Tag: credite

Bancherii teroriști

Leave a comment

In raportul financiar pe 2002 al companiei Berkshire Hathaway Inc [1] pe care o administreaza, Warren Buffet, unul dintre cei mai bogati oameni ai lumii, facea o referire discreta dar care peste ani avea sa se dovedeasca extrem de pertinenta, cu privire la … produsele financiare derivate: We try to be alert to any sort of megacatastrophe risk, and that posture may make us unduly apprehensive about the burgeoning quantities of long-term derivatives contracts and the massive amount of uncollateralized receivables that are growing alongside. In our view, however, derivatives are financial weapons of mass destruction, carrying dangers that, while now latent, are potentially lethal. traducere aproximativa: Incercam sa fim alerti cu privire la orice risc megacatastrofic si aceasta orientare ne face sceptici pana la capat cu privire la cantitatile efervescente ale contractelor de derivate pe termen lung si a cantitatii masive de garantii fara colaterale care cresc impreuna cu ele. In viziunea noastra, derivatele sunt arme financiare de distrugere in masa, care porta pericole, care desi acum sunt latente, potential sunt letale. Iata deci cum Buffet avertiza despre dezechilibrele din sistemul fianciar inca din 2002 in timp ce bancherii centrali care aveau responsabilitatea sa monitorizeze si sa reguleze piata astfel incat aceste “arme cu potential letal” sa nu fie declansata, se faceau ca nu stiu nimic si s-au aratat foarte surprinsi cand aceste arme au fost declansate. Dar pe semne, Buffet se adresa in principal investitorilor sai si se justifica de ce nu le va investii banii in aceste produse “cu garantii fara colateral”. Teroarea la care se referea el era cu privire la riscul mare ca investitorii sa-si piarda banii. Ceea ce si s-a intamplat o data cu criza inceputa in 2008 si care continua la 5 ani dupa primele socuri intr-un ritm alert. Ca o mica paranteza, in acesti 5 ani, cantitatea produselor derivate a crescut imens fata de 2008, astfel incat data viitoare cand aceste “arme” isi vor declansa potentialul “letal” nu este exclus ca bancile centrale sa nu mai aiba ce sa faca si ca situatia sa scape total de sub control. Teroarea cu care bancherii sperie oamenii, dar mai ales pe politicieni, este ca daca ei nu vor mai primi bani de la guverne, tot sistemul financiar al lumii se va prabusi si haosul va cuprinde intreaga lume. Comertul se va bloca, viata de zi cu zi va trebui sa se adapteze la lipsa banilor si haosul va cuprinde evident toate sectoarele activitatii umane. Acesta este scenariul care ne este pus in fata. Bancile mari care nu au fost lasate sa pice in 2008 deoarece au fost considerate “too big to fail” au devenit acum si mai mari si fac legea. Atat de mare a ajuns puterea lor incat pot sa calce orice lege si chiar sa fure banii clientilor [2] iar cea mai mare pedeapsa pe care o pot primi este o amenda insignifiabila. Dar nu despre acest tip de teroare cu care bancile ameninta guvernele doresc sa discut, ci despre o chestiune mai

