Duminica Orbului
Moștenirea sau nu a păcatelor strămoșilor este o zonă relativ gri în mintea ortodocșilor din cauza slabei pregătiri teologice și a dezinteresului față de dogmatica și în general față de învățătura creștină. De departe, opinia generală răspândită este că păcatul/blestemul strămoșilor este “rezolvat” prin spovedanie și printr-o viață conformă – cât de cât – poruncilor evanghelice. Strâns legat de moștenirea păcatului/blestemului strămoșilor este de asemeena subiectul pedepsei sau nu a lui Dumnezeu. Și aici există două mari poziții generale: pe noi nu ne pedepsește Dumnezeu deoarece El este bun și iertător, pe când pe dușmanii noștri (și pe necredincioși în general, inclusiv pe eretici), Dumnezeu îi arde de nu se văd, e doar chestiune de timp. Referitor la ultima chestiune, Cazania ne învață că Dumnezeu uneori pedepsește, alteori nu, deoarece dacă ar răsplăti păcatul tot timpul (căci nu se poate altfel) oamenii ar face binele de frica răsplatei, ca niște animale. Altfel zis, deși nu este explicită, Cazania zice că nu ar mai exista liberul arbitru dacă răsplata și pedeapsa ar fi în lumea aceasta. Tot referitor la ultima chestiune, amintim pe scurt și două extreme: una este că Dumnezeu nu pedepsește deloc că este doar iubire și că iubeșto omul și că iartă tot dacă ne pocăim. Aceasta este o extremă de centru, deoarece nu deviază până la pseudo-creștinismul gayzat din ziua de astăzi în care Dumnezeu iartă orice păcat și acceptă pe oricine așa cum este deoarece toate sunt bune (adică și toți oamenii și toate faptele lor). Evident, poate-poate, din cauza karmei, cei care fac rău, primesc rău, dar și asta e rareori amintit. A doua extremă este că Dumnezeu nu trece cu vederea niciun păcat și va trebui pentru fiecare să dăm plată, fie prin suferințe, fie prin canoane. Se merge până acolo că unii zic că chiar dacă te spovedești, tot degeaba, deoarece deși păcatul s-a dezlegat, tu trebuie să faci canon și să “compensezi” căderea în măsura posibilităților. Adică, dacă de exemplu ai avortat, nu e suficient să botezi 2-3 copii și să verși 2-3 larcimi, trebuie musai să “fi responsabil” pentru salvarea altora de la avort, altfel … mântuirea ta e periclitată. Chiar nume mari zic asta și nu dorim să aruncăm cu noroi menționându-le ci doar enumerăm și această opinie. O altă opinie relativ originală dar nu în afara ethosului ortodox ar fi că la fel cum Dumnezeu este bun, El este și drept și prin urmare bunătatea lui Dumnezeu nu poate trece peste dreptatea lui. Ca și cum Dumnezeu ar avea personalitate dublă … Eu nu doresc să emit nicio opinie decât aceea că aproape de Dumnezeu ne este bine și departe de Dumnezeu ne este rău. Cum pedeapsa sau răsplata sunt niște descrieri ale unui stări de rău și de durere, nu poate fi cineva și pedepsit (de Dumnezeu) și aproape de Dumnezeu. Se face de multe ori comparația ca așa cum un părinte își ceartă copiii și îi bate, tot așa Dumnezeu ne dă pedepse ca să ne îndreptăm.
Read more