta pe lângă familie o perioadă. Nu am cunoscut însă it-işti întorşi în ţară. Adică, acea flexibilitate de care am vorbit e în general valabilă dinspre noi spre afară deoarece o dată plecat, un it-ist nu va reveni niciodată înapoi. Sunt aici aspecte legate de integrarea culturală, de limbă, de gustul banului, deoarece salariile IT la noi chiar acum deduse sunt totuşi mici comparat cu ce se poate obţine afară. La constructori, dacă muncesc în afară, li se cere mult deoarece aşa se munceşte acolo. Li se oferă şi mult, e adevărat, dar după ce îşi strâng bani suficienţi, mulţi de întorc deoarece sunt “obişnuiţi” cu munca dorelească de pe meleaguri mioritice unde din lipsă de oameni serioşi importăm asiatici de aiurea. Ori în domeniul IT, ori că munceşti de la Bucureşti, ori că munceşt de la New York, exigenţele sunt aceleaşi. Şi ca fapt divers, UE nu e deloc în topul destinaţiilor de interes pentru IT-işti şi de asemenea, tot comparând cu construcţiile, dacă constructorii pleacă singuri, IT-iştii pleacă tot timpul cu familia deoarece unul singur poate susţine o familie fără probleme pe când la constructori, în general stau mai mulţi în aceeaşi locaţie, plătind la comun şi rareori îşi permit să tragă după ei şi familia, de aceea există fenomenul întoarcerii şi mare parte din banii câştigaţi afară sunt reinvestiţi în ţară.

Dacă e să intrăm şi mai mult în analizarea fenomenelor care au dus la aceste deduceri – IT şi construcţii deoarece celelalte nu le ştiu – observ că pe IT a fost cumva o viziune în sensul că cineva şi-a dat seama că statul pierde mulţi bani pe de o parte şi că ar putea câştiga mult mai mult deoarece prin aceste deduceri va stimula investiţiile străine, care au venit şi s-a dovedit că ideea a fost bună. De altfel, sunt sigur că nici acum nu vor renunţa la această deducere deoarece dacă se uită mai bine, deja pot vedea unele reacţii şi aşa cum am arătat exemplul Serbiei, vin vremuri grele pentru IT indiferent de ce vor face ei şi cum IT-ul e o bună felie din PIB, iar ei fac predicţii mereu super-optimiste, şocul va fi rapid şi probabil vor renunţa la “măsuri” după câteva luni de la introducere, evident nu PSD-ul ci cine va ieşi la anticipate, căci eu în toamnă văd anticipate.

Cu privire la deducerile la constructori, acestea au venit când şi-au dat seama că nu mai avem muncitori. A fost oricum prea tardiv. De altfel, la fel a fost şi cu salariile la medici. A ajutat o perioadă statul, deoarece a sifonat oameni de la privat. A sărit însă imens costul la privat şi tarifele, dar nu a oprit exodul. Nu există nimeni să se problematizeze şi să analizeze aceste fenomene ci în buna tradiţie mioritică totul se decide hei-rup când ne trezim în chiloţi şi afară deja a dat bruma.