Partea întunecată a gândirii pozitive – un apel la realism
[youtube u5um8QWWRvo]
Read moreMântuirea neamului pe credit
“Când cel ce se împrumută ia banii, este mai întâi strălucitor şi vesel; se bucură de o floare străină, care vrea să arăte că i s-a schimbat viaţa […]Dar îndată ce banii încep să se scurgă, iar timpul, cu trecerea lui, adaugă dobânzile, nopţile nu-i mai aduc aceluia odihnă, ziua nu-i mai este veselă, soarele nu-l mai încântă, ci-i amărăşte viaţa; (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Ne-am luat case pe credit, ne-am luat maşini pe credit, terenuri, plasme, laptopuri, ba chiar şi vacanţe. Ieri am văzut la un magazin că se dau şi pantofi pe credit. Acum că ne-am luat de toate pe credit, a mai rămas să facem şi biserici pe credit. Căci ce este altceva modelul propus de Patriarhie, decât un exemplu de urmat şi în alte locuri. Am fost atât de întristat la aflarea veştii că Patriarhia se împrumută ca să construiască Catedrala Mântuirii Neamului, încât nu am mai avut energia nici să mă gândesc la ce înseamnă asta, la câte năpaste pândesc viitorul Bisericii noastre. Recunosc că ideea unei hyper-catedrale m-a înspăimântat încă de la început. Nu mi-a mirosit bine niciodată. Nu doar că nu m-a atras şi nu am înţeles eu această dorinţă a mai marilor noştri de a ţine pasul cu lumea modernă şi de a bate noi recorduri de catedrale zgârie nori. Nu ştiu de ce, dar un fior amar mă trece numai când îmi imaginez pe papa stând alături de patriarh în faţa altarului şi binecuvântând mulţimile de credincioşi “de toate cultele”. Parcă şi văd televiziunile transmiţând în direct din magistrala catedrală, în premieră “mondială”, prima împreună-slujire a papei cu un patriarh ortodox. Vi se pare grotesc scenariul? Probabil lucruri şi mai grave ne aşteaptă. Cine îşi putea imagina că acest simbol al mântuirii va fi construit pe credit până mai ieri? Pe mine unul m-a şocat ştirea. Aşadar, nu aveam de gând să zic nimic despre această problemă, este oricum treaba ierarhilor, ei decid, ei dau seama, nu trebuie să ne băgăm noi peste treburile lor şi să le tăiem elanul la soluţia care au găsit-o. Noi să ne vedem de ale noastre: să ne plătim creditele, să muncim mult şi să ne mulţumim că avem de muncă, să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate, bune şi rele, dar mai ales pentru că ne-a dăruit să trăim vremuri provocatoare în care putem să sporim în credinţă foarte uşor şi să avem plată multă dacă vom birui vânturile care bat cu putere din toate părţile. Şi mai trebuie să facem ceva: să dăm obolul nostru pentru construirea de sfinte lăcaşe, chiar dacă obolul nostru ajunge nu să fie măcar o cărămidă din zidul vreunei biserici, ci un mic cuantum la dobânda grasă a bancherilor. Dumnezeu primeşte jertfa noastră, aşa cum primeşte şi banul pe care noi îl dăruim în Numele Lui, unui cerşetor prefăcut care probabil câştigă peste salariul minim. Ar fi bine însă ca cei care donează pentru catedrală să se roage şi ca aceasta să ajungă
Read moreUn român ambiţios
Un tanar roman a fentat securitatea aeroportului din Viena si a zburat in trenul de aterizare al unui avion pana la Londra. Tanarul de 20 de ani a declarat ca dorea doar sa isi gaseasca un loc de munca in alt oras. Probabil sarmanul nu avea bani de autobuz si de aceea s-a gandit sa faca blatul cu avionul. Ce e de mirare cum de super-securitatea aeroportului nu l-a depistat, ca daca era un nebun cu bomba hotarat sa dea jos cu avionul deasupra Londrei, intr-adevar era nasol. Standardele de securtitate bineinteles ca impun ca avionul sa nu isi fi luat zborul daca securitatea aeroportului ar fi observat ca un nebun sare gardul si se arunca in trenul de aterizare. Daca securitatea observa, era clar ca avionul era oprit, mai ales ca era clar ca doar un sinucigas terorist ar face asta. Ar fi de asteptat ca dupa razboiul cu teroristii si dupa introducerea atator si atator masuri de securitate, o simpla trecere peste gardul aeroportului si accesul inspre pista sa fie de neimaginat in zielele noastre, mai ales intr-un aeroport din Austria, o tara faimoasa pentru politia ei riguroasa si serioasa, unde oamenii isi fac datoria cu sfintenie. Si mai socant este ca, desi sunt camere de luat vederi peste tot si serviciile de securitate asculta tot, macar ca s-ar gasi un nebun sa sara gardul la aeroport si sa forteze intrarea intr-un avion, ne-am astepta ca acesta sa fie observat. Cu siguranta teroristii islamisti sunt extrem de invidiosi pe romanul nostru, care nu pentru jihad ci pentru munca a riscat atat de mult si a reusit