Tag: România

Evident sunt multe problemele cu care se confrunta actuala guvernare, dar eu voi face o scurta evaluare a varfului aisbergului deoarece sunt indeajuns probleme si aici. Intr-un articol de azi, Ziarul Financiar atrage atentia ca: Oprirea activităţii la Oltchim, posibila demolare a Arpechim, amenin­ţa­rea cu închiderea a unui grup siderurgic cu peste 6.000 de angajaţi – Mechel, aduc în discuţie ceea ce s-a întâmplat cu industria românească în ultimii 20 de ani. (sursa) Asadar, ar cam fi vreo trei Titanicuri care se indreapta clar spre inevitabila “restructurare” sub o forma sau alta, care in nici un caz nu va insemna mai mult decat taierea pe bucati si vinderea la fiare vechi a activelor ramase. Daca in vremuri de boom economic si care ofereau cu totul alte perspective, combinatul de la Resita abia a fost vandut mai pe nimic si chiar si atunci au avut loc concedieri masive, ganditi-va ce se va intampla acum. Din pacate, cele trei mari intreprinderi enumerate de ZF nu sunt singurele din industria romaneasca cu mari probleme. Aseara l-am auzit pe ministrul energiei la o emisiune cum spunea ca a avut discutii cu doua dintre cele mai mari companii din Romania care s-au plans de cresterea pretului la energia electrica in urma smecheriei cu energia verde si au amenintat ca daca nu se intampla ceva, nu vor avea de ales decat sa inchida totul pentru ca costurile le-au crescut atat de mult incat se apropie de limita maxima suportabila a costurilor pe care nu o pot depasi. Sa fie oare doar lobby si niscavai tatonare din partea acestor companii sau sa fie aceasta informatie chiar de la sursa doar descrierea succinta a unui simtpom generalizat care loveste intreaga economie a Romaniei: cresterea costurilor pe fondul scaderi cererii si a puterii de cumparare, coroborata cu marirea competitivitatii externe. Mi-am sucit mintea foarte mult sa incerc sa ghicesc care sunt cele doua companii. Foarte probabil una este Dacia, care insa din fericire mai are de unde sa taie, pentru ca daca va fi nevoie va taia din salariile angajatilor, stiut fiind ca salariul mediu la Dacia este mult peste media din economie. De altfel, ar fi taiat deja, daca situatia s-ar fi degradat mai mult pana acum. Cealalta companie nu prea am idee care sa fie, cel mai probabil Mechel care dupa parerea mea mai asteapta pana in vara sa vada cum merg lucrurile inainte sa inchida de tot asa cum au facut deja in Franta. Ca sa ramana, probabil vor avea nevoie sa taie drastic din salarii, sa concedieze masiv si sa beneficieze si de niscavai facilitati de la stat, iar asta cu energia ar fi unul dintre ele. Ce se intampla in Romania nu este altceva decat contopirea problemelor noastre structurale cu criza globala. Vrem nu vrem, centrul de greutate se muta spre Asia si noi chiar daca mai avem avantajul fortei de munca mai ieftine ca cea din vest, nu prea avem alte avantaje, leul puternic fiind o piedica pentru investitorii potentiali, alaturi de alti

In timp ce cei de la putere nu inteleg de ce poporul ii vrea jos desi Romania a terminat un an cu indicatori macro excelenti si total nesperati, presa si opozitia arunca in ei cu sageti dureroase pline de argumente aratand in general cu degetul catre saracia oamenilor si catre pensionarii suferinzi. Atat unii cat si altii sunt plini de patima in argumentare: stransi cu usa, oamenii puterii arata inspre cifrele reci si statisticile seci, acuzatorii le pun in fata dezastrul din economie, caderea tuturor indicilor bunastarii de la somaj si salarii la natalitate, scaderea numarului de casatorii si emigratie pana la scaderea drastica a investitiilor sau a pietei auto. Si din aceasta varza a ideilor si duel verbal, nu doar ca nimic bun nu se naste, dar paradoxul este ca si unii si altii au dreptate. Iar tragicul este ca toti abia au  habar incotro merge lumea si ce urmeaza sa se intample, disputele lor fiind cu totul irelevante si intr-un plan al ideilor minuscul fata de adevarata gravitate a situatiei. Privind aceste dispute ma ingrijorez si mai mult cu privire la viitorul nostru: cu adevarat nimeni nu are habar de ce ne asteapta. Ca sa explic pe scurt sentimentul pe care il am cand privesc astfel de ispute, sa va explic prin cateva imagini. Avem un depozit de dinamita la care a luat foc acoperisul. In timp ce acesta arde, doua grupuri de oameni stau pe margine si se cearta. Unii striga: nu e vina noastra ca arde, noi am facut tot ce am putut ca sa ferim depozitul de foc, voi sunteti de vina pentru ca ati pus hartiile acelea langa el si de la ele s-a aprins focul. Dar degeaba ne acuzati, focul nu a ars decat o parte din depozit, cand o sa termine de ars acoperisul, o sa se stinga singur si o sa putem sa il refacem. Deja noi lucram la planul de reconstructie a acoperisului, ne-am si apucat. Ceilalti insa ii acuza: ce sa mai reparati, nu vedeti ca este ars tot. Trebuie sa va asumati vina, nu ati pazit depozitul cum trebuie, s-a ales praful de depozit si acum e randul nostru ca sa ne dati voie sa il stingem si sa il reconstrim. In acest timp, focul arde din ce in ce mai tare si urmeaza sa ajunga la dinamite si sa faca praf totul in jur. Prostia celor doua grupuri de oameni este uimitoare: ei nu doar ca pierd timpul certandu-se in timp ce acoperisul arde, dar nici nu estimeaza corect pericolul situatiei, desi cativa dintre ei stiu ca acolo se afla dinamita si ca aceasta poate exploda oricand. Totusi, cearta este mai importanta si nevoia fiecaruia de a dovedi ca el are dreptate si ca el stie ce este mai bine de facut primeaza. Este trist sa vedem atata lipsa de perceptie a gravitatii. Chiar daca a gandi si a implementa o strategie de iesire din criza este oricum o treaba extrem de dificila de vreme ce nici