Tag: Pr. Necula

Pentru ca prietenii de la RIC au inchis comentariile la articolul despre “propovaduirea” pr. Necula de la o adunare de sectari, am gasit de cuviinta sa mai fac cateva adaugiri la comentariile mele de acolo.

As face mai intai un rezumat al problemei, pentru cei care intra aici fara a cunoaste problema. Asadar, de Duminica Ortodoxiei din acest post, pr. Necula a gasit de cuviinta sa mearga sa incerce o mica convertire la sectari, iar dupa cum singur se lauda, a luat chiar si binecuvantare de la ierarh. Care ierarh, dupa cum stim, este #2 in topul ierarhilor ecumenisti.

Dupa cum stim si marturisim, ortodoxia este singura credinta adevarata, toate celelalte culte autointitulate crestine in mod eronat fiind de fapt religii noi inspirate din ortodoxie, care au mentinut doar cateva elemente, mai exact pe acelea care le-a convenit la fiecare. Si oricat de banal sau strident suna pentru unii, trebuie sa repetam de cate ori este nevoie ca Biserica Ortodoxa este singura Biserica, restul fiind altceva. Si chiar daca Dumnezeu este unul – cu toti suntem de acord – trebuie mentionat si faptul ca stirbirea celui mai mic adevar nu mai este adevar, prin urmare si orice eliminare sau adaugare cu privire la credinta naste o noua religie, deoarece din start inchinarea se face unui alt Dumnezeu.

Sa luam de exemplu catolicismul. Dupa cum stim, in ortodoxie marturisim ca ne inchinam Tatalui, Fiului care S-a Nascut din Tatal si Sfantului Duh care purcede de la Tatal. Intelegem sau nu intelegem aceste taine, noi asta marturisim. Catolicii au mai adaugat la aceasta definitie ca Sfantul Duh purcede si de la Fiul, si au creat astfel un nou Dumnezeu. Pentru cei care am facut matematica, intelegem cat de mult schimba intr-o expresie adaugarea celui mai mic element. Cu atat mai mult inseamna schimbarea formulei care defineste dumnezeirea si cu atat mai mult cu cat aceasta formula ne-a fost revelata de Dumnezeu, nu nascocita sau descoperita de minte umana. Acesta a fost insa doar inceputul si cu toate ca chiar daca ar fi schimbat doar filioque catolicii s-ar fi inchinat unui cu totul alt dumnezeu si ar fi avut astfel o cu totul alta religie, cu atat mai mult au schimbat de atunci, incat ce putem spune ca mai avem in comun ortodocsii cu catolicii azi mai mult decat avem cu budistii? Iar daca asa sta situatia cu catolicii oare cu cat mai departati suntem de protestanti?

Nu cu mult ar spune Pr. Necula, de vreme ce a gasit de cuviinta sa mearga sa ii converteasca. Ca banuiesc ca nu s-a dus la ei doar ca sa incerce senzatii tari, caci atunci si-ar lua osanda stiut fiind “ca nu voi spune taina Ta dusmanilor Tai”. Ori Pr. Necula ca preot ce este cunoaste riscul luarii in desert a numelui Domnului, deci nu s-a dus la sectari doar sa exerseze arta predicarii, ci cu scopul clar de a duce lumina si de a le arata acestora ce inseamna de fapt ortodoxia. Caci probabil gandea parintele ca acestia nu cunosc ortodoxia, de aceea s-au lepadat de ortodoxie si au trecut la sectari. Mai ales ziua in care a fost parintele vine clar in sprijinirea ideii ca motivul parintelui a fost clar acela de a face oarece convertiri. Si multi poate chiar adera la aceasta idee, caci am vazut in comentariile la articolul mai sus mentionat ca spunea cineva: “macar daca unul se va converti din cei care erau acolo, parintele a facut bine ce a facut”.

Cata naivitate si cata ratacire! Cata gandire simpla si lipsa de minim bun simt in a vedea lucrurile asa cum sunt.

Oare de unde sa incep sa spun cat de gresit este ce a facut parintele si cat de ratacita si ne-ortodoxa este trairea lui? Gandul imi spune sa incerc cu un fragment dintr-un cuvant al Sf. Teofan Zavoratul pe care nu il voi comenta deoarece este destul de evident:

 Mintea nemteasca face doar pe desteapta, ea n-are norma de credinta si o tot cauta; nu se apuca sa cerceteze credinta, ci sa nascoceasca si sa cladeasca, si chiar dupa ce a cladit nu se potoleste o data pentru totdeauna, ci tot mai cauta, tot mai cauta, fara a se multumi vreodata cu ce gaseste. Pe ba­taus il mananca mainile, pe flecar il mananca limba, iar pe neamt il mananca creierul si nu-i da pace defel. Duhul “in­noirii”, al necurmatei inovatii, alcatuieste esenta mintii nem­testi. Iar mintea ortodoxa, dupa ce a cercetat adevarul si si l-a insusit, se odihneste intru el si se desfata de vederea chipului sau dumnezeiesc. (Mintea ortodoxa si mintea nemteasca)

Sunt doar eu inselat sau doar mie mi se pare ca Pr. Necula este un neodihnit flecar de inovatii necurmate? Ma refer in special la participarile ecumeniste la care alearga cu multa ravna. De la limbajul original de baiat de cartier, la puseurile de autoironie nereusite si la discursul fara un fir si fara cumintenia traditiei ortodoxe, parintele Necula reuseste sa ne surprinda de fiecare data cu un pas mai departe in epopeea ecumenista. Parintele asta nu are odihna daca nu face ceva iesit din comun si strigator la cer. Ardealul este faimos de altfel pentru astfel de preoti originali (vezi preotul lautar de la Mosuni).