Read more

Drogatul cu pretenţii

2 comments

Cum vi s-ar părea un drogat care se răsteşte la dealer-ul care îi oferă drogul că dacă îi micşorează tranşa periodică pe care i-o oferă, o să aibă de furcă cu el? Penibil, nu? Atât pentru drogat, cât şi pentru dealer că îşi permite să îi tolereze drogatului fiţe şi nu îi taie macaroana de tot. Sau cel puţin deocamdată. Cam aşa se prezintă România prin declaraţiile preşedintelui în raport cu băncile europene: “Atât autoritatea bancară europeană, cât şi Banca Naţională a României, supravegheaza subsidiarele băncilor străine de pe piaţa românească. Orice încercare de diminuare a fluxurilor de capital este imediat semnalată şi se iau măsuri (hahaha, ca şi cum ar putea – nota noastră) ca banca mamă să menţină fluxul de capital. Există un prag sub care nu au voie să coboare fluxul de capital de anul acesta” (Conform Hotnews) Orice prostănac realizează că în situaţia de azi problema menţinerii liniilor de creditare ale băncilor mamă către fiicele falimentare din România era ultima grijă pe care o aveau pe listă Merkel, Sarkozy şi ceilalţi fraţi europeni. În felul cum a prezentat Băsescu problema, ăia altceva nu aveau de discutat decât dacă să garanteze sau nu că drogul – creditele cu nemiluita care să acopere găurile din deficitul românilor – va ajunge în final şi la drogaţii din est care nu sunt în stare să stea departe de substanţa magică care ne rezolvă toate problemele fără a mişca un neuron: creditul. Şi culmea, tocmai când s-au unit tocmai pentru a scoate din comă o victimă a acestui drog. Ce relevanţă a avut vreodată pedantul acord de la Viena prin care de fapt băncile străine au semnat pentru simplul motiv că nu au vrut să-şi pună BNR-ul în cap aiurea şi măcar au avut şi ele ocazia să ceară tăierea drastică a RMO-urilor şi renunţarea la normele contabile constrângătoare româneşti care nu prea le permiteau să-şi facă meandrele aşa cum sunt ele specializate – fiind nevoie astfel de echipe specializate în frauda contabilă bancară pentru sistemul bancar românesc. O dovadă a inconsietenţei acestui acord este realitatea că creditarea este în continuare inaccesibilă afacerilor româneşti: degeaba s-au angajat băncile mamă să menţină liniile de creditare dacă băncile fiice au taiat macaroana la atâtea firme, au înăsprit normele de creditare, tocmai pentru a păstra banii şi a-i oferi celui mai sigur “client” dependent de “marfa” lor: statul. Dacă doreau să facă ceva bun, băncile tăiau macaroana statului şi dădeau bani privaţilor. Dar privaţii nu accepta orice ofertă, ei nu plătesc orice dobandă spre deosebire de ministerul finanţelor care deşi joacă “hard to get” uneori, în cele din urmă vine cu coada între picioare şi accepta orice ofertă au băncile, presat fiind de scadenţe. Una peste alta, situaţia de faţă, trecând peste penibilul ei, ne conduce la doua concluzii grave: 1 – drogatul e pe muchie de cuţit dacă e atât de vocal şi atât de pretenţios într-o situaţie în care  ar trebui să îl doare undeva dacă nu îi mai dau dealerii drogul,

