Tag: Sfanta Lumina

[CORONAVIRUS] Balanel spune lucruri traznite

8 comments

Imi pare rau ca nu am inregistrat interviul lui Balanel la Digi24 pentru a avea la mana si exemplificarea, dar cu siguranta, pe masura ce ne apropiem de Pasti, vor mai fi iesiri similare.

Intrebat despre Pasti, Balanel a raspuns ca credinciosi se pot impartasi de cuvantul Sfintei Scripturi si de la televizor, urmarind la televizor (Trinitas) slujbele. In plus, ne-a indemnat el ca cica sa iesim pe balcon sa strigam Hristos a inviat! Nu stiu de unde a venit ideea asta, dar va imaginati cata hula si cate incidente stupide vor produce o asemenea “manifestare a credintei?”

Unde dai, si unde crapa! A face paralela intre Impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului si in aceeasi fraza a folosi “alternativa” la impartasirea cu cuvantul (orice cuvant ar fi el) nu este altceva decat pur protestantism. Si Balanel a facut-o singur, fara sa il stranga nimeni cu usa. A vrut probabil sa fie poetic sau interesant, altfel, nu stiu de ce a dat-o in bara din punct de vedere teologic atat de rau. Nu i-a cerut nimeni sa spuna poezii, captele macanitoare de la TV au aruncat un mac si el a raspus cu o voma.

Nu poti sa sugerezi ca alternativa la Impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului cu “impartasirea” cu cuvantul sfintei scripturi sau cu cuvintele auzite la TV la slujbe, cuvintele sfintelor cantari sau altele. Nu doar ca nu poti sa sugerezi, nu poti sa nu combati daca auzi pe cineva ca face asta si sa spui: erezie. Repet, tot ce trebuia Balanel sa spuna este ca crestinii fac ascultare de stat la fel ca ceilalti romani si se vor considera oprimati atunci cand se va da drumul la restaurante si alte magazine dar nu se va da drumul la biserici.

Ca o mica paranteza, ma mir si eu: cum de magazinele de bricolaj sunt inca deschise?!? Sunt sute de masini zilnic la parcarea Dedeman din Craiova, pentru ca prin mecanisme ciudate (nu pentru mine), acest lant a ramas inca deschis, desi altele (cum ar fi Leroy Martin) au inchis. Bisericile sunt inchise, dar Dedeman e de “interes national” ca cumpara lumea panselute acum ca stai acasa si au timp sa planteze.

Balanel nu e cunoscut pentru o stare de prezenta prea remarcabila si deseori are alunecarea aceasta spre poezie, incercand cu orice pret sa evite mai subtila forma de conflict si opozitie cu presa in dorinta obsedanta de acceptare sau macar de evitare a unei ostracizari. Toate acestea denota un om slab, fara caracter, fara putere, fara vointa proprie. Ales dupa chipul si asemanarea stapanului … dar ce sa facem. Astia suntem, asa stapani avem.

Si al doilea lucru traznit spus de Balanel este de fapt un adevar spus cu intarziere de cativa ani care demonteaza un nou obicei transplantat pe duhul bisericii ortodoxe recent, cu rol de consolidare a autoritatii. Bunaoara Sfanta Lumina “adusa de la Ierusalim” ca si cum aia ar fi mai sfanta decat cea aprinsa la candele in biserici mii de ani inaintea noastra. Pana mai ieri, cand nu aveam a face cu virusul si probabil si de la anul cand nu o sa mai avem virusul, capii BOR pentru a-si intari autoritatea si a gudura la mizilicul de atentie mediatica oferit de acest “pelerinaj” inedit si cu iz de spectaculos, a lansat obiceiul ca “sa vina lumina de la Ierusalim” care sa fie apoi “raspandita” in intreaga tara. O adevarata operatiune logistica de amploare cu avion trimis special, sute de protopopi care sunt obligati sa vina sa o ia la Bucuresti, avioane trimise intern la Cluj daca nu ma insel si Iasi etc etc. Totul pentru un mic circ, caci in esenta asa ceva nu are niciun rost in Biserica Ortodoxa. Deci cu ocazia abordarii in discutia cu capul macanitor a acestui topic, Balanel a raspuns cum trebuie: “orice lumina de la orice candela e sfanta”. Ce sa vezi! Dupa atatia ani si dupa atatea zbateri ca in fiecare an “sa vina lumina de la Ierusalim” iata ca vremurile ne indeamna sa spunem adevarul, cum ca totul e un show ieftin, fara semnificatie duhovniceasca.