Acum ca veni vorba de Mosuni – care inca este o problema – sa observam cum Pustan (oare nu are nici o  legatura cu proverbul “duca-se-n pustii”?) a trecut la urmatorul nivel. Dupa ce a reusit sa suceasca mintea unui preot ca sa il invite sa predice de la altar, Pustan a trecut acum la fapte si mai marete: sa aduca el un preot sa le predice ereticilor lui. Urmatoarea etapa nu m-ar mira sa fie chiar sa insele vreun ierarh, caci si caderile sunt “din putere in putere”, nu?

In topul gravitatii motivelor pentru care Pr. Necula nu avea ce sa caute in mijlocul ereticilor cred ca ar fi faptul ca prin prezenta sa le-a adus recunoastere. Prin participarea de buna voie intr-un loc, intr-un anume context, intr-o anume adunare a unui preot ortodox, indiferent de ce le spune, acesta aduce autoritate, notorietate si recunoastere acelei adunari. Ca sa nu mai comentam si repetarea obsedanta a cuvintelor “fratele/prietenul Vladimir”. Nu mai lipsea putin si pr. Necula il numea parinte si pe Pustan. Intelegeti gravitatea situatiei?

Intr-o logica simplista cineva ar putea sa vina in apararea pr. Necula si sa spuna ca acesta nu a facut nimic rau, deoarece el a fost invitat, a fost chemat de eretici ca sa le prezinte ortodoxia, deci el nu a facut decat sa vina in intampinarea cautarilor lor, a raspuns unei invitatii. Acestui argument i-as spune: numai cine nu a auzit chemarea lui Dumnezeu si nu a simtit focul lui Dumnezeu care ii ardea in inima si il cheama in biserica ortodoxa poate sa gandeasca ca daca cineva vrea sa stie, sa cunoasca si sa guste din Adevar mai are timp sa invite preoti si sa o ia pe ocolite. Nici un lant nu il mai tine pe cel care are dor de adevaratul Dumnezeu si doreste sa Il cunoasca si sa I se inchine intru Adevar. Nu din dorinta de a cunoaste ortodoxia si adevarul l-au invitat ereticii pe Pr. Necula, ci din doua motive: primul, pentru ca ii arde constiinta si simt ca se afla in greseala, de aceea au nevoie de recunoastere; al doilea, pentru ca diavolul care lucreaza prin eretici, sa isi bata joc de pr. Necula si sa ii mai puna in carca inca un pacat grav, sperand ca incet-incet sa il duca pana la lepadarea finala, asa cum a reusit de exemplu si cu scriitorul Badilita care tot pas cu pas s-a rupt de Biserica. In plus, prin inselarea unui preot tanar, cu un limbaj popular, incitant, nemtesc, diavolul s-a conectat ca prin broadband cu Biserica Ortodoxa, prin aceasta conexiune  urmand sa transmita nenumarati virusi si troieni chiar in reteaua ortodoxa. Chiar daca Pr. Necula nu le va spune explicit ortodocsilor ca si sectarii sunt tot crestini, idei sunt multe si pr. Necula nu duce lipsa de idei originale, este asadar un transmitator eficient.

Sa nu ingoram insa si contextul in care a avut loc acest eveniment ecumenist: dupa octava de rugaciune in care un pastor eretic a predicat si el de la altarul unei biserici ortodoxe. Curgerea evenimentelor nu este intamplatoare, pas cu pas caderile se tin lant, “din putere in putere”, lupta fortelor intunericului de intinare si atacare a autenticitatii bisericii ortodoxe fiind crunta si fara mila, victimele fiind prinse din toate esaloanele. Sa ne rugam pentru Pr. Necula, mai ales sibienii. Dar mai ales cei care pot sa il certe, sa nu ezite ci sa il indrepte, pentru ca numai astfel isi arata iubirea fata de cel cazut. Asa cum unui bolnav de cancer nu ii dai panadol, ci il indemni sa faca citostaticele recomandate de doctor si parintelui trebuie sa ii atragem atentia ca a fi ortodox nu inseamna deloc a fi original si smecher, ci din contra, a fi normal, simplu, cuminte si la locul tau, iar locul lui nu este intre eretici ci la altar, rugandu-se si facand slujba ortodoxa asa cum se face de mii de ani, oricat de plictisitoare i s-ar parea.