Read more

Criza vine, criza trece …

One comment

Al Treilea Război Mondial: Până în iarnă, revoltele vor cuprinde lumea întreagă Grecia nu mai are voie să-şi strângă banii din taxe Preşedinte Templeton: O nouă criză financiară este iminentă Euro pica in urma problemelor Greciei Noile conditii pentru salvarea Greciei presupun renuntarea la suveranitate SUA si Pakistanul in proximitatea unui razboi deschis. China da ultimatum SUA Nici nu m-am apucat sa imi fac planuri de vacanta si deja vara a devenit prea fierbinte pentru a mai spera la un concediu linistit. Pai cum sa plec eu in concediu in Grecia daca o sa ma trezesc iar cu vreo greva generala sau mitinguri, ca ce altceva ar fi de asteptat in urma unor asemenea stiri, cum ca Grecii vor fi nevoiti sa dea pe tava fabricile, uzinele sau mai bine zis insulele si plantatiile de maslini catre bancherii fara scrupule care ii ameninta ca altfel le taie macaroana. Ca si cum doar grecii ar avea de pierdut in cazul unui faliment si nu bancherii carora grecii au de platit datorii. Bineinteles, totul este un joc de sah, care va ceda primul si cat de mult vor obtine cei care au dat de la cei care au luat ca prostii. Batalia este asadar una veche de cand lumea, intre creditor si datornic. Iata ce bine descrie Sf. Vasile cel Mare aceasta lupta: Cand cel ce se imprumuta ia banii, este mai intai stralucitor si vesel; se bucura de o floare straina, care vrea sa arate ca i s-a schimbat viata: masa intinsa, haine luxoase; slugile, si ele, au alta infatisare, sunt mai vesele; vin apoi lingusitorii, oaspetii, nenumaratii paraziti ai caselor. Dar indata ce banii incep sa se scurga, iar timpul, cu trecerea lui, adauga dobanzile, noptile nu-i mai aduc aceluia odihna, ziua nu-i mai este vesela, soarele nu-l mai incanta, ci-i amaraste viata; uraste zilele care-i grabesc scadenta, se teme de luni, care-i maresc dobanzile. Daca doarme, vede in vis pe creditor. Urat vis! Creditorul sta la capataiul lui. Daca e treaz, dobanda ii stapaneste gandul, dobanda ii este grija lui. Scriptura spune: “Creditorul si datornicul se intalnesc unul cu altul; dar Dumnezeu pe amandoi ii cerceteaza” . Unul, ca un caine, urmareste prada; celalalt, ca un vanat gata prins, se teme de intalnire. Saracia i-a rapit indrazneala. Amandoi numara pe degete scadenta: unul se bucura de cresterea dobanzilor, celalalt suspina de adaosul nenorocirilor. “Bea apa din vasele tale!”, spune Scriptura; adica: cerceteaza puterile tale, nu merge la izvoare straine, ci culege din livezile tale cele ce-ti pot usura viata! Ai lucruri de arama, haine, vite, vase fel de fel! Vinde-le! Cauta sa dai totul, afara de libertate. (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Sa vedem insa cine sunt actorii. Sa incepem cu datornicul care are o particularitate: nu este un om, ci o ţară. Conceptul de tara este unul abstract, mai ales in ziua noastra. Fiind abstract, are anumite particularitati care il fac sa nu se apere de probleme precum o persoana. Asadar, intr-un stat, daca

Read more

Plătim sau nu plătim creditele?

Leave a comment

Nici o vorba in aceasta emisiune despre obligatia crestina de a ne plati datoria. Cand am luat credit, nu ne-am gandit ca banii trebuie sa ii dam inapoi? De ce sa nu mai platim creditele sau de ce sa fie pasuiti cei care nu au ascultat de Sf. Vasile cel Mare care spune: “Fantana straina este cu adevarat stramta”? Oare nu au stiut cei care au luat credite ca isi asuma un risc si ca pot sa ramana pe strada? Si-au pus problema ce vor face? Iata ce mai spune Sfantul: Sa nu adaugam, dar, din nesocotinta noastra, un rau facut cu voia noastra, pe langa relele care vin peste noi fara voia noastra. Nebunie copilareasca este sa nu ne marginim la cele ce avem, ci, intemeiati pe nadejdi nesigure, sa ne expunem la o paguba reala si de neinlaturat (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Acum ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat si economia “nu mai duduie”, multi se trezesc si se revolta ca au fost vrajiti de “puterile oculte”. Puterile astea nu erau deloc oculte, erau la vedere clara pentru toata lumea, doar ca unii s-au facut ca nu le vad si s-au lasat prinsi in momeala unei bunastari straine, prin tentatia unui trai peste puterile proprii: Camatarul ia o infatisare ca aceasta; il mangaie pe nenorocit cu astfel de cuvinte si-l ademeneste; il leaga cu polite, si nenorocitul pleaca; si, pe langa saracia care-l doboara, ii mai ia si libertatea. Ca cel care-si ia sarcina sa plateasca dobanzi, pe care nu le poate plati, se supune de buna voie unei robii pe viata. (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Nu e de mirare ca aceasta initiativa vine din Constanta unde chiar ierarhul locului a dat un exemplu nu tocmai frumos celor pe care ii pastoreste: Arhiepiscopia Tomisului a fost pusa sub sechestru. Preasfintitul Teodosie nu a mai platit creditele. Nu neg dorinta de a face bine a initiatorilor aceste legi, dar cel mai bine ar face in primul rand sa popularizam aceste cazuri extreme si sa aratam oamenilor unde se poate ajunge pentru ca aceasta boala – creditul – sa nu mai loveasca si pe altii pe viitor. Povestea de azi nu e deloc noua, doar terminologiile s-au schimbat. Invataturile sfintilor le avem doar ca nu le-am pus in practica. Gasim scuze si justificari “moderne”, gen “economia nu mai duduie”, “contractul cu statul nu mai functioneaza”. Intr-adevar situatia este grea, lucrurile au fost mai mult sau mai putin directionate si programate, dar cei care nu au facut credit nu au avut de suferit prin vina lor. Cei care nu au facut credit nu s-au bucurat de frumusetile straine la care au avut acces cei care au facut credite. Presupunand ca legile ar trebui facute de Biserica si ca s-ar cantari de acum inainte toate dupa Evanghelie, in ce masura este corect ca cei care au accesat credite si nu mai pot sa le plateasca sa fie iertati, chiar daca doar prin

