Propaganda oficială pompată de fabrica de produs consens este că ruşii ne atacă dacă nu ne înarmăm şi dacă nu lingem cât mai mult în fund Imperiul pentru ca să ne apere, pentru ca să „fim sub umbrelă” şi alte prostii de astea.
Nenumărate erori logice şi pur şi simplu faptice sunt incluse în narativul oficial şi explicaţia este simplă: minciuna şi manipularea domină total spectrul informaţional, politica externă a statului slab mioritic şi evident minciuna şi manipularea sunt instrumentele principale ale propagandei imperialiste.
Un prim pilon al adevărului este da dacă nu am arunca cu pietre în urs de la depărtare, ursul s-ar uita pe la alţii care sunt suficient de proşti cât să creadă că dacă vine spre ei ursul, vor fi „sub umbrelă”. Primii care au văzut cât de mult contează acordurile şi angajamentele americanilor au fost ucrainienii.
Evident că propaganda imperialistă face tot ce poate ca să ascundă faptul că teoretic ucrainienii erau şi ei sub „umbrela nuclearelor” deoarece la acordul de la Budapesta, când le-a cerut ucrainienilor să renunţe la nucleare, americanii le-au garantat scris, verbal şi oficial securitatea. Ei şi cu britanicii. Ce garanţie a fost aceea? Garanţia că le dă arme? Garanţia că îi încurajază? Nu, a fost garanţia că SUA va interveni militar dacă Rusia care prelua nuclearele va periclita integritatea Ucrainei.
Propaganda imperialistă este atât de şlefuită încât am fost neplăcut surprins că până şi un om mai în vârstă ca mine, om de afaceri, cu studii, cu facultate, informat, citit, nu ştia că nu ruşii au dorit să preia nuclearele de la ucrainieni şi de la restul după destrămarea URSS ci americanii! Acest fapt este unul clar şi afirmat de nenumăraţi scriitori şi analişti militari, de diplomaţi şi chiar de politicienii americani implicaţi în negocieri la acea dată. SUA dorea ca nuclearele fostei URSS să nu se răspândească la 3-4 foste republici sovietice ci să fie doar într-una, pe care SUA o putea controla mai uşor şi spera pe atunci că o va face „democraţie” „nord-atlantică”. De aceea au oferit „garanţii” Ucrainei şi celorlalte republici în schimbul donării de către acestea a nuclearelor către Rusia. Nu sunt sigur, dar Ucraina nu a beneficiat nici măcar de bani sau altceva în schimb pe atunci, atât de bucuroşi au fost de garanţiile americane.
Putem face uşor un exerciţiu de imaginaţie cu privire la mentalul colectiv şi calitatea conducătorilor din Ucraina din acea vreme. În cele din urmă, Ucraina era doar o republică minionă din ditamai imperiu sovietic care tocmai pierduse cursa şi intrase în implozie. Amănunte cum şi de ce sunt irelevant, cert este că din prostie sau din alţi factori, URSS pierduse şi Ucraina pierduse. Atât conducătorii cât şi boporul erau mental distruşi şi se considerau fii ploii, visând şi uitându-se la americani ca la extratereştri binefăcători. Ştim asta de pe meleaguri mioritice unde ani de zile, promisiunile că vom fi primiţi în NATO dacă vom fi copii cuminţi şi vom face „modernizarea armatei” a dominat toată strategia noastră. Alternativa că noi aveam deja o industrie militară şi că puteam continua producţia de arme şi puteam alege independenţa, ne puteam apăra şi singuri nu doar de bulgari şi unguri ci şi de ruşi nu a existat. Nici măcar experienţa lui Ceauşescu cu ruşii, contrele acestuia şi chiar escaladarea din momentul Cehoslovacia erau amănunte total irelevante şi necunoscute de ghiveciul intelighenţiei politice şi decizionale mioritice.
Este bineştiută tentativa americanilor în perioada lui Eltîn de preluare a industriei şi resurselor ruseşti, ceea ce s-a făcut la noi. Americanii doreau să nu fie nevoiţi să aibă de-a face cu 3-4 ţări cu care să negocieze şi să aibă probleme majore cum aveau cu Koreea de Nord, chiar dacă pe atunci exista un dezgheţ cu Rusia. Punând răul înainte dar mai ales fructificând orice oportunitate de avans, era firesc că un singur duşman era mai uşor de controlat decât 4 potenţiali duşmani dotaţi cu nucleare.
Am comentat în articolele recente inspirate de noua carte a Annei Jacobsen că în perioada Războiului Rece, americanii au făcut un exerciţiu de scenarii ale implicării armelor nucleare care cuprindea toate posibilităţile: fie o salvă din eroare, fie o salvă de avertisment, fie lansat 80% din nucleare în prima lovitură, fie de URSS, fie din Pakistan sau India sau Israel. În toate scenariile, în final, se ajungea la război nuclear total. Este deci la mintea cocoşului că SUA ofereau orice garanţie pentru a limita acest risc şi a trata nu cu 3-4 stat ci cu unul singur. De aceea au oferit acele garanţii Ucrainei.