ceea ce si-a propus. In schimb, teroristii trebuie sa gaseasca solutii mai complexe ca sa penetreze securitatea aeroportului substante chimice avansate, ascunse bine in pantofi si in lenjerie (altfel de ce ar face bodyscannig astia?) Ce sa intelegem din aventura romanului nostru? Mai intai ca criza e nashpa daca au ajuns oamenii sa isi riste viata in cautarea muncii si daca nici la Viena nu isi mai gasesc de munca. Iar mai apoi, ca toata lupta anti-terorista e un mare vax. Rezultatele sunt canci, iar amenitarea terorismului este mai mult o spaima mediatica decat o realitate faptica. Oare daca se putea, si vroiau si erau decisi, pana acum teroristii nu sareau si eu gardul si se ascundeau in avion ca sa il detoneze mai apoi peste vreun oras? Cum de nu au reusit austriecii nici macar sa il vada pe romanasul nostru? Parerea mea, pentru ca s-au saturat si ei sa tot traiasca in spaime si au luat viata mai usor. M-au amuzat enorm de ce diferente exista intre securitatea aeroporturilor in vest si la noi. De exemplu, la ultima mea calatorie in Germania. La aeroport la ei: cel care ne controla actele era foarte serios, incruntat si nemiscat cand se uita cand la fata mea, cand la calculator, cand la buletin sa vada daca nu cumva sunt un terorist. In Romania, acelasi functionar: rade cu cel din fata mea, iar la
Read moreMaica Tereza – sfântă ortodoxă?
“Omul este liber sa imbratiseze orice religie care ii da pace, bucurie si iubire. Nu exista libertate daca o persoana nu e libera sa aleaga dupa constiinta proprie.” (Maica Tereza) Am ascultat si eu in sfarsit o conferinta de-a lui Klaus Kenneth, am gasit pe blogul Editurii Agnos mai multe inregistrari si am inceput cu cea mai recenta, cea de la Pitesti. Am incercat sa evit personajul pana acum, cartea nu mi-a placut cum suna titlul si oricum am multe altele mai bune de citit, dar mai ales de recitit, iar conferinte nu prea mai ascult orice – timpul nu imi permite si nici nu mai simt atractie fata de conferinte – ce a fost de spus, s-a cam spus, acum incep sa cam apara nechemati, cuvantul nu prea mai lucreaza, e nevoie mai mult de rugaciune decat de vorbe goale. Dar avand in vedere interesul starnit mai ales de articolul Pr. Mihail, am zis sa incerc si eu sa ascult sa nu mor prost, sa vad ce zice omul asta, ce hram poarta, poate cine stie … ma folosesc si eu cu ceva. Nu am reusit sa ascult toata conferinta, nu mi-a placut. Duh protestant e putin zis. Incercati sa inlocuiti ortodox cu crestin si pun pariu ca nu va prindeti ca este o conferinta tinuta de un (pretins) convertit ortodox, ci cu siguranta daca ati asculta la intamplare discursul lui Klaus, ati crede ca este o marturie de la sectari. Klaus poate ca are o marturie interesanta de povestit, dar felul cum o face este obositor si plictisitor. Cel mai mult m-a obosit modul insistent in care Klaus o ridica in slavi pe Maica Tereza si relateaza toate lucrurile extraordinare pe care aceasta i le-a spus si cum i-a descoperit lui ce cale sa urmeze. De asemenea, pentru mine, un simplu ortodox care a descoperit ortodoxia prin carti si mai ales prin paterice, “exorcizarea” lui Klaus de catre un “preot” protestant mi se pare hilara. Inselare pura, fara loc de interpretare. Eu pur si simplu nu sunt dispus sa cred ca un protestant poate sa alunge demoni sau ca Maica Tereza l-a convertit pe Kalus la ortodoxie. Caci din felul cum povesteste, cam asa lasa de inteles. Si chiar daca nu o spune explicit, asta intelegi la urma urmei. Poate ca si in convertirea mea, sectarii au avut un rol. Din ce imi aduc aminte, primele mele semne de intrebare referitoare la Dumnezeu au fost legate de baptisti. Bunica mea era bolnava de reumatism si nu se putea misca deloc, fiind dependenta de bunicul si de copii. Si pentru ca bunicii locuiau singuri, niste baptisti au aflat de ei si au inceput sa vina ca sa “ii cerceteze”. Veneau cam de doua ori pe saptamana, cantau si citeau Biblia. Scopul lor parsiv era bineinteles sa ii “boteze” si nu s-au lasat pana cand pe furis fata de copii si nepoti, dupa ce i-au indoctrinat masiv si cu perseverenta ani de zile, au convins-o pe bunica ca la ei
Read moreCriza nu este intamplatoare
