Perfectul simplu – un plus de claritate sau doar puţină sare şi piper peste dulcea limbă oltenească?

Nu sunt prea multe de spus despre perfectul simplu. Nici măcar wikipedia nu are mai mult de spus decât că:  “exprimă un process trecut şi încheiat momentan sau într-un interval de timp delimitat”. Acum că îi dădui definiţia, să spun şi eu câteceva despre perfectul simplu, deşi limba română este unul dintre punctele mele slabe, mai ales când scriu pe blog şi asta poate pentru că profesorul de română ne obliga în clasa a 8-a să venim la meditaţii după-masa ca să învăţăm gramatica cât mai bine pentru treapta I-a de liceu. Pe lângă tortura meditaţiilor “profesioniste” pe care trebuia să le fac cu o profă de liceu cam fioroasă, dimineaţa devreme, tocmai duminica, amintirea chinuitoarelor meditaţii “facultative” pe care profesorul de română ţinea morţiş să ni le bage pe gât, aşa gratuite cum erau, doar ca să arate colegilor ce stimabil este el, mă face uneori să fac greşeli intenţionat sau din neglijenţă, doar din dorul de oftică pentru vremurile în care în loc să mă odihnesc după şapte ore de învăţat, trebuia să mai pierd şi dupa-amiezele, şi asta în condiţiile în care făceam aproape 45 de minute până la şcoală, pentru că şcoala de cartier deja nu se ridica la standardele părinţilor mei şi prin urmare am fost transferat în clasa a 6-a la o şcoala mai “centrală” cu renume mai sporit, unde matematica şi limba română se mâncau pe pâine. Prima mirare a mea în legătura cu perfectul simplu este că acesta este inclus în gramatica oficială a limbii române şi nu este băgat (încă) la timpurile “alternative” că tot bântuie moda asta prin şcoala românească de câţiva ani. Nu imi explic cum de a reusit simpaticul perfect simplu sa ii convinga pe toti ca merita sa fie introdus, desi este bine stiut ca doar noi oltenii il intelegem si il folosim. Cred ca este un fenomen care trebuie explicat, cel putin eu sunt curios de istoricul acestui timp si de cum a fost el acceptat de restul lumii romanesti ca timp al verbului romanesc, de vreme ce el este timp al verbului oltenesc. O a doua mirare e cum de au ajuns etero-oltenii sa il foloseasca pe dos, adica exact cum nu e. Mai bine zis, ei folosesc perfectul simplu ca perfect compus, in loc sa se refere la ce făcură azi, ei povestesc despre ce făcură ieri sau chiar mai tarziu. Ma intriga eroarea asta pentru ca in loc sa inteleaga plusul de claritate asupra plasarii temporare a verbului pe care perfectul simplu ni-l permite, ei te baga in ceata si mai mult.  Este adevarat ca uneori, in Oltenia, perfectul simplu poate fi folosit pentru a plasa actiunea intr-o perioada trecuta sau chiar foarte trecuta, dar abia dupa ce inainte de a-l folosi aceasta perioada este mentionata. Am observat la bunica, cum incepe sa povesteasca din tineretile ei sau din ce a facut zilele trecute, foloseste perfectul simplu: “Si de-acilea daca dadui la gaini si la caini si potoli toate, ma bagai in casa

Read more
1 108 109 110