Evident că tratatele sunt doar nişte hârtii şi statele puternice, imperiile, fac mereu ceea ce le convine lor. Gargara pompată, propagată şi repetată de idioţii utili incapabili de raţionare individuală de pe meleaguri mioritice, face apel la argumente morale şi etice, cum că valorile americane, cum că parteneriat, cum că acorduri, blah, blah. Realitatea politică este însă că americanii au fugit peste noapte din Afganistan şi au lăsat în urmă mii de colaboratori care ulterior au avut de a face cu răzbunarea talibanilor. Dacă aveau principii morale, respect faţă de acorduri şi promisiuni, americanii ar fi cheltuit încă 1 miliard pe lângă trilionul ars în Afganistan (evident nu pentru afgani ci pentru Complexul Militar-Industrial) şi ar fi realizat o retragere securizată prin care să asigure evacuarea tuturor colaboratorilor afgani care i-au ajutat şi i-au pupat în fund precum idioţii din ziua de astăzi care repedă propaganda americană fără să se uite la istoria recentă şi la ce îi aşteaptă pe ei când ruşii o să năvălească cu tancurile în Bucureşti şi ei o să alerge după avioanele care vor decola în pripă ale americanilor, la fel ca în Afganistan.
Nu doar că salvarea colaboratorilor şi a partenerilor americanilor nu prezenta un risc existenţial pentru SUA şi nu punea în pericol cu nimic securitatea americanilor. Era doar o chestiune de organizare şi de respect. Fuga în pripă nu a avut altă explicaţie decât aroganţa şi comoditatea rezolvării unei chestiuni. Peste noapte Afganistan nu a mai contat pentru SUA şi de aceea s-au comportat aşa. Cum cred oare idioţii utili că americanii vor risca un război cu Rusia pentru apărarea României? Apărarea noastră în faţa ruşilor, necesită nu doar implicare directă americană, nu doar conflict direct convenţional, ci necesită avioane şi bombe americane care să lovească puterni în Rusia pentru a-i determina să ne lase în pace.
Chiar cred idioţii utili că aşa ceva este posibil? În binecunoscutele filmări cu afganii care aleargă ca maimuţele după acel avion american de transport imens, avem simbolul tembelismului mioritic care visează stele verzi şi crede că americanii sunt puternici şi sunt parteneri.
La o analiză superficială am putea considera că acei oameni pur şi simplu au un IQ redus şi fug ca proştii pe lângă avion doar ca să aplaude şi să se distreze că uite zboară ditamai avionul.
Decodarea acestor scene este următoarea. Toţi cei care aleagă sunt foarte conştienţi de ce se întâmplă şi sunt parte din cei mai „luminaţi” afgani care trup şi suflet s-au alăturat „valorilor”. Totodată ei realizează că dacă vin talibanii, cel mai probabil, ei ca colaboraţionişti, vor fi executaţi public. Ulterior s-a dovedit însă că talibanii au fost iertători. Dar, în acel moment, oamenii ăştia nu de proşti aleargă ci deoarece disperarea şi şocul acestei întorsături peste noapte şi total neanunţate şi neaşteptate le-a distrus orice raţiune. În atâta hal de iraţionalitate au ajuns încât ei sperau că dacă aleargă, îi vor convinge pe piloţi să oprească să îi ia şi pe ei. Cei care se suiau pe avion credeau că pot să determine piloţii să oprească deoarece piloţii ştiu că exista un acord între SUA şi colaboraţioniştii afgani care includea clauze solide că ei vor fi protejaţi la nevoie.
Există o singură şansă pentru ca România întreagă să evite să se afle în situaţia acestor afgani disperaţi care au crezut că acordul la fel de puternice ca articolul 5 din NATO: decuplarea de imperiu. Din păcate, mai toţi factorii decizionali de pe la noi, pe lângă faptul că sunt în general neprofesionişti, personalităţi diafane, uşor de controlat, selectate şi verificate în timp de Imperiu tocmai prin prisma supunerii şi a predictabilităţii cu care se supun ordinelor, nu doar că nu au curajul să facă un act de dizidenţă. Nu au nici măcar capabilitatea să înţeleagă iminenţa şi importanţa unei delimitări de Imperiu ca risc existenţial pentru statul Român.
Nici măcar când toată Ucraina va fi ocupată de ruşi şi chestiunile discutate pe acest blog vor fi realităţi palpabile, ştiri breaking news, ei nu se vor trezi aşa cum afganii nu au mai putut să raţioneze în momentul dării pe faţă a adevărului.
Şi mai grav decât această stare a lucrurilor, este că populaţia este la fel de spălată pe creier şi total lipsită de simţul urgenţei. Dacă să zicem că la nivel individual, riscul existenţial pentru ţară este o problemă minoră comparat cu interesul personal şi dacă mulţi au deja un plan şi anumite idei cum vor scăpa de recrutare, noi mai avem şi o meteahnă care ne condamnă la tembelism: sindromul că suntem speciali.
Sindromul că suntem speciali este ca un cancer în psihologia şi mentalul mioritic şi se manifestă specific la toate categoriile, de la nomenclatura idioată obişnuită cu fentarea crizelor care lovesc în general boporul, până la dreptmăritorii creştini care cred România o grădină a Maicii Domnului.
Gradul de percepţie a riscului deciziei conducătotorilor noştri de a-şi asuma în numele nostru un război din ce în ce mai pe faţă cu ruşii este atât de mic încât imaginea generală despre riscurile războiului este dată de cetăţenii de la graniţa cu Ucraina din Tulcea care au parte uneori de drone care cad pe la ei şi despre care ei află la TV. Aceştia văd rachete, aud alarmele de peste graniţă, văd antiaeriana, filmează chiar bombele care cad pe silozurile ucrainienilor. Cam asta crede românul care merge mâine la vot că înseamnă războiul cu Rusia. Se înşel amarnic şi când va începe războiul, vom asista la scene iraţionale de manifestare a isteriei, cu mult mai hazlii şi mai tragicomice decât afganii în fuste care se caţără pe roţile unui avion militar sperând că astfel vor ajunge pe Tărâmul Făgăduinţei.
