Terminologia crizei: operaţiunile repo

Auzim aproape saptamanal: “BNR a pus la dispozitia bancilor suma de x mililarde de lei prin operatiuni repo cu scadenta la y zile”. Sa vedem asadar pe scurt ce inseamna repo, mai ales ca saptamana aceasta tocmai s-a atins un nou record: Banca Nationala a Romaniei (BNR) a imprumutat luni un numar de 17 banci cu suma de 6 miliarde lei (1,3 miliarde de euro) pusa la dispozitie pentru operatiunile repo, iar cererea institutiilor a atins un nou nivel record pentru acest tip de operatiuni, de 30,19 miliarde lei. (cf. Wall Street) Sa fie oare de bine sau de rau acest record? Daca citim articolul cap coada, nu vom intelege mai nimic – doar daca nu cumva am terminat din intamplare vreo facultate de finante. Iata concluzie de ziar economic care se adreseaza unor oameni teoretic din business, interesati de finante, afaceri etc, dar care bineinteles nu toti au terminat finantele: Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat in luna octombrie ca limitarea licitatiilor repo derulate de banca centrala este o metoda mai rapida si mai eficace de actiune decat modificarea dobanzii de politica monetara, cu un impact mai important asupra cursului de schimb. (Wall-Street.ro) Ati inteles? Pun pariu ca nu, dar sa o lasam balta si sa cautam sa intelegem maruntaiele repo-urilor. Nu ii acuz pe cei de la Wall-Street pentru ca oricum in toate ziarele apare acelasi articol, probabil ziaristii au dat copy/paste din mailul primit de la BNR. Voi incepe cu o intrebare: stiati care este legatura intre repo, Lehman Brothers si MF Global? Daca nu, voi incerca sa explic la final. Asadar, operatiunile repo sunt tranzactii financiare intre doi brokeri (sa zicem A si B) care vizeaza un imprumut pe termen scurt caracterizat de o garantie, si de obligatia de rascumparare. Mai precis, traderul A (de ex: BNR) se ofera sa imprumute traderul B (de ex. BCR) cu suma X cu conditia ca B sa ofere ca garantie anumite bunuri (de exemplu, obligatiuni de stat). Totodata, B se angajeaza ca peste perioada Y sa plateasca inapoi lui A suma X plus o dobanda Z. Deci sa recapitulam factorii implicati intr-o operatiune repo: – doi traderi (A si B); la noi A este BNR, B sunt bancile; – X – suma pe care A o ofera lui B – Y – numarul de zile dupa care B va plati inapoi A suma X plus dobanda Z Prima problema care se pune in cazul acestui tip de tranzactii este de ce au loc? Raspunsul oficial (oferi de Isarescu) este ca “prin licitatiile repo BNR ofera lichiditate bancilor comerciale”. Bunaoara, asa cum atunci cand ne doar capul luam un panadol, cand e criza de lichiditate pe piata, BNR sare in ajutorul bancilor pentru a nu le lasa sa sa imprumute intre ele pentru ca oricum toate sunt falite si daca nu ar interveni BNR, bancile ar avea o mica problema mare. Imi aduc aminte cu amuzament cum acum cativa ani de zile in urma cand aveau loc acest tip de

Read more

Terminologia crizei: lebăda neagră [3]

