Să învăţăm despre criptomonedele băncilor centrale

Revin la acest subiect deoarece cred că suntem într-un moment de cotitură în care se cam peceltuieşte soarta noastră ca ţară şi urmează clar o angrenare a noastră în detonarea controlată a unui plan nasol pe care nu îl vom numi, căci l-am tratat în seria de articole “capetele hidrei”.

Pe scurt, acest plan nasol este de fapt tentativa de cristalizare a controlului în anumite centre de putere care prin tehnologie doresc să controleze viaţa umană în cel mai mic amănunt, de la felia de carne pe care nu ai voie să o mai mănânci pâna la numărul de km cu avionul pe care nu ai voi să îi faci sau pe care îi poţi vinde lui Bill Gates pentru doi lei ca să poţi să stai iarna la 17 grade în casă, nu la 10 deoarece viaţa va fi mult mai grea decât avem idee. O etapă a acestui plan a fost evident plandemia. Planul are multe etape, dar multe se vor suprapune şi deja pentru mulţi se suprapun. Bunăoară ucrainienii şi palestinienii au război, românii au doar inflaţie, dar ucrainienii cel puţin au şi război şi inflaţie. La palestinieni nici nu mai e vorba de inflaţie deoarece ei deja sunt în etapa banilor digitale în sensul că nu au cash deloc deoarece nu au ce să facă cu ei, deoarece nu mai au economie. Sunt pur şi simplu supravieţuitori la mila celor bogaţi care le aruncă sau nu din când în când un os. Gaza este un preview la ce va fi Europa mâine. Şi România dacă nu avem puterea să ne rupem de Europa.

Cu scuzele de rigoare pentru paranteza emoţională de mai sus, o să tratez câteva aspecte punctuale nelegate între ele, ca un mic FAQ despre CDBC-uri, reluând unele lucruri deja spuse şi adăugând altele învăţate între timp şi înţelegeri noi pe care cursul evenimentelor recente le-au adus.

Aşadar CDBC prescurtat înseamnă Central Bank Digital Currency şi prin presa noastră le mai zic “bani digitali”. Ce sunt aceştia şi cum de ne-am trezit cu ei pe cap?

Mă aflu într-o situaţie foarte dificilă să explic de sunt banii cei noi creaţi de băncile centrale, de vreme ce oricum puţină înţelege ce sunt de fapt banii cei vechi, de asemenea creaţi de băncile centrale.

Aş începe cu cel mai simplu lucru: şi banii vechi sunt de fapt tot digitali. Banii se crează prin introducerea unui număr de la tastatură atunci când o persoană ia credit, fie persoană fizică, fie persoană juridică. Nu există bani fizici care să corespundă banilor creaţi astfel şi nu există transfere între banca naţională şi o bancă comercială atunci când un credit este creat.

Acum o bună vreme, când încă exista o oarecare responsabilitate financiară, băncile comerciale nu puteau emite mai mult de 10 ori depozitele clienţilor pe care le aveau la care se puteau adăuga capitalul social (ha-ha). Adică asseturi. Fără aceste aseturi nu se puteau crea creditele din senin. Evident că oricum evidenţa creditelor este ţinută de BNR şi fiecare credit raportat. Banca comercială trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a emite un credit pentru că altfel ar emite toţi câte credite pot, fără nicio limită, pentru a primi, măcar parţial, plata acestora lunară.

Dar dacă toate băncile ar emite credite aiurea fără să le pese, s-ar alege praful de sistemul financiar (mai mult decât s-a ales deocamdată). Prin urmare există anumite reglementări ale BNR care sunt denumite generic politica monetară şi privesc în ce condiţii o bancă poate da un credit (cu ce scop, cu ce garanţii de la persoană, cu ce dobânzi ale clientului, cu ce dobânzi ale băncii către BNR, căci orice tranzacţie faceţi, oricât de mică, BNR îşi ia o felie din caşcaval).

Întorcându-ne la CDBC-uri, nu prea se spune clar ce sunt acestea şi cu ce sunt diferite de banii actuali care deşi nu se menţionează, în esenţă sunt şi ei digitali.

Sunt deci următoarele aspecte legate la ce sunt şi pentru ce se doreşte pomparea acestor bani digitali

1. ce ni se spune că sunt
2. ce sunt ei cu adevărat

La ambele întrebări, dacă dorim să aflăm răspuns, mergem la surse. În primul rând, pentru euro-ul digital, mergem la BCE şi pentru a doua întrebare mergem la Forum. Mergem la BCE dacă ne interesează de euroul digital. Se înţelege însă că noi, meltenii, vom avea leuşor digital şi că americanii au de asemenea dolărel digital.

