Ce e de făcut? [2]

In acest articol voi trata ce ar fi de facut la nivel individual dupa ce vedem ca ce am recomandat ca ar fi de facut la nivel de tara este imposibil pentru Romania. Ziceam ieri ca un prim pas, fara de care degeaba te mai ocupi de celelalte este oprirea fluxului de intrari. Din pacate, vedem ca doar Trump intelege si a luat masuri – a blocat traficul de turisti din Europa – , in timp ce alti politicieni de varf ezita si le e frica sa ia asemenea masuri dure, ajungand in cele din urma sa fie chiar ei loviti de virus cum s-a intamplat in Iran, Italia, Marea Britanie si cum in curand se va intampla si la noi.

Ca o mica paranteza, current events cause future trends, deci acum e traficul de persoane, maine medicamentele si poimaine totul … Acum e la nivel de tara, maine la nivel de provincie/judet, poimaine la nivel individual.

Cum viitorul este incert sa ne intoarcem la ce stim clar si sa simplificam situatia. 20% maxim rata cazurilor severe care necesita spitalizare inseamna cam 1 din 5. Suntem deci in razboi in care 1 din 5 poate muri, mai ales cei batrani. Restul insa au o vitalitate accentuata in vremuri de haos, pentru ca sunt tineri si au adrenalina si testosteron mult. Se va lasa cu razboi? Putin probabil, posibil sa se lase cu petreceri. In prima perioada, cat mai avem provizii. Iata o mostra:

Millennial students think they’re invincible against Covid-19 as the virus mysteriously targets the elderly. Brave young people are taking advantage of cheap flights across the country, traveling to places for deep discounts, a move they thought was never possible until the virus crisis canceled schools and crashed