Tag: Grecia
Soluţia la criza grecească: încă o integrare
Dupa ce prima integrare un UE a adus Greciei – dar si Europei – numeroase probleme, odata cu criza datoriei grecesti se naste o noua idee, creste incet-incet un nou plan care nu doar sa rezolve problema actuala, dar sa duca unitatea europeana pe noi culmi intr-un ritm la care nu sperau nici cei mai entuziasti aderenti ai acestei unitati.
Pe la inceputurile unitatii monetare europene, intrebati fiind daca le e frica de potentialul de competitor al noului bloc european care avea in sfarsit si o moneda unica, mai multi economisti americani se aratau indiferenti si nepasatori, opinia general acceptata fiind ca Europa nu va atinge niciodata integrarea Americii, fiind o cu totul alta marie desi cu aceeasi palarie. Spre deosebire de SUA, Europa este neomogena cultural, istoric si politic, este o constructie cu totul noua si destul de subreda, si in plus este trasa in jos de mentalitatea conservatoare care pusa in balanta cu pragmatismul american palea orice sansa de competitie reala la nivel economic si de ce nu si politico-miliar al blocului european versus Statele Unite.
De altfel, impasul Europei a fost sesizat de mult si mintile luminate ale conducatorilor de la centru au scornit o reformare drastica a sistemului politic, prin asa-zis-ul Tratat de la Lisabona, care desi poarta nomenclatura de tratat, este de fapt prima constitutie a unui viitor stat de sine statator, in comparatie cu o asocitatie politico-economica care era statusul Europei inainte de acest tratat. Tratatul rezolva ipotetic problema blocajului politic care era apanajul necesitatii unanimitatii in luarea deciziilor si introducea pilonii fundatiei a ceea ce ar fi urmat sa se construiasca apoi pas cu pas, anume un mega-stat in toata regula in care fiecare tara sa fie un fel de “regiune” si in care dreptul de auto-determinare al popoarelor sa fie redus la alegerea catorva parlamentari si a prefectului regiunii. In rest: canci guverne, canci presedinti, canci parlamente sau alte structuri nationale.
Odata nascuta ideea si pus la cale planul, principala problema o constituia aderenta in randul popoarelor a acestei idei, acceptarea ei de catre supusi. Si desi in majoritatea statelor a fost adoptat cu japca, fara a cere consintamantul popoarelor, acolo unde s-a cerut popoarele l-au respins, nu au fost de acord cu renuntarea la suveranitatea nationala emblematica fiind dificultatea adoptarii in Irlanda a acestui tratat.
Acum insa cand criza da o noua dimensiune unitatii si pune la incercare atat coerenta politica cat si solidaritatea popoarelor, noi orizonturi de actiune se deschid constructului european. S-au amuzat multi zilele curente cand se discuta despre impunerea asupra Greciei a unui guvern “tehnocrat” strain care sa colecteze taxele. S-a mai discutat si varianta ca o parte din impozite sa mearga direct la Uniunea Europeana si asta nu doar in Grecia ci peste tot. Incet-incet vedem cum se arata cu degetul asupra guvernelor si se cauta gasirea unor modele de dominare directa asupra populatiei prin guvern strain, s-a trecut de la etapa de dominare prin finante si credite si s-a ajuns la o noua etapa care pune bazele destramarii statelor sub forma actuala.
Ce va rezulta in urma unei eventuale cedari a suveranitatii din partea Greciei? Bineinteles, fiind surprinsi de aceasta “buna-vointa” din partea grecilor, nemtii si ceilalti europeni ii vor imprumuta pe greci cu oricat de multi bani va fi nevoie pentru a da un exemplu pozitiv si pentru a arata ca uniunea este viabila si are cum sa rezite in orice criza. Dupa Grecia insa va veni si Irlanda si Portugalia si Spania, si pas cu pas, modelul cedarii suveranitatii se va putea implementa si prin alte state, extinzandu-se in ultima instanta in toate statele europene si ducand astfel la o transformare mult mai rapida a uniunii, din uniune in federatie.
Marea necunoscuta va ramane insa rezistenta popoarelor. Dupa cum am vazut, in Islanda – tara aflata intr-o situatie oarecum similara cu Grecia – poporul a dat jos cu politicienii, nu a raspuns la solicitarile FMI-ului de a plati daunele facute de bancheri, a condamnat cativa bancheri (care intre timp s-au refugiat in Londra) si au renuntat la orice speranta de a intra in UE prea curand pentru ca nu au acceptat sa plateasca datoriile bancilor falimentare cu banii poporului. Dupa o mica revolutie, Islanda s-a intors la pescuit si la meserii mai impamantenite decat speculatiile in imobiliare si nu va trece multa vreme pana cand vom auzi de iesirea din criza si revenirea economica a Islandei.