Multe vorbe zboara zilele astea despre criza, in toata lumea, dar mai ales pe la noi. Pentru ca in sfarsit lucrurile sunt foarte nashpa si pe la noi si lanturile sunt din ce in ce mai stranse, criza este subiectul media #1, care starneste cele mai multe si variate discutii. Am urmarit asta-seara o emisiune la Money Channel in care invitat era un redactor de la Foreign Policy si care intrebat fiind despre cum stau lucrurile cu Europa, a sustinut ca problema este faptul ca nu exista o guvernare comuna, adica ca avem o politica comuna, avem anumite legi si reglementari europene, avem norme, avem o banca, avem o moneda (noi inca nu) dar inca statele mai au guverne proprii care stabilesc politici individuale. Multa vreme m-am intrebat de ce Grecia a fost prima atacata si a fost aleasa sa fie oaia neagra, blamata, aratata cu degetul etc. Raspunsul cel mai folosit, varianta “oficiala” cum ar veni este ca Grecia a cheltuit mai mult decat si-a permis si in plus a facut si anumite inginerii financiare prin care a ascuns deficitul real. Sunt false ambele idei, Grecia nu a cheltuit deloc cel mai mult, a cheltuit intr-adevar prea mult, dar si alte state au facut-o, iar datoria Greciei este nimic pe langa datoria Spaniei, Italiei sau a Marii Britanii. Se spune ca daca ar fi atacata Spania, Europa nu ar putea-o salva, datoriile sunt peste puterile “greilor” Europei la un loc. Dar de fapt, ce inseamna salvare si care este de fapt problema. Se tot invarte problematica crizei pe toate fatetele, dar putini sustin ideea ca ar fi normal si de bun simt ca statele care au datorii prea mari si nu mai pot sa le plateasca, sa declare faliment statal, ceea ce s-a mai intamplat in istorie. Intr-adevar, pentru o perioada, nimeni nu ar mai avea curajul sa imprumute statul respectiv, si sectorul bugetar ar fi taiat drastic pentru ca atunci singurele surse de venit ar fi taxele si impozitele. Dar numai asa bancile ar invata sa mai si fie atente la oferirea creditelor, ceea ce e firesc, nu? Falimentul statal pentru o tara europeana ar fi intr-adevar o rusine dar si o mare problema: lumea nu ar mai avea incredere in Europa. “Ideea europeana” ar pica. Chiar daca economic ar fi evident mai in spirit capitalist ca statele sa falimenteze, deoarece astfel bancile vor avea grija data viitoare cui si cum vor oferi credite si nu vor mai sari sa ofere bani pentru proiecte care nu product, din punct de vedere politic, o astfel de varianta este imposibila. Chiar si pentru simplul motiv ca daca ar alege varianta falimentului, clasa politica s-ar sinucide, ar recunoaste singura falimentul sistemului actual si ar lasa de inteles ca trebuie schimbate lucrurile din radacina. Este evident o relatie atat de stransa intre falimentul economic si falimentul politic, incat politicienii prefera sa arunce pisica moarta urmasilor lor si asa s-a intamplat si pana acum: politicienii au facut credite cat au putut, nu i-a
Read moree-Romania vs. ro-Monopol
Intr-un interviu dat bloombiz, ministrul comunicatiilor a declarat ca va scurtcircuita circuitul spagilor din achizitiile publice prin lansarea e-Romaniei. Pe langa aceasta, ministrul ne asigura ca taranii vor invata geografie si cultura prin broadband si totodata noi toti, oraseni si tarani, nu vom mai sta la cozi pentru a plati taxele, ci vom folosi cardul. Pe langa faptul ca de exemplu in unele zone ale Romaniei cum ar fi Oltenia, providerii de servicii de comunicatii si-au impartit felia astfel incat sa nu se calce unu pe altul pe picioare si sa ofere servicii proaste la costuri minime si preturi maxime prin implementarea monopolului diferential, celelalte aspecte mentionate de ministru nu ma preocupa deoarece oricum sunt aberante, stiind fiind faptul ca la noi, nici cu chitanta semnata de tanti de la ghiseu nu poti fi sigur ca nu vei primi pe viitor scrisoare ca nu ti-ai platit taxele in posta. S-a intamplat pe la noi, la Adminsitratia Financiara, cand intr-un an s-au stricat calculatoarele si s-a pierdut baza de date cu cei care au platit niste impozite, – nu mai retin din pacate daca societati sau persoane – si s-a trimis notificare de plata la toti. Eu unul nu voi plati niciodata taxele online, nu am incredere in nicio e-Romania, pana nu am eu chitanta semnata de tanti si pana nu vad ca da enter in fata mea, nu o sa am incredere. Si-asa nu am incredere, dar totusi macar semnatura aia si stampila imi dau o minima liniste ca am facut ce tine de mine ca nu ma astept la alte surprize. Si pana acum, slava Domnului nu am avut (prea multe). Cat despre broadband, vax proiecte, vax finantari, ministrul ar trebui intai sa vada de ce prin Oltenia de exemplu nu exista decat o singura firma care ofera internet pe fibra optica si alte firme nici macar nu iti ofera un pret daca totusi ai vrea sa alegi altceva, indiferent de pret. Si ca in Oltenia peste tot si in toate, cu siguranta e-Romania nu este decat un mare tun tras pe fuga inainte sa pice tot castelul de nisip.
