Cinci paşi către tiranie

Un documentar de exceptie despre cum se ajunge la tiranie pas cu pas. Iata mai intai cateva linkuri: IMDB: http://www.imdb.com/title/tt0498671/ Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=68GzOJQ8NMw Iata pasii: 1. Segregarea. “Noi” si “ei” Primul pas catre tiranie este cel al divizarii, al impartirii in grupuri pe diverse criterii. O data segregarea realizata, se creaza conditiile pentru ponegrirea, defaimarea, atacarea si eliminarea grupului care se doreste a fi dominat. 2. Executarea ordinelor Inca de mici copii ascultam de ordinele care ni se dau. Ni se pare ca este spre folosul nostru si ca daca nu facem exact cum ni se spune, ceva rau ni se poate intampla. Ordinele nu sunt deloc trecute prin filtrul ratiunii iar daca mesagerul acestor ordine are atasata o oarecare bruma de autoritate (vreo uniforma, vreo ipostaza de autoritate) ordinele sunt executate orbeste. Orice societate are nevoie ca membrii sai sa se supuna ordinelor pentru a functiona. Marea problema este pana unde ascultam de ordinele conducatorilor, cand / daca reusim sa filtram ordinele si sa nu le ascultam orbeste. 3. “Fa-le rau” O data segregarea realizata si dupa ce mecanismul autoritatii a fost instalat si exersat, un om normal va executa orbeste un ordin prin care sa faca rau unui membru din grupul “inamic”, fara a mai judeca corectitudinea actului sau justificarea acestuia. Ba chiar pe masura ce executantul trece de primele contrangeri interioare, a face rau incepe sa ii placa, il face sa se simta puternic prin dominatia asupra unei alte fiinte umane. Pentru ca “liderul” este responsabil pentru ordinele pe care ni le da, ascunzandu-ne astfel in spatele ordinelor si al disciplinei,  ne simtim bine implinind aceste sarcini prin care ii dominam pe cei fara putere. Tot ce ii trebuie conducerii ca sa ii poata determina pe oameni sa faca rau in contrariul propriilor convingeri este un sistem ideologic destul de bine pus la punct incat executantii ordinelor sa isi poata linisti constiinta. 4. Ori esti impotriva ori stai deoparte In fata propagandei tiranice, oamenii au doua atitudini: foarte putini se impotrivesc si sunt astfel oprimati de conducere, in timp ce marea majoritate sta pasiva. Faptul ca marea majoritate a oamenilor stau pasivi atunci cand ar trebui sa ia atitudine, este atuul principal prin care tirania prinde radacini si poate sa creasca. Opozantii sunt persecutati si eliminati, in functie de “nivelul” de rautate atins de sistemul tiranic, insa eliminarea opozitiei este o etapa inevitabila in instalarea si evolutia oricarui sistem tiranic. 5 Exterminarea Majoritatea ne-am gandit ca nu suntem in stare sa facem rau aproapelui. In 71 in experimentul lui Zimbardo, ni s-a dovedit contrariul. Un alt exemplu ar fi Abu Ghraib. Pentru noi romanii, care am trecut printr-un sistem totalitar, documentarul nu ne prezinta lucruri prea extraordinare. Este interesant insa mai ales prin prisma evenimentelor pe care le traim, prin felul in care societatea atat cea occidentala cat mai ales cea romaneasca involueaza pas cu pas catre un nou sistem tiranic, mult mai psihologic decat cele anterioare.

Read more

Un român ambiţios

Un tanar roman a fentat securitatea aeroportului din Viena si a zburat in trenul de aterizare al unui avion pana la Londra. Tanarul de 20 de ani a declarat ca dorea doar sa isi gaseasca un loc de munca in alt oras. Probabil sarmanul nu avea bani de autobuz si de aceea s-a gandit sa faca blatul cu avionul. Ce e de mirare cum de super-securitatea aeroportului nu l-a depistat, ca daca era un nebun cu bomba hotarat sa dea jos cu avionul deasupra Londrei, intr-adevar era nasol. Standardele de securtitate bineinteles ca impun ca avionul sa nu isi fi luat zborul daca securitatea aeroportului ar fi observat ca un nebun sare gardul si se arunca in trenul de aterizare. Daca securitatea observa, era clar ca avionul era oprit, mai ales ca era clar ca doar un sinucigas terorist ar face asta. Ar fi de asteptat ca dupa razboiul cu teroristii si dupa introducerea atator si atator masuri de securitate, o simpla trecere peste gardul aeroportului si accesul inspre pista sa fie de neimaginat in zielele noastre, mai ales intr-un aeroport din Austria, o tara faimoasa pentru politia ei riguroasa si serioasa, unde oamenii isi fac datoria cu sfintenie.  Si mai socant este ca, desi sunt camere de luat vederi peste tot si serviciile de securitate asculta tot, macar ca s-ar gasi un nebun sa sara gardul la aeroport si sa forteze intrarea intr-un avion, ne-am astepta ca acesta sa fie observat. Cu siguranta teroristii islamisti sunt extrem de invidiosi pe romanul nostru, care nu pentru jihad ci pentru munca a riscat atat de mult si a reusit ceea ce si-a propus. In schimb, teroristii trebuie sa gaseasca solutii mai complexe ca sa penetreze securitatea aeroportului  substante chimice avansate, ascunse bine in pantofi si in lenjerie (altfel de ce ar face bodyscannig astia?) Ce sa intelegem din aventura romanului nostru? Mai intai ca criza e nashpa daca au ajuns oamenii sa isi riste viata in cautarea muncii si daca nici la Viena nu isi mai gasesc de munca. Iar mai apoi, ca toata lupta anti-terorista e un mare vax. Rezultatele sunt canci, iar amenitarea terorismului este mai mult o spaima mediatica decat o realitate faptica. Oare daca se putea, si vroiau si erau decisi, pana acum teroristii nu sareau si eu gardul si se ascundeau in avion ca sa il detoneze mai apoi peste vreun oras? Cum de nu au reusit austriecii nici macar sa il vada pe romanasul nostru? Parerea mea, pentru ca s-au saturat si ei sa tot traiasca in spaime si au luat viata mai usor. M-au amuzat enorm de ce diferente exista intre securitatea aeroporturilor in vest si la noi. De exemplu, la ultima mea calatorie in Germania. La aeroport la ei: cel care ne controla actele era foarte serios, incruntat si nemiscat cand se uita cand la fata mea, cand la calculator, cand la buletin sa vada daca nu cumva sunt un terorist. In Romania, acelasi functionar: rade cu cel din fata mea, iar la

Read more
1 2