Cel putin in Romania, cedarea suveranitatii nu se va face prea dificil, avand in vedere docilitatea poporului roman care a uimit pe toti conducatorii straini care au trecut prin Romania, prin intelegerea si umilinta cu care a acceptat masurile de austeritate fara a da jos cu guvernul, fara a face greva generala si fara a porni o noua revolutie. Graitor in acest sens este chiar o declaratie facuta de Berlusconi in cursul ultimei sale vizite la Bucuresti:
“Am ţinut să îl felicit pe domnul premier astăzi pentru modul în care Guvernul român a adoptat nişte măsuri foarte dificile, dure, pentru a stabili pierderile în domeniul bugetar. Fireşte, unele dintre aceste măsuri nu sunt deloc populare. Am apreciat această măsură de reducere a personalului bugetar, de reducere cu 25% a salariilor în instituţiile publice, de a mări vârsta de pensionare, de a spori TVA-ul la 24% şi de a reduce alocările pentru instituţiile locale. Sunt măsuri absolut nepopulare. Dar ele au fost necesare şi din cauza cererilor provenite din partea FMI şi UE”. (Antena3)
Iata asadar cum lasam sa treaca o criza buna, fara sa dam jos cu ticalosii si sa ne alegem propria cale si iata cum conducatorii abili care pun la cale noul soviet nu lasa sa treaca o criza buna si prin manipulari fine si bine lucrate, imping lucrurile in directia dorita de ei. Dar la urma urmei, ori ca esti sluga la domn pamantean, ori la european, nu-i tot aia? Ba poate chiar, strainului sa ii pese mai mult de noi si macar sa ne aplice normele europene ale muncii pe plantatie …
Statul grec s-a volatilizat. Cine urmeaza?
Un articol de Dr. Ing. Nicolae Țăran
Dupa cum este cunoscut, solvabilitatea statului grec s-a deteriorat foarte mult in ultimii ani, astfel incit anul trecut autoritatile de la Atena au solicitat ajutorul liderilor UE si al FMI-ului pentru a evita insolventa de facto a statului grec. Ulterior, inca doua state din UE ( Irlanda si Portugalia ) au putut evita in ultimul moment insolventa datorita interventiei salvatoare a autoritatilor de la Bruxelles si a FMI-ului.Din pacate, insa, aceste grave disfunctii financiare nu reprezinta fenomene singulare, ci doar primele semne ale unei dramatice crize financiare in cazul majoritatii statelor din UE. Pentru ca nici Spania , nici Italia si nici macar Franta, ca sa nu mai vorbim de fostii sateliti ai URSS-ului din UE nu au o situatie financiara de invidiat. Dimpotriva, aproape fara exceptie , deficitele publice si datoriile statelor din UE sunt exccesive si extrem de riscante in ceea ce priveste fezabilitatea financiara a acestor state. Doar citeva state din UE ( Germania, Austria, Suedia ) , state care inregisreaza an de an excedente comerciale semnificative , sunt practic in afara oricarui risc de insolventa.
In alta ordine de idei, trebuie mentionat faptul ca situatia financiara a statului grec nu s-a ameliorat dupa interventiile corective ale Bancii Centrale Europene, ale Comisiei Europene si ale FMI-ului. Dimpotriva, in acest moment situatia financiara a statului grec a scapat de sub control. De ce ? Pentru ca, pe de o parte, zecile de miliarde de euro obtinute pina in acest moment de executivul de la Atena dintr-un fond special al BCE si de la FMI au fost utilizate exclusiv pentru plata datoriilor scadente ale guvernului grec. Ori , fara inputuri financiare semnificative este imposibil sa pui in miscare ” magnetoul ” unei economii aflate de aproape patru ani intr-o acuta recesiune. Pe de alta parte, executivul de la Atena s-a dovedit incapabil sa puna in aplicare directivele BCE-ului si ale FMI-ului, respectiv sa impuna populatiei binecunoscutele ” curbe de sacrificiu ” : amputarea salariilor din sectorul public si majorarea impozitelor. Ceea ce era de asteptat in cazul Greciei. Drept urmare , liderii celor doua ” locomotive ” ale UE-ului – Germania si Franta – , secondati de oficiali ai CE-ului, BCE-ului si FMI-ului s-au intrunit azi la Bruxelles pentru a lua o decizie fara precedent in Europa moderna : suspendarea sine die a suveranitatii statului grec in ceea ce priveste dreptul de a elabora si de a operationaliza politici fiscale , precum si dreptul de a comercializa activele din patrimoniu. Cu alte cuvinte, daca aceasta decizie va fi luata, iar grecii o vor accepta, inseamna ca oficialii UE vor trimite la Atena un executiv supranational care va substitui actualul Guvern grec si va impune grecilor anumite impozite si taxe , impozite si taxe pe care le vor colecta doar functionarii acestui executiv sui generis. In sfirsit , este evident ca veniturile fiscale colectate de acest executiv supranational vor fi utilizate CU PRIORITATE pentru plata datoriilor scadente contractate de Guvernul grec.