Read moreMii de ortodocşi s-au lepădat de botez aruncându-se în iad
Autostrada catre Iad Traind usurel, traind liber, Bilet catre o calatorie fara intoarcere Nu cer nimic, lasati-ma in pace Luand totul in lunga mea cale Nu am nevoie de judecata, nu am nevoie de rima Nu-i altceva ce mi-as dori mai mult sa fac Luand-o in jos, party time Prietenii mei o sa fie si ei acolo Sunt pe autostrada catre iad Nu sunt semne de oprire, nici limite de viteza Nimeni nu o sa ma incetineasca Ca o roata, o sa ma rotesc Nimeni nu o sa ma incurce Hei Satan, mi-am platit datoria, Cantand intr-o trupa de rock Hei mama, uita-te la mine Sunt in drum catre pamantul fagaduintei Sunt pe autostrada catre iad (nu ma opri) Si o iau in jos, in jos cat cuprinde Sunt pe autostrada catre iad Pentru multi rockeri, rockul este doar fun, muzica tare, spirit liber, prieteni adevarati, blugi si tricouri misto, concerte, bere etc. Cu siguranta, majoritatea rockerilor stiu insa si limba engleza si temele predilecte ale rockului. Ei stiu pe dinafara versurile melodiilor preferate si urmaresc interviuri cu artistii favoriti. Pana acum nu am intalnit un singur rocker prost, care sa nu stie macar sa inteleaga engleza, daca nu si sa o vorbeasca foarte bine. Practic engleza este o lingua latina a rockului, asa cum italiana este pentru opera. Putini rockeri sunt cei care isi pun problema mesajului transmis prin muzica. De altfel, nu doar rockeri, toti oameni din ziua de azi, se concep, cresc, sunt educati si se misca in jurul televizorului sau a radioului, iar mai recent a calculatorului. Cine isi mai pune problema azi, oare ce zice ala care canta, ce mesaj transmite, sunt eu de acord sau nu cu el? Superficialitatea este o regula in multe privinte, este banal ce spun, dar filtrarea muzicii pe baza mesajului transmis este deja o raritate, pare ceva absurd si sa spui ca tie nu iti place o melodie deoarece nu esti de acord cu versurile sau deoarece viata artisului ti se pare nu prea demna de urmat. De fapt nu doar cu muzica se intampla asa, ci si cu literatura. Multi citim carti scrise de autori despre care nu stim mai nimic. La fel si cu filmele, nu alegem un film pe baza calitatii regizorului sau a actorilor care joaca, alegem ce ni se pare noua interesant din ce ni se pune pe masa de “divizia de marketing” a companiei respective. Asadar, vrem nu vrem, ascultam muzica, citim carti, vedem filme fara sa ne intereseze prea mult “ce hram poarta”. La muzica nu prea ne intereseaza versurile, la carti ideile (desi aici e mai complexa problematica), iar la filme este oricum imposibil sa stii dinainte ce schimbare asupra ta va avea vizionarea unui film. Nichita Stanescu supunea o data, ca o niste versuri urate pe o melodie frumoasa, sunt retinute mult mai usor decat niste versuri frumoase pe o melodie mediocra. Asta in conditiile in care avem rabdarea si interesul sa mai ascultam versurile, pentru ca de multe ori
Read more