Demistificarea unor mituri militare

  1. Rachetele hypersonice

Sunt multe fire care sunt măcănite aiurea în MSM legat de rachetele hypersonice. De departe, principalul fir este acela cum că ba rușii, ba chinezii au de-astea și că sunt “game changer” lăsându-i pe americani în fundul gol. Eu bănuiesc că mașinăria de propagandă rusească a cam pompat pe știri de astea, și analiștii “traducători” (cum sunt și unii doctori “experți”) au preluat narativul fără să știe despre ce e vorba.

Iată doar câteva info pe scurt care să demonstreze că aceste rachete nu sunt deloc un “game changer” și cu atât mai mult împotriva SUA …

În primul rând, SUA e singura țară care a testat o astfel de rachetă încă din 2011. Chiar dacă SUA nu e interesată de distanțe lungi, ci rachetele dezvoltate de ei sunt pentru distanțe mici și medii (max ~2000 km) aceasta nu pentru că americanii nu ar știi să facă rachete cu rază lungă, ci pentru că nu au nevoie – SUA are baze peste tot în lume și nu are nevoie ca chinezii de arme strategice puternice care să transporte cantități mari, cum ar fi focoase nucleare. Chinezii au nevoie de rachete puternice de distanță cât mai mare, dar americanii nu, deoarece cea mai apropiată bază americană se află la sute de kilometrii de China pe când cea mai apropiată bază chinezească se află la mii de km de SUA.

În al doilea rând, vorbim aiurea de astfel de rachete deoarece până la un război în care să fie confirmate, nu știm ce pot și nu știm cât de utile sunt. Să zicem că chinezii au astfel de rachete, dar câte să aibă? 20, 30. OK, și ce fac cu ele? Le lansează pe toate o dată? Și după ce fac? Păi din 20, 30 de rachete, dacă o să ajungă 1-2 unde trebuie va fi maxim de performanță pentru că nu poți testa cu o lansare (din câte știm chinezii au avut maxim un test, deși nu l-au recunoscut ca test de racheta hipersonică). Rușii ce să mai zicem? Au prezentat niște animații …

Evident că fiind un domeniu de vârf, informațiile sunt top secret. Dar SUA fiind cea mai transparentă țară, unde se mai scurg spre presă info, știm de acel test din 2011. Și poate mai știm ceva din acele înregistrări cu “OZN”-uri ale armatei. Pentru mine, acele filmări de pe radar, mă lasă relativ rece, adică dau din umeri, ce să zic. Dar poate unor experți chinezi care văd în filmări (în informațiile despre ele) data și ora și coroborează cu niște observații de-ale vreunui satelit de-al lor din data/ora/locația respectivă, e posibil să le spună mai multe. Înțelegeți? Adică, pote americanii au testat niște rachete care chiar dacă nu sfidează legile fizici cum pretind comentariile ufologilor și poate chiar ale piloților și au lăsat voit acele filme să se scurgă în afară ca să înțeleagă cine trebuie despre ce e vorba. Că poate din detecțiile radarelor nu era suficient info ca să înțeleagă chinezoii ce i-ar paște în caz că le trece prin cap ceva.

De altfel, deși am tot povestit de riscul existențial pentru SUA pe care îl pune China, sunt încă unele etape de ars de chinezi care nu știu dacă se vor face doar cu bani mulți și muncă multă și nici măcar cu ingineri. Adică e nevoie de teste multe, de progrese incrementale în diverse planuri care nu se pot rezolva doar cu bani și muncă, ci trebuie efectiv să treacă timpul prin ele, așa cum și peste vaccinuri vedem că testele inițiale spuneau ceva și realitatea e cu totul alta.

Chinezii au încă probleme să dezvolte un avion cât de cât funcțional pe care să îl poată vândă măcar la clienții vechi la care vindeau junkuri prelucrate de la ruși. Adică acum ceva ani, chinezii vindeau un avion bazat pe un motor rusesc vechi până când s-au prins rușii și le-au cerut bani pentru drepturi de autor (căci nu doar de la americanii fură chinezii). Între timp, și-au dezvoltat avionul lor dar nu e suficient de bun și de ieftin ca cele rusești și chinezii și-au cam pierdut piața de desfacere în detrimentul americanilor ale căror F-16 sunt mai bune second vechi de zeci de ani decât cele mai noi avioane pe care sunt în stare să le încropească chinezii.

Întorcându-ne însă la scenariul în care chinezii ar avea asemenea arme, ce avantaj le-ar oferi lor? O rachetă să zicem că poate căra o armă nucleară, dar câte astfel de rachete ar trebui să aibă chinezii ca să constituie o amenințare atât de puternică împotriva SUA încă să aibă orice relevanță? În schimb, zecile de baze americane dotate probabil cu mii de rachete convenționale care o parte poate au nucleare, zecile de submarine nucleare care stau pitite sub ocean, flota de portavioane și mai ales bormbardierele strategice ale SUA, pot rade China în câteva zile la prima racheta hipersonică lansată către SUA care probabil ar fi dată jos de scutul antirachetă american. Căci dacă au evreii iron-dome și cum știm că evreii au junk-ul de care se debarasează americanii, nu exagerăm dacă presupunem că americanii au un iron-dome mai puternic decât al Israelului.