Din aceasta perspectiva, este evdent ca o eventuala substituire a actualului executiv de la Atena cu un ” administrator ” trimis de la Bruxelles ar insemna disparitia de facto a sistemului politic westfalian care reprezinta , de aproape patru secole, o caracteristica distinctiva a Europei moderne. Cu alte cuvinte, sistemul politic european intemeiat pe suveranitatea EGALA a statelor –natiune , sistem perpetuat si in cazul UE 27, se va pulveriza in conditiile in care anumite state isi vor pierde de facto suveranitatea. Dar ce va deveni UE-ul in acest caz ? Fara indoiala, un UE in care suveranitatea anumitor state poate fi suspendata , chiar si in cazul riscului de insolventa, va deveni un fel de URSS, un superstat format din state-natiune a caror suveranitate va fi INEGALA si LIMITATA in majoritatea cazurilor. La fel ca si in URSS-ul condus de Leonid Ilici Brejnev ! In aceeasi idee, un UE format din state conduse de guverne trimise de la Bruxelles ar semana izbitor cu sistemul politic fanariot cunoscut atit de bine de stramosii actualilor locuitori ai Moldovei si ai Munteniei, un sistem bazat pe principiul ” slugă la doi stapini ” : un stapin la Istambul si un alt stapin la Iasi sau la Bucuresti !
Lasind la o parte implicatiile politico-democratice ale suspendarii , chiar si temporare, a suveranitatii statului grec, ne putem intreba : Cit de eficace si de eficienta va fi o asemenea ”inovatie” ?. Fara indoiala, procesele de conducere in care nu este respectat principiul unicitatii autoritatii si responsabilitatii genereaza ineficacitate si ineficienta ” zi de zi, ceas de ceas, spontan si in proportii de masa ”. O asemenea consecinta este usor de inteles sau de intuit chiar si fara sa citesti tratate de politologie sau de management. Ca sa nu mai vorbim de cei care inteleg toate astea pentru ca au detinut sau detin functii de conducere. Pentru ca – nu-i asa ? – decizia Bruxelles-ului de a deposeda Guvernul grec de autoritatea sa in domeniul fiscal si financiar ar insemna ca Grecia să fi condusa de doua guverne: un guvern rezultat din alegeri democratice si un guvern numit de oficialii UE, de BCE si de FMI. Primul guvern ar trebui sa rezolve multiple probleme in ceea ce priveste asigurarea serviciilor publice ( invatamint,sanatate,somaj,pensii ,aparare si asa mai departe), dar acest guvern ar trebui sa ” stea la coada” la usa celuilalt guvern pentru a primi resursele financiare necesare pentru exercitarea prerogativelor sale. Este clar ce haos si incertitudine ar rezulta intr-o asemenea situatie : cele doua guverne s-ar acuza reciproc de incompetenta si de coruptie in conditiile in care impozitele si taxele colectate vor fi inevitabil insuficiente pentru plata datoriilor publice scadente si pentru finantarea serviciilor publice. Si care din aceste doua ipotetice guverne isi va asuma riscul sa impuna poporului grec ” curbe de sacrificiu ” ? In sfirsit , daca oficialii UE , BCE si FMI vor diviza autoritatea executivului de la Atena doar in ceea ce priveste domeniul fiscal, acest ” experiment ” politico –managerial inedit ar avea consecinte cu adevarat catastrofale pentru ceea ce numim acum ” solidaritatea europeana ”. Nu este greu de imaginat ce se va intimpla intr-o asemenea situatie : grecii isi vor acchita doar impozitele si taxele destinate finantarii serviciilor publice si vor refuza cu indignare plata impozitelor si taxelor destinate achitarii unor datorii obtinute de catre statul grec de la banci germane, britanice , americane si din alte tari occidentale. Iar acesta ipotetica conduita a grecilor ar fi , dupa parerea mea, perfect justificata : De ce oare doar contribuabilii greci ar trebui sa achite costurile insolventei statului lor , in timp ce bancile care au finantat in mod riscant si total inadecvat un asemenea stat sunt total exonerate de asemenea costuri ? Grecii au gresit atunci cind si-au ales un executiv incompetent, dar si bancile care au finantat aceasta incompetenta au gresit in aceeasi masura. Si atunci de ce ” nota de plata ” a unor asemenea banci trebuie achitata de contribuabilii greci ?
Nu in ultimul rind, o eventuala decizie a UE de a suspenda suveranitatea nationala a Greciei in domeniul fiscal si financiar ar fi o decizie abuziva din punc de vedere al obligatiilor juridice asumate de statul grec in calitatea sa de membru al UE. Pentru ca in legislatia comunitara nu exista prevederi si norme care sa permita oficialilor UE sa suspende suveranitatea membrilor UE in domeniul financiar –fiscal.In alta ordine de idei, asa cum am aratat anterior, privilegiile atribuite de catre UE si FMI creditorilor Guvernului grec prin ” privatizarea ” beneficiilor ” si ” nationalizarea ” pierderilor reprezinta o decizie cu consecinte catastrofale nu numai in ceea ce priveste credibilitatea si legitimitatea UE-ului si a Zonei Euro , dar si in ceea ce priveste stoparea recesiunii si a declinului economic care afecteaza atit de grav Grecia. Pentru ca acum economia Greciei si nu numai poate fi coparata cu un bolnav aflat pe masa de operatie care, pentru a supravietui, are o nevoie disperata de transfuzii sanguine. Evident, este foarte clar ce va pati acel bolnav daca in loc de transfuzii va ”beneficia ” de prelevari sanguine ! Tot asa, este clar ce se va intimpla daca in loc de inflow-uri , grecii vor ” beneficia ” de outflow-uri financiare prin ” marinimia ” oficialilor UE si FMI.
In cest context destul de complicat, nu inteleg de ce opinia publica din Romania si oficialitatile de la Bucuresti nu reactioneaza in ceea ce priveste iminenta pierdere de suveranitate a statului grec in domeniul fiscal si financiar. Suntem noi romanii atit de siguri ca statul nostru nu vom intra in insolventa ? Dupa parerea mea aceasta indiferenta a romanilor fata de riscul de insolventa statala este nejustificata. Pentru ca in acest moment Guvernul Romaniei are o datorie de aproape 21 de miliarde de euro, iar institutia condusa de Mugur Isarescu are o datorie de aproape 10 miliarde de euro. Nici mai mult , dar nici mai putin ! Iar acest nivel semnificativ al indatorarii publice implica in urmatorii cinci ani costuri de rambursare considerabile. Pe de alta parte , nici economia Romaniei nu o duce prea bine, ca sa zic asa . La fel ca si in cazul Greciei si la noi este acum o nevoie disperata de locuri de munca, de forta de munca calificata si, bineinteles, de capital. Dar de unde capital, daca strainii nu mai investesc , iar Guvernul si BNR-ul abia apuca sa-si plateasca uriasele datorii scadente ? Apropo, nu inteleg din ce resurse va finanta BNR-ul plata datoriei sale externe. Va percepe , oare , BNR-ul impozite si taxe de la populatie pentru a-si achita ” nota de plata ” ?
In sfirsit , nu inteleg de ce opinia publica din Romania si oficialitatile de la Bucuresti s-au resemnat instantaneu , ca sa zic asa , in ceea ce priveste deciziile abuzive ale Bruxelles-ului referitoare la primirea Romaniei in Spatiul Schengen si oficializarea existentei ” Tinutului Secuiesc ” peste capul autoritatilor de la Bucuresti.Sa fi devenit romanii atit de mioritici incit nu mai au nicio reactie la volatilizarea tarii lor ? Sau poate este vorba de binecunoscuta strategie de supravietuire a celor care prefera sa-si ” plece capul ” in loc sa-si apere interesele si demnitatea ? Dar poti avea identitate daca nu-ti aperi demnitatea ?
Criza vine, criza trece …
Al Treilea Război Mondial: Până în iarnă, revoltele vor cuprinde lumea întreagă
Grecia nu mai are voie să-şi strângă banii din taxe
Preşedinte Templeton: O nouă criză financiară este iminentă
Euro pica in urma problemelor Greciei
Noile conditii pentru salvarea Greciei presupun renuntarea la suveranitate
SUA si Pakistanul in proximitatea unui razboi deschis. China da ultimatum SUA
Nici nu m-am apucat sa imi fac planuri de vacanta si deja vara a devenit prea fierbinte pentru a mai spera la un concediu linistit. Pai cum sa plec eu in concediu in Grecia daca o sa ma trezesc iar cu vreo greva generala sau mitinguri, ca ce altceva ar fi de asteptat in urma unor asemenea stiri, cum ca Grecii vor fi nevoiti sa dea pe tava fabricile, uzinele sau mai bine zis insulele si plantatiile de maslini catre bancherii fara scrupule care ii ameninta ca altfel le taie macaroana. Ca si cum doar grecii ar avea de pierdut in cazul unui faliment si nu bancherii carora grecii au de platit datorii. Bineinteles, totul este un joc de sah, care va ceda primul si cat de mult vor obtine cei care au dat de la cei care au luat ca prostii. Batalia este asadar una veche de cand lumea, intre creditor si datornic. Iata ce bine descrie Sf. Vasile cel Mare aceasta lupta:
Cand cel ce se imprumuta ia banii, este mai intai stralucitor si vesel; se bucura de o floare straina, care vrea sa arate ca i s-a schimbat viata: masa intinsa, haine luxoase; slugile, si ele, au alta infatisare, sunt mai vesele; vin apoi lingusitorii, oaspetii, nenumaratii paraziti ai caselor. Dar indata ce banii incep sa se scurga, iar timpul, cu trecerea lui, adauga dobanzile, noptile nu-i mai aduc aceluia odihna, ziua nu-i mai este vesela, soarele nu-l mai incanta, ci-i amaraste viata; uraste zilele care-i grabesc scadenta, se teme de luni, care-i maresc dobanzile. Daca doarme, vede in vis pe creditor. Urat vis! Creditorul sta la capataiul lui. Daca e treaz, dobanda ii stapaneste gandul, dobanda ii este grija lui. Scriptura spune: “Creditorul si datornicul se intalnesc unul cu altul; dar Dumnezeu pe amandoi ii cerceteaza” . Unul, ca un caine, urmareste prada; celalalt, ca un vanat gata prins, se teme de intalnire. Saracia i-a rapit indrazneala. Amandoi numara pe degete scadenta: unul se bucura de cresterea dobanzilor, celalalt suspina de adaosul nenorocirilor. “Bea apa din vasele tale!”, spune Scriptura; adica: cerceteaza puterile tale, nu merge la izvoare straine, ci culege din livezile tale cele ce-ti pot usura viata! Ai lucruri de arama, haine, vite, vase fel de fel! Vinde-le! Cauta sa dai totul, afara de libertate. (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi)
Sa vedem insa cine sunt actorii. Sa incepem cu datornicul care are o particularitate: nu este un om, ci o ţară. Conceptul de tara este unul abstract, mai ales in ziua noastra. Fiind abstract, are anumite particularitati care il fac sa nu se apere de probleme precum o persoana. Asadar, intr-un stat, daca lucrurile merg bine, toti se bucura, toti castiga. Daca insa lucrurile nu merg bine, doar cativa se bucura si doar cativa castiga, iar printre acestia sunt tocmai cei care sunt pusi sa conduca temporar acea tara, adica presedintele, guvernul, parlamentul, partidele, membrii de partid pusi in diverse functii pe la diverse intreprinderi, organizatii, regii sau alte institutii ale statului, unde chiar daca treaba nu merge bine, leafa curge, si unde nu curge pica. Ar putea spune cineva ca acestia se bucura doar momentan de acest statut pentru ca exista alegeri, exista rotirea partidelor de la putere etc. Cine ar spune asta ar fi un ignorant, un visator si un om rupt de realitate, precum elevii tocilari care memoreaza si nu gandesc de fapt. Asa s-a ajuns ca dupa ani si ani de ticalosi care au condus Grecia, fiecare cautand sa obtina credite cat mai mari si cat mai multe pentru diverse “proiecte” dar mai ales pentru comisioanele si interesele lor, Grecia sa fie cea care este prima aratata cu degetul de catre creditor care spre deosebire de datornic, chiar daca nu este o persoana sau un grup de persoane, este facut dintr-un alt aluat, unul orientat obsesiv catre profituri
Creditorii Greciei sunt persoane, banci, fonduri si guverne care se vor lupta sa obtina de la greci si ultimul eurocent imprumutat, cu tot cu dobanzi, chiar daca din cand in cand unii mai flutura abureala solidaritatii pentru a arata “bunavointa” cu care ii ajuta pe greci sa treaca prapastia:
“For the first time in my life I am buying government bonds – Greek government bonds! Because we have to keep the Euro-zone together. The Greek population has to bring great sacrifices, there is no way around that. But we should show our solidarity.” – Hans Eichel, fost Ministru de Finante al Germaniei.
Nu as dori sa largesc comentariul despre Grecia, cine doreste sa stie mai mult poate sa citeasca pe zerohedge.org. Mi se pare doar uimitor ca lucrurile se misca atat de repede, nu ma asteptam sa pice Grecia pana la toamna, speram intr-o vara linistita cum a fost vara trecuta care s-a prelungit chiar cu o iarna linistita pana prin decembrie cand Irlanda a picat in genunchi in fata FMI-ului, leak-urile au fost lansate si au inceput tulburarile in Africa de Nord si UE a stabilit planul de “salvare” a tarilor indatorate peste posibiltatea de redresare prin mijloace proprii si o data cu acest plan au fost stabilite si masurile care urmeaza sa fie impuse: austeritate, taieri de salarii si pensii, taieri din asigurari, restrangerea investitiilor, trimiterea in somaj a bugetarilor si … de ce nu, “privatizarea” companiilor de stat. Cu alte cuvinte, europenii cu dare de mana ofera oarece bani pe termen scurt europenilor aflati la ananghie, cum ar fi grecii, cu conditia insa ca acestia sa le dea in schimb companiile din care se mai poate scoate ceva sau drepturile speciale de exploatare ale unor surse de venit viitor care in mod normal ar trebui sa ramana la stat.
Si mai ingrijoratoare ca Grecia este insa situatia din Pakistan unde se pare ca lucrurile incep sa se aprinda si mai mult dupa ce China a dat ultimatum SUA ca daca mai ataca Pakistanul vor avea de a face cu ei. Si pentru a ii asigura pe americani ca ultimatumul este unui real, au dat Pakistanezilor 50 de avioane de atac (se pare ca gratuit). Intre timp nici americanii nu stau cu mainile in sus si au aranjat un atac camuflat al unei baze militare pakistaneze unde au distrus capacitatea Pakistanului de a se apara fata de submarine. Totodata pentru a pune bete in roate legaturilor intre Arabia Saudita si Pakistan, un diplomat al Arabiei Saudite din Pakistan a fost ucis intr-un atentat, cel mai probabil pus la cale tot de americani carora nu le convine aceasta alianta, ei dorind ca dominoul loviturilor de stat sa ajunga chiarn pana in China, iar Arabia Saudita, din pacate se afla in calea dominoului.
Momentan se pare ca dominul s-a cam blocat: Algeria, Egiptul si Libia au picat, dar Libia nu a picat de tot, Ghadafi inca a rezistat mult mai mult decat americanii se asteptau. In plus, Yemenul inca nu misca prea mult, Siria s-a cam blocat si ea si primavara a trecut. Ce va continua, urmeaza sa vedem, lucrurile sunt prea complicate, evenimentele au loc rapid cu schimbari bruste de situatii si cu turnuri negative care se succed cu o repeziciune ametitoare. Iata doar doua-trei stiri noi care chiar digerate individial ne-ar determina indeajuns sa investigam mai mult problematica riscului existential:
– centrala nucleara de la Fukushima va fi “vizitata” de un nou taifun
– si Afganistanul da ultimatum SUA, chiar prin papusa lor: Karzai
– castravetii ucigasii au deja 10 victime la activ
Este bine insa ca mai exista optimisti sau cel putin asa ni se spune:
– Managerii sunt optimisti: Cresteri in toate sectoarele economice in perioada mai-iulie (nu stiu daca INS este faimosul institut care ne oferit o prognoza uimitoare in 2009, cu 13% mai optimista decat realitatea)
– Boc: Romania a devenit tara unde merita sa investesti; si oarecum are dreptate, la urma urmei sa cumperi pe preturi de nimic cand hartia nu mai are nici o valoare, cu adevarat se merita; bani sa ai;
– Esca: Iesim din criza. (acum 3 luni) Au crescut vanzarile la cafea si lenjerie intima
Falimentul Greciei şi cum va influenţa acesta Athos-ul
V-aţi întrebat vreodată de ce cere imperiul ca orice investiţie realizată cu fonduri europene nu doar să aibă pusă pe ea tăbliţe care să menţioneze acest aspect cu scris mare, dar chiar să cheltuiască o parte din bani pe publicitatea proiectului în care bineînţeles să se menţioneze şi de unde vin banii? Nu cred că răspunsul este prea greu de ghicit: pentru ca imperiul să crească în ochii poporului şi ca poporul să aibă încredere din ce în ce mai multă în stăpânirea străină dar care ne doreşte binele, având în vedere scepticismul firesc faţă de orice stăpânire străină.
Tentaţia banilor europeni i-a cucerit nu doar pe doritorii de profituri rapide pe bani nemeritaţi dar chiar şi pe monahii de la Athos. Nu mică mi-a fost mirarea când vizitând Athos-ul acum 4-5 ani, găseam peste tot deja banalele tăbliţe cu steluţe albastre, ca un fel de stindard al cuceririi fără război ci doar prin bani a unui terotoriu care nu a fost cucerit nici măcar de turci.
Nimeni nu şi-a pus oare problema, de ce sunt europenii atât de dornici să dea bani călugărilor anacronici şi încuiaţi la minte care nu sunt de acord cu homosexualitatea şi avortul? Oare nici măcar tentativele din Parlamentul European de a scoate interdicţia femeilor de a vizita Athosul nu au dat de înţeles nimănui că nu te poţi face prieten cu dracul nici măcar până treci podul, pentru că o dată ce îl iei în spinare, acesta nu se mai dă jos?
În perspectiva falimentului Greciei şi a căderii acesteia sub management european, cel mai probabil german, accesul femeilor şi construcţia de hoteluri în Sfântul Munte, vor fi probabil consecinţele fireşti ale fructificării maxime a potenţialului turismului grecesc de către noii stăpâni. Nu m-ar mira nici măcar construirea de plaje având în vedere superbul relief.
Situaţia actuala a Greciei este similara unui datornic care nu are nici o şansă să îşi plătească datoriile: el doar are o mică ferma, produce niscaiva măsline şi feta şi creditorul neamţ văzând că grecul nu se descurcă să scoată mai mulţi bani, o să dorească să îi administreze el. Şi astfel ajungem la propuneri de genul: Grecia să vândă câteva insule ca să îşi poată plăti datoriile. Această propunere au făcut-o nemţii acum un an când situaţa era mult mai roză. Acum, când zvonurile legate de renunţarea Greciei la moneda euro abia s-au disipat, nemţii au renunţat momentan la insule pentru că probabil îşi dau seama că oricum nu ar găsi clienţi şi au început să le ceara mai discret sau mai direct grecilor să muncească mai mult şi dacă se poate să iese la pensie mai târziu sau poate niciodată, să intre direct în mormânt pentru că trebuie să aibă productivitate. Cât despre athoniţi, aceştia deocamdată trebuie să platească impozit pe pământ.
Aşa cum şi pe la noi se zvoneşte de înlocuirea directorilor întreprinderilor de stat cu manageri străini, criza care abia începe va duce inevitabil la erodarea încrederii poporului în conducătorii locali şi se va pregăti astfel terenul pentru cedarea totală a suveranităţii. Ceea ce pare acum o situaţie dificilă pentru Uniune nu este de fapt decât o mană cerească pentru inginerii sociali care vor folosi situaţia grea economică, socială şi politică tocmai pentru a prelua controlul direct sau indirect al statelor vasale, precum România, Grecia, Irlanda, Portugalia etc.
FMI este un copil cuminte pe lângă fanarii europeni care vor veni şi cu siguranţă vor impune un management de calitate şi o dată cu acesta o eficientizare cu consecinţe nu prea greu de bănuit pentru tradiţia şi credinţa supuşilor.
Protestatarii protestelor din Grecia
O mana de liberali incearca sa convinga grecii ca nu mai merge cu indatorarea si cu cheltuielile peste masura si ca memorandumul cu FMI-ul este bun. Ei sunt insa doar o picatura intr-un ocean.
Este Grecia oaia neagră a Europei sau doar o găină fugărită?
Pentru că nu am mai scris de mult despre criză, m-am hotărât să mai fac un mic update la ce păreri mai am după evenimentele care se rostogolesc parcă din ce în ce mai repede peste noi, neavând nici timp să aflăm despre ele dar să mai le şi înţelegem semnificaţia. De exemplu, chiar acum câteva minute am aflat că China a vândut certificate de trezorerie americane de 34 miliarde dolari în Decembrie. Asta este destul de nasol. Dacă China nu cumpără în continuare certificate şi nu o face în ritmul care a facut-o până acum, americanii o să aibă ceva probleme majore, dar nu doar ei. A vedea un titlu: “China dumps US treasuries” atunci când tocmai citeşti o ştire că unii ofiţeri din armata chineza cer partidului să vândă certificatele americanilor ca represali la vânzarea de arme în Taiwan, nu e un sentiment prea plăcut. Cei care au vizionat documentarul “The Day the Dollar Fall” mă pot înţelege. În documentar se face o simulare a căderii dolarului în care tot de la est începe minunăţia. În timp ce europenii dorm, pe pieţele asiatice dolarul se prăbuşeşte şi până se trezesc ei, deja pentru mulţi e prea târziu ca să îşi mai retragă banii din bancă.
Dar să revenim la Grecia. Chiar este Grecia atât de păcătoasă că are un deficit atât de mare, sau pentru ca a minţit despre el? Dar datoria Greciei nici nu se compară cu datoria altor state mai mari, şi nici deficitul nu e exagerat, având în vedere că Marea Britanie bate şi ea la uşa porcuşorilor (a se citi PIGS). Este adevărat că grecii s-au cam lăfăit în cheltuieli peste nasul lor, cum de altfel am făcut-o şi noi cât ne-au ţinut creditele, şi cum de altfel unii de pe la noi încă o fac: Aqua Park Bucuresti – 25 mil EUR, Aqua Park Craiova – 18 mil EUR etc.
Părerea mea, ca şi a altora (sau altora) este că NU. Fundamental, Grecia nu e cu mult diferită faţă de alte ţări: a cheltuit aiurea fără să se gândească că economia nu o să duduie mereu şi că poate o sa bubuie puţin mai încet iar atunci, daca eşti pe muchie ai păţit-o. Din pacate noi nu învăţăm nimic. Nici măcar când vedem că europenii sunt gata să pună laba pe suveranitatea totala a grecilor, tot nu luăm seama, ci cheltuim aiurea la toate nivelurile.
Deci, se pare că Grecia e pe cale să îşi piardă suveranitatea economică(Greece loses EU voting power in blow to sovereignty). Şi care e problema ar spune unii? Aşa le trebuie dacă nu pot să elimine corupţia, o sa vină europenii să-i civilizeze. Problema este că deja nu mai au suveranitate legislativă – ca orice stat european, legile naţionale sunt sub cele europene, şi oricum nu mai are suveranitate monetară – EURO vine de la BCE unde se face politica monetară. Singura parghie de ajutorare a propriului popor era pentru guvernul grec politica fiscală. Adică, conducătorii grecii puteau să ceară impozit mai mic poporului grec decât fraţii lor din Franţa de exemplu. Asta, cu condiţia ca guvernul grec şi toată administraţia să cheltuiască banii cu chibzuială şi să nu facă deficit prea mare. Adică să nu cheltuiască cu mult peste cât încasează. Bunăstarea unui popor este strâns legată de taxe şi salarii. Iar pe greci nu îi aşteaptă vremuri bune.
Dar nu doar pe ei, ci şi pe noi, că doar suntem în aceeaşi oală. Ba de fapt, ei sunt puţin mai sus, căci EURO i-a ferit pe ei cât de cât de loviturile speculanţilor care au dat jos cu leul acum un an şi 2-3 luni şi care acum sunt ocupaţi să dea jos chiar cu EURO-ul. Dar, dacă ar fi asta problema problemelor! Problema problemelor e că americani nu vor scăpa de datorii decât printr-o minune sau printr-un război. Ca orice criză, şi asta probabil nu o să treacă până când nu trecem cu toţii prin ea bine de tot, ca să ne spălăm puţin că ne-am cam murdărit cu-atâtea păcate …
(Re)Vezi şi Înapoi la ţară … – încă nu e expirat.