Desi nu este strict legata de criza aceasta metafora a facut ceva valva, mai ales dupa ce Nassim Taleb s-a nimerit  (sau poate s-a priceput) sa prevada ca un eveniment cu totul neasteptat ne va arunca intr-o gaura neagra. Predictiile si “profetiile” sale le-a prezentat in cartea Lebada Neagra publicata inca in 2007 in care printre alte evenimente rare si impredictibile care pot schimba lumea aborda si riscul sistemic al bancilor si subrezimea intregului sistem financiar bazat pe credit. Iata insa ce ne spune wikipedia despre “teoria lebedei negre”: Lebada neagra este o metafora care incapsuleaza un eveniment surpriza (pentru observator) si care are un impact major Dupa intamplarea evenimentului, acesta este rationalizat, analizat, dezbatut etc si nu mai constituie in nici un caz o surpriza, toata lumea se mira “cum de nu ne-am dat seama” sau “cum de am fost atat de opaci”? Alte chestii care ar mai fi de mentionat legate de lebada neagra sunt: – impactul puternic al evenimentului socheaza oamenii si bineinteles ca acestia nu reactioneaza cum trebuie; – foarte putini isi dau seama de importanta istorica a evenimentului in momentul in care acesta are loc; – bineinteles ca stiinta nu poate calcula probabilitatea pentru aceste evenimente (ca si cum stiinta ar fi prezis corect pana acum) ; Taleb si-a castigat oarecum o faima nemeritata, datorata mai ales promovarii sale in prsea mainstream si a activitatilor sale destul de variate care l-au facut interesant pentru media: profesor universitar, scriitor, matematician, trader, hedgefund manager si in prezent consultant al FMI. Era si normal ca din sutele de evenimente pe care le trata Taleb sa nimereasca macar unul. Datorita faptului ca domeniul lui de interes era haosul si probabilitatea, iar in vremuri de criza oamenii sunt speriati si vor ca sa afle de la “experti” de ce pica cerul pe ei si ce urmeaza, Taleb a facut senzatii. O mare intrebare care o punem este insa cat de lebede au fost problemele dinaintea crizei incat sa nu poata fi prevazute de oamenii de stiinta, de economisti si analisit si sa fie  luate in considerare doar ca predictii aiuristice sau teorii conspirationiste promovate de paranoici sau propagandisti cu interese obscure. Realitatea este insa ca multi au prevazut prabusirea imobilialelor, criza creditelor, criza deficitelor, colapsul societatii consumeriste, cresterea aurului etc chiar inainte de criza si chiar aducand argumente rationale, ba chiar, facand deductii de reactiile pe care le vor lua oficialii si de ce vor produce acestea ulteriori in lumea reala. Unul dintre acesti “nebuni” neluati in seama decat ca bufoni, a fost Peter Schiff care vorbea despre prabusirea imobilialelor si problema creditelor inca din 2006, 2007 la televiziune si la conferinte ale bancherilor care se ocupau cu imobilialelor. De fapt, a vorbit doar la o conferinte deoarece dupa aceea nu l-au mai invitat. Lebada neagra ramane insa o expresie interesanta si fandosita, fiind folosita in general cu mult fason de cei care vor sa para ca stapanesc teorii elevate si fac observatii profunde asupra lucrurilor. In realitate, neprevazutul este

Read more

Terminologia crizei: corupţia grecească [2]

[27 August 2011] Una dintre minciunile pe jumătate care ne-au fost livrate prin faţa noastră de către mass-media mainstream este legată de nivelul de corupţie din Grecia care ar fi dus la criza datoriei suverane a Greciei şi ar fi provocat acesată “contagiune” în întreaga Europa. Iată doar câteva ştiri din presa românească care tratează corupţia din Grecia: – 3 Februarie 2010 – Grecia, construită pe corupţie (Romania Liberă) – 10 Mai 2010 – Coruptia, evaziunea si indisciplina fiscala, probleme cu care se confrunta si Romania, au ingropat Grecia (Ziarul Financiar) – 10 Iunie 2011 – O criză greacă de clientelism şi corupţie (Financiarul) Nu am citit aceste articole, dar pot să deduc şi fără să le citesc ce idei expun: Grecia este o ţară foarte coruptă şi de aceea a ajuns în criza datoriilor. Dar nu doar ziariştii au înghiţit această gogoaşă fără să aibă nici cea mai vagă idee şi fără să facă reportaje şi analize din care să reiese că în Grecia corupţia este într-adevăr atât de mare. Ca să nu mai zicem, că nimeni nu a arătat clar că corupţia a fost cea care a produs criza în Grecia. Mi s-a întâmplat ca să văd la o emisiune economică pe un canal specializat care este irelevant pentru a-i da numele, un proprietar al unei mari companii din România – care companie acum nu mai este chiar aşa de mare – care susţinea că în Grecia este mai multă corupţie decât în România. Tot el susţinea că în Grecia nimeni nu îţi dă bonuri şi facturi. Este evident că pe un astfel de personaj, din cauza staturii sale, orice naiv şi necunoscător îl crede şi ţopăie de bucurie că măcar la corupţie românii nu suntem ultimii în Europa, ci sunt alţii care stau mai prost ca noi. Îmi pare rău că nu am fost invitat şi eu la acea emisiune ca să îi azvârl în faţă teancul de bonuri cu care m-am întors din Grecia şi pe care l-am păstrat pentru a-mi analiza cheltuielile. Ce să mai lungim însă vorba, toata lumea este sigură că în Grecia corupţia pute şi că de aia sunt ei în criză. Dar oare este chiar aşa? Oare nu pierdem din vedere nimic? Un prim lucru care ar fi de luat în considerare este faptul că mai sunt şi alte ţări care sunt în criză şi în care cu siguranţă putem spune că corupţia nu poate fi motivul situaţiei în care se află. De exemplu, Dubai – să fie arabii islamişti corupţi? Dar parcă la turci ştiu că un hoţ îşi poate pierde mâna, mă gândesc ca la ăştia e şi mai grav. Este Irlanda o ţară coruptă? Atunci cum de Google a ales să aibă capul de pod din Europa în Irlanda şi cum de ani de-a rândul a fost numita tigrul celtic. Şi exemplele ar putea continua. Iată deci, că a pune egal între corupţie şi criză este o trivializare incorectă şi incompletă. Putem vorbi de corupţia morală a lăcomiei,