În final o să răspund și la întrebarea de ce totuși există americani (senatori, poate chiar militari din guvern) care au tras semnale de alarmă și au măcănit gogoașa asta cu hypersonicele chinezilor? Deoarece acest domeniu nu prezenta interes pentru americani și prin urmare e teren virgin pentru “investiții”. Să înțelegem că în complexul militar american există o mâncăreală internă între diverse clanuri (companii) pe ce proiecte să se finanțeze și pe câți bani să se bage în ele. E firesc că folosind pretextul progresului chinezesc, marșând pe orgoliul americanilor, o anumită grupare să pompeze pe ideea că și americanii trebuie “să recupereze” terenul și să bage miliarde în aceste rachete deși, cum am zis, ei nu au nevoie – au prea multe rachete și suficient de bune, testate în războaie și care pot să producă cutremur chiar cu încărcături convenționale, cum au testat acea armă în Afganistan. De altfel, principalul avantaj al acestor rachete ar fi că sunt greu de detectat deoarece zboară jos, în contrast cu ICBM-urile care zburând sus și având traiectorie precisă, lansarea și traiectoria lor poate fi depistată ușor. Dar ICBM-urile s-au mai schimbat și ele și nu știm cât de mult diferă de hypersonicele “moderne” căci în cele din urmă e vorba de computerul de bord și de cât de mulți sateliți ai care să îți spună unde ești și ce pericole ai pe traseu.

Sunt nenumărate aspecte de comentat în continuare. Bunăoară, degeaba ai capacitatea rachetei (viteza, manevrabilitate, capacitate) dacă nu ai de exemplu o hartă cât mai detaliată a teritoriului, dacă nu ai surse în timp real de pe câmpul de luptă. Ori ce surse sunt necesare pentru acest tip de rachete? Sateliții, dată fiind distanța mare la care presupunem că vor fi folosite. Ori sateliții … gândiți-vă numai câte lansări a avut Space-X recent. Pe ianuarie dacă ne uităm, americanii au avut de 3 ori mai multe zboruri și de 10 ori mai multă încărcătură lansată în spațiu. Dacă punem la socoteală și sateliții vechi pe care i-a avut SUA înainte ca chinezii să fie capabili să lanseze și ei la fel de des și mai ales să aibă bani pentru asta, fără îndoială capacitățile americane în spațiu sunt cu mult peste cele ale chinezilor.

2. Războiul hybrid

Mi se ridică părul de fiecare dată când aud la TV experți discutând despre războiul hybrid. Primul lucru care trebuie știut este că războiul hybrid este de fapt război, nu este altceva. Adică, trebuie mai întâi să avem un război pentru a avea un război hybrid. Ori, acum s-a declarat cumva război între SUA și Rusia? Sau între Rusia și Ucraina? Abia când vom avea o declarație de război în urma unui casus beli evident și abia după ce vom vedea că se trage cu gloanțe, vom putea analiza războiul hibrid … Până atunci, termenul este super-uzat și dă dovadă doar de lipsa de înțelegere a situației actuale. Anume, ne aflăm încă în vremuri de pace când am putea spera și am putea lucra pentru pace, pentru a evita războiul. Măcănitorii în schimb, deoarece nu știu altceva, dau înainte cu războiul hibrid fără să știe despre ce vorbesc și pe ce lume trăiesc. Războiul nu e fun deloc, pe când ei fac spume când se joacă de-a analiza strategică, deconspirând ei elemente de război hibrid lansate de ruși evident, ca și cum NATO cu progenitura Geoană programată să măcăne zilnic aberații, nu ar face tot ceea ce se întâmplă de fapt – propagandă pro-război, pregătirea publicului, construirea unui casus belli.

Pute de la o poștă operațiunea de provocare a americanilor. Noroc că americanii s-au ars de multe ori recent, și noroc că mai există ziariști lucizi care nu înghit gogoși ca cei de pe la noi. Culmea e că scopul acestei operațiuni nu este deloc să provoace război, deoarece nici măcar nu are cum – doar rușii vor decide dacă acest război are loc sau nu. Problema administrației bidonului este criza economică care duduie, hiperinflația și recesiunea care bate la ușă. Iar când Fed-ul va crește dobânzile în lunile următoare, urmează și crash-ul financiar care va pune capac BBB-ului (Build Back Better). Senilul va fi dat probabil la o parte, deoarece america va arde și mare lucru dacă nebunii, din disperare nu vor lansa ei războiul ca să spele putina acasă unde gunoiul nu se mai poate ascunde sub preș deoarece grămada e mare.

Partea nasoală e că generali descreierați, însetați de sânge și plictisiți de pseudo-războaie gen Afganistan sau Siria, abia așteaptă ordinele să testeze noile jucării. Când nebunia lor se va intersecta cu turbarea de bătrânețe a lui Putin, va începe să ardă lumea …