Sunt de acord ca deocamdata sa ascultam de guvern, sa punem si noi umarul ca crestini la acest efort comun. Evident vine vremea cand trebuie sa recunoastem ca guvernul nu ne poate salva nici macar economic, nici medical nici de niciun fel si BOR trebuie sa aiba coloana vertebrala sa bata cu pumnul in masa si sa devina rol activ in tratarea ranilor poporului. Sunt nenumarate lucruri care se pot face, dar apelul la luciditate ar fi unul. Eu unul am inceput sa ma satur de carantina asta in care eu completez hartii si ma tin de traseu, ma spal pe maini, imi dau cu spirt pe obiecte, carantinez colete, minimizez intrarile in locuri inchise si alte prostii de-astea si smecherii se duc la Dedeman la plimbat printre rafturi, admirat oferte si plantat panselute. Ori e carantina pentru toti, ori nu!

Colac peste pupaza, se pare ca rata mortalitatii este in jur de 1-2% si un studiu nou zice ca deja ar cam fi 1.8% din populatie afectata. Dr Capmbell explica acest nou studiu aici.

Cum un psihiatru s-a făcut preot după ce a filmat Sfânta Lumină

4 comments

Din ce stiu eu Sfanta Lumina nu prea se poate filma: se pot numara pe degete filmarile cu globurile de lumina, fulgerele albastre sau aprinderile instantanee ale lumanarilor si candelelor. Poate tocmai pentru a nu pune si mai mult osanda pe capul necredinciosilor, Dumnezeu nu ingaduie filmarea miracolului, chemandu-i acolo pe cei care chiar doresc sa se convinga de adevar. Sunt nenumarate marturiile personale ale unor oameni care au vazut si trait miracole legate de Sfanta Lumina insa deocamdata nu avem filmari.

Exista insa o exceptie interesanta: un doctor psihiatru care era sceptic si nu credea in Sfanta Lumina, a filmat totusi in 1994 un bulgare de lumina care trecea peste capele oamenilor si s-a lovit de un stalp. Mai tarziu, acest doctor s-a preotit (poate chiar calugarit). Iata-l intr-un documentar explicand pe larg filmul cu minunea. De asemenea, documentarul mai contine interviuri si cu alti martori ai Sfintei Lumini.

Iata filmarea despre care este vorba in documentar, intr-o rezolutie mai buna:

Pentru o rezolutie mai buna a intregii procesiunii, va recomand o filmare de peste 2 ore, care reda o transmisiune live de anul trecut in limba araba (din pacate netitrat). O secventa interesanta este la minutul 52:54 cand in partea stanga jos a cadrului putem vedea un barbat cum isi da cu Sfanta Lumina pe fata de nenumarate ori. Nu am urmarit intreg filmul, probabil sunt mai multe scene similare.

In final un documentar rusesc dublat in romana. In acest documentar se mentioneaza si despre aparitiile Sfintei Lumini care a avut loc in 1994 nu la slujba de inviere ci in luna iulie, in diverse moduri. Despre aceste aparitii povesteste si Pr. Cleopa, catalogandu-le “semne mari” dar nedandu-le o interpretare.