Read more

Terminologia crizei [1]

++ 17 august 2011 ++ Una dintre pacatele pe care le fac multi reporteri care discuta despre criza in presa este faptul ca nu ia seama cu atentie la cuvintele pe care le folosesc. Sa incercam sa explicam cativa termeni foarte des folositi ca sa intelegem mai mult. Sa incepem chiar cu cuvantul criza, care nu este atat de inspaimantator pe cat pare atunci cand este scris cu bold in titlul articolelor sau cand este pronuntat accentuat de reporterii de la stiri sau de la show-urile vorbitoare. Asadar, conform DEX, criza inseamna: “Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli”. Iata asadar ca criza este doar un moment intr-o evolutie si poate fi momentul inainte de vindecare, dar si momentul inainte de moarte. Deci exista lucruri mult mai grave decat criza actuala, un simplu exemplu ar fi un nou razboi mondial prelungit pe 50 de ani. Referitor la caderea bursiera de zilele trecute se tot vorbeste de “o noua criza“, sau de o “criza similara celei din 2008“. Iata cateva exemple de articole: – Jurnalul National: O nouă criză bate la uşă. Bursele lumii au pierdut 4,5 trilioane de dolari in 10 zile – Romania Libera: Borbely: O nouă criză ne-ar putea afecta dacă intervine instabilitatea politică – Gandul: CRIZA din 2011 comparată cu cea din 2008. GRAFICELE care NE SPUN CÂT DE GRAVĂ E SITUAŢIA – Site-ul Bloombiz: Ne confruntam cu un bis al crizei din 2008? Argumente pro si contra Este penibil sa strigam cu surle si trambite ca o noua criza poate sa apara, de vreme ce vechea criza veche nu a trecut. E ca si cum avand o durere de cap foarte intensa, peste 5 minute te vaieti ca din nou te doare capul. Pai cum sa te doara capul din nou, daca durerea dinainte nu ti-a trecut?! Care sa fie oare insa motivul pentru care reporterii si politicienii folosesc acesti termeni. Sa incepem cu politicienii: pe langa faptul ca sunt mai prosti ca reporterii, politicienii aflati la putere – atat la noi cat si in afara – vor sa creeze iluzia ca ei au luat oarece masuri anti-criza si au rezolvat-o, iar ce vine acum e o criza noua. Bineinteles, masurile luate nu au avut nici un rezultat deoarece practic masurile luate de ei nu au facut decat un mare furtisag: au mutat datoriile de la banci in conturile guvernelor si acum o sa inceapa sa pice statele. Este o realitate incontestabila discutata de multi analisti, si dezbatuta pe multe bloguri si formuri faptul ca criza abia a inceput si ca masurile luate de guverne pe ambele parti ale Atlanticului nu au facut decat sa “arunce cutia mai departe pe strada”. Cu toate acestea, mai exista inca reporteri care prin termenii folositi dau dovada ca nu cunosc realitatile si ca nu stiu sa relateze nici macar o situatie ca atare – criza care a fost, este si va fi – despre care numai superficialitatea i-ar indemna sa o descrie altfel  –

Read more