Am răsfoit site-ul dedicat euro-ului digital şi în afară de gargara stupidă cum că poţi folosi noul euro comod, de la laptopul tău de acasă, pe Internet (ca şi acum acum nu puteam), nu se spune nimic despre la ce este bun şi ce aduce nou acest euro digital. Ni se spune doar că autoritatea tutelară a acestui euro este BCE şi băncile naţionale ale ţărilor care au euro. Noi suntem cumva pe hol la acest euroi digital în sensul ca nu avem nimic de spus ci doar vom încerca cumva să replicăm ce fac ei, aşa cum şi acum leul încearcă să menţină paritatea cu euro şi de asemenea să adopte cam aceeaşi politică.

Ca o nouă paranteză, dacă am dori să stăm afară de spaţiul conspiraţionist al forumului (atenţie la definiţia cuvântului conspiraţie şi vă rog observaţi că nu folosesc teorie – planul de introdus CDBC-uri ca infrastructură financiară mandatorie şi fără de care oraşele de 15 minute nu vor putea fi realizate este unul în desfăşurare, nu mai este teorie), am putea zice că euro-ul digital este un fel de backup al autorităţilor care se pregătest pentru crash-ul sistemului finaciar actual şi cumva pregătesc ceva în paralel. Dar această paranteză e trasă de păr deoarece ştim că în situaţii de criză, există tot felul de soluţii, confiscarea depozitelor şi limitarea retragerilor de la bancomat fiind una deja folosită în Grecia şi în Cipru.

Cu privire la ce sunt cu adevărat banii digitali, am tot repetat: sunt o modalitate prin care băncile centrale care deja au puterea, doresc şi mai multă putere de control asupra meltenilor. Adică, acum deşi ei decid câţi euroi se tipăresc, cui se dau, în ce condiţii, cu ce dobântă, o dată ajunşi la melteni, euroii fac ce vor ei, nu mai pot fi controlaţi. Ori asta nu e voie.

În oraşul de 15 minute nu e voie să cumperi maşină cu euroii decât dacă eşti miliardar. Ai voie însă să plăteşti la Uber. În lumea actuală, folosind euroii vechi, poţi cumpăra auro de ei şi astfel poţi contribui la inflaţie şi la devalorizarea monedei. Însă cu euroii digitali nu ai de ce să cumperi mai mult de 3g de aur. Totul va fi controlat în cele mai mici amănunte.

Deja această infrastructură de control se construieşte acum prin introducerea sistemului de contabilitate live în sensul că companiile sunt obligate să transmită live la ANAF toate facturile pentru toate tranzacţiile. Puţină lume ştie că acum când te duci la mall şi cumperi ceva, deja ANAF ştie că deţinătorul cardului XXX a realizat tranzacţia YYY de suma ZZZ în care a cumpărat cutare produse la cutare preţ care produse au fost de asemenea achiziţionate de firma care le vinde cu pretul cutare. Practi acum ANAF poate ştii tot ce faci deoarece poate lega tranzacţia cu cardul de procesatorul de carduri, de unde ia CNP-ul tău.

Sistemul actual a fost construit pentru a “combate evaziunea” – o marotă des folosită pentru a justifica multe chestii nasoale. El se aplică companiilor medii şi mari şi de la 1 ianuarie şi la cele mici.

Sistemul actual permite deci doar monitorizarea. Cu leul (sau euro-ul) digital se va putea introduce facil şi validarea, în sensul că atunci când o să încerci să plăteşti cu cardul, e posibil să primeşti mesaj de eroare de genul “ai comandat prea mult plastic, mai renunţă şi tu la ceva produse”. Cine şi pe ce criterii va interzice restricţiile este o chestiune a viitorului, deoarece acum suntem în etapa “limitării plăţilor cu cash”.

Să nu credeţi că limitarea asta a tranzacţiilor e opera lui Ciolacu, e ceva la întâmplare aiurea sau are scopul de a lupta cu evaziunea. Limitarea este ordin venit de sus, de la mai marii europei care deja se grăbesc, deoarece mare parte dintre ei au ajuns babaci şi cum plandemia nu a avut succes ….