Lumina Sfantă – între evlavie şi bagatelizare

4 comments

Nu mi-a palcut show-ul promotional cu transportarea cu avionul si apoi “difuzarea” rapida in toate colturile tarii ale Luminii Sfinte. Fara indoiala, campania a fost in “duhul” patriarhului Daniel care dupa ce a avut toate succesurile in campania alegerilor pentru patriarh, acum doreste succesuri si mai mari, atat in plan intern cat si in plan extern. Dar ca orice conducator, cel mai mult isi doreste patriarhul ca supusii sai sa il iubeasca si sa il placa, si astfel cauta ca si prin astfel de evenimente secundare atasate unor sarbatori cu puternica semnificatie sa mai puncteze cate ceva la imaginea bisericii si la increderea, notorietatea si influenta pe care aceasta o are in societatea de azi si bineinteles si sa mai adauge cateva “fapte bune” in propriul CV. Este mult de discutat despre cum trebuie duse si pana unde poate sa mearga actiunile vadit promotionale ale Bisericii, dar pe altii trebuie sa ii preocupe asta. Ca o mica paranteza, nu inteleg de ce a trebuit chemata presa ca sa fie promovat acest eveniment. Oamenii se duc la Pasti nu pentru ca vine lumina de la Ierusalim ci pentru ca este Invierea, crestinii nu aveau nevoie sa stie musai ca in toate colturile tarii va ajunge Lumina Sfanta pentru ca ei oricum mergeau la Biserica. Evident, aceasta campanie a fost una de promovare: orice aparitie in media, orice mentiune, orice articol, orice emisiune, orice stire conteaza. Multi politicieni stiu asta si prefera chiar sa fie criticati, sa se vorbeasca despre ei orice numai sa nu lipseasca de la stiri. In SUA, media cand vrea sa distruga un personaj politic face astfel incat nici o stire si nici o mentiune sa nu mai apara despre personajul respectiv. Nici macar stirile negative. Avem si dovezi recente care atesta ca popularizarea excesiva nu poate fi decat benefica – vezi cazul Becali care a castigat enorm pe baza unor evenimente negative care insa au fost popularizate obsedant.

Unii s-ar putea gandi ca promovarea Sfintei Lumini, povestirea faptului ca aceasta vine in mod miraculos doar la ortodocsi, poate intoarce pe unii la credinta ortodoxa, poate misca sufletele. As fi de acord cu asta, daca as vedea o singura stire la o televiziune relevanta in care sa se spuna explicit ca Lumina Sfanta vine doar la ortodocsi. Presa “politic corecta” din zilele noastre nu va tolera niciodata o astfel de “jignire” la adresa unei alte religii (jignirile sunt totusi permise cand se fac la adresa ortodoxiei). De altfel, am vazut o emisiune pe tema “Sfintei Lumini”, cu diversi invitati, in care un preot ortodox invitat, la fiecare interventie nu uita sa foloseasca si sintagma “fratii catolici” sau “biserica sora catolica”. De altfel, la emisiune nu a lipsit preotul catolic, desi era vorba de Sfanta Lumina. Deci, nu prin presa mainstream vom ajunge noi sa convertim pe necredinciosi si vom convinge pe cineva ca intr-adevar Lumina Sfanta vine din cer, tocmai pentru ca convertirea este o taina si tocmai pentru ca taina lucreaza individual, mai ales in societatea pagana in care traim.

Pe scurt, intreaga aventura mi s-a parut un fel de aruncare de margaritare la porci. Eu personal am renutat chiar sa mai povestesc la altii despre Sfanta Lumina, foarte greu am inteles cat de greu poate fi schimbat un suflet si ca mult mai important este sa predici prin viata ta decat prin cuvantul tau, chiar daca uneori un om anume poate sa aiba nevoie de un cuvant anume intr-un moment anume. Insa daca nu primim indemn clar de la Dumnezeu ca sa dam acel cuvant ci pornirea spre a da un cuvant vine din noi, gestul nostru nu este decat o manifestare a propriului orgoiul, un mic pas catre o mare inselare, ne transformam in mici protestanti evanghelizatori pas cu pas.

As dori in continuare sa povestesc cate ceva despre Sfanta Lumina, nu cea de la Ierusalim, ci lumina harica de care ne impartasim daca suntem pregatiti la orice slujba, sau in urma oricarei rugaciuni. De altfel, daca la fiecare rugaciune nu cautam sa primim macar o mica scanteie, daca nu suntem constienti ca o simpla repetare sau recitare nu ne va fi de mare folos, inseamna ca am uitat sa fim crestini, suntem crestini precum cenusa.

Vedem cu totii cum in perioada Invierii Domnului, cuvantul lumina este folosit excesiv: de la pastorale si predici, pana la stiri TV, emisiuni radio, bloguri, urari prin email, felicitari si reclame primite in posta. In timp ce se vorbeste atat de mult despre lumina, traitorii adevarati, cei care traiesc cu adevarat bucuria sarbatorii Invierii Domnului, cei care ii inteleg sensul si care s-au pregatit si de fapt sunt in pregatire continua pentru Inviere, nu zic nimic. Ei cauta sa fuga de oameni tocmai pentru a pastra cat mai mult acest har special. Nu imi aduc aminte acum unde am citit si despre care sfant anume. Dar am in memorie exemple de sfinti care dupa Inviere aveau fata luminata si stralucitoare. Unii chiar pastrau aceasta lumina pana la Inaltare. Unii fugeau prin padure cand veneau oamenii sa ii cerceteze, cum era Sf. Serafim de Sarov, care intampina totdeauna pe altii cu salutul “Hristos a inviat, Bucuria mea”. Bineinteles, acestia erau precum bateriile solare, nu doar receptori ci ei se “incalzeau” si mai mult in praznicul praznicelor, “stocau” aceasta lumina si o “reflectau” acelora care erau vrednici sa o vada, ca o rasfrangere a darului Dumnezeiesc asupra tuturor.

Cat de departe parem a fi de aceasta traire si cat de perversa este deturnarea sesului pe care cuvantul lumina ar trebui sa il aiba pentru crestini. De la harul concret, tangibil, care ne inunda sufletul si ne invaluie cu mireasma raiului daruindu-ne noua o pregustare a Imparatiei Vesnice atat pentru intarirea in credinta cat si ca raspunsul dat de Domnul nazuintelor noastre, lumina a ajuns sa insemne azi pace cu vecinii, liniste in suflet, sentimente pozitive si cel mult o oarecare uitare a grijilor de zi cu zi, o oarecare distractie. Culmea este ca nu ne problematizam de asta, nu stim ce pierdem pentru ca ori nu am gustat niciodata din aceasta lumina si nu avem cum sa stim ce pierdem, iar daca am gustat, intre timp am cam uitat, ne-am cam lenevit, motivatia ne-a cam scazut, puterile ni s-au cam blegit si traim intr-un dolce far niente al implinirii matematice a unor reguli fara mari asteptari  care doar sa ne aduca o linistire cat de cat, o impacare ca am facut ce trebuie, am plinit poruncile si mai mult nu putem. Chiar si intr-o stare duhovniceasca amortita, intuim totusi amaraciunea acestui dolce.

Plafonarea duhovniceasca, pentru ca de fapt aceasta ar cam fi diagnosticul bolii noastre, din pacate nu e deloc plafonare, ci este de fapt cadere. In perceptia noastra a multora, faptul ca nu ne depasim, ca nu realizam mari progrese, mai mult sau mai putin vizibile, faptul ca ne luptam cu aceleasi neputinte, cu aceleasi pacate si patimi de ani de zile, este perceput ca o stagnare. Putini intelegem cu adevarat ca in viata duhovniceasca nu exista posibilitatea de a stagna: exista doar crestere sau cadere. Ispitele trecute ne aduc in fata ispite si mai mari, orice incercare are scopul sa ne pregateasca pentru alta si mai mare, asa cum orice cadere nu ne face decat sa ne arate unde suntem si sa ne indemne sa ne ridicam pentru a reusi cu ajutorul lui Dumnezeu sa o trecem.

Masura noastra adevarata nu ne-o putem cunoaste, nu ne-ar fi de folos ba chiar ne-ar fi o piedica in cresterea noastra, avand in vedere riscul mandriei si al slavei desarte. Insa, putem foarte usor sa vedem in ce masura viata noastra este una trupeasca, sufleteasca sau duhovniceasca (vezi Sf. Teofan Zavoratul). A dobandi lumina sfanta cea duhovniceasca nu cred ca ne este cu neputinta, oricat de pacatosi am fi. Invierea Domnului ne ofera aceasta oportunitate si este pacat sa o pierdem. Nu trebuie sa facem lucruri imposibile, trebuie doar sa o cunoastem, sa ne-o dorim, sa o putem diferentia de pacea si linistea sufleteasca care desi bune in sine nu sunt decat pamantul uscat pe care poate sa arda focul sfant. Iar dovada ca si cei pacatosi sunt chemati la impartasirea cu aceasta lumina, ne-o daSf. Ioan Gura de Aur in “Predica la Invierea Domnului“:

Sa ne bucuram cu totii de bunavointa Domnului!
Cel dintai si cel de pe urma sosit sa primeasca aceeasi rasplata;
cel bogat si cel sarac sa se bucure deopotriva!
Cel harnic dar si cel molcom sa sarbatoreasca aceasta sfanta zi!

Cel ce a postit cat si cel ce nu a postit
sa se bucure azi de Masa cea plina de bunatati!
Mancati cu toti din vitelul cel gras!
Sa nu ramana nimeni flamand. Sorbiti cu totii din paharul credintei.
Bucurati-va de maretia bunatatii Sale!