Read more

Încă şi încă un credit

2 comments

“Când cel ce se împrumută ia banii, este mai întâi strălucitor şi vesel; se bucură de o floare străină, care vrea să arăte că i s-a schimbat viaţa: masa întinsă, haine luxoase; slugile, şi ele, au altă înfăţişare, sunt mai vesele; vin apoi linguşitorii, oaspeţii, nenumăraţii paraziţi ai caselor. Dar îndată ce banii încep să se scurgă, iar timpul, cu trecerea lui, adaugă dobânzile, nopţile nu-i mai aduc aceluia odihnă, ziua nu-i mai este veselă, soarele nu-l mai încântă, ci-i amărăşte viaţa; urăşte zilele care-i grăbesc scadenţa, se teme de luni, care-i măresc dobânzile. Dacă doarme, vede în vis pe creditor. Urât vis! Creditorul stă la căpătâiul lui. Dacă e treaz, dobânda îi stăpâneşte gândul, dobânda îi este grija lui” (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Nu stiu daca exista vreun obicei mai pagubos pe care sa-l fi importat romanii mai vartos de la occidentali altul decat traiul pe credit. Poate ca doar privitul la televizor si sportul de weekend “cumparaturi la hypermarket”. Ar fi mult de discutat de unde vine acest obicei. Poate ar trebui pornit de la Criza din Asia din 1997 care a facut praf tot continentul si a determinat ca banii sa curga in alta parte a lumii, prin urmare si in Romania. Dar inainte de asta poate ar trebui sa ne intoarcem la reformele lui Petre Roman din 1990, care in timp ce polonezii faceau terapie de soc si angajau economisti destepti de la marile universitati americane care mai avusesera experiente si succese macroeconomice in America Latina, deci in timp ce polonezii faceau ce trebuie (si azi se vad rezultatele), Petre Roman dadea romanilor tot ce le doreste inima la preturi de nimic. Si nu doar alimente ci chiar si credite. Putini isi mai aduc aminte ca Petre Roman a fost primul care a dat credite tinerilor romani ca sa isi faca case. Si iata ca peste zeci de ani vedem unde am ajuns. Tinerii de azi nici nu mai spera la case – chiar cele pe credit (Apetitul romanilor pentru creditare tinde catre zero) – ci doar mai tatoneaza cu ideea de a scapa si ei in sfarsit de rabla parintilor si sa isi cumpere o masina noua. Sper ca v-ati prins ca eu ma refer aici la tinerii care inca nu sunt bagati pana la gat in credite si care pana acum i-a ferit Dumnezeu sa ia credite din varii motive, in principal din imposibilitatea de a le accesa. Pentru ca restul tinerilor, marea majoritate, sunt deja ingropati pana la gat in rate si sunt experti in resalonari si cei mai buni cunoscatori ai ofertelor de credite ale tuturor bancilor. Cand vine vorba de credit, putini oameni – si mai ales politicienii – pot sa faca diferentierea tipurilor de credit. Eu nu sunt specialit, dar am vazut cateva documentare despre scoala austriaca care mi-au deschis ochii la cat de mare diferenta este intre un credit care il iau ca sa imi satisfac o pofta sau o nevoie (mai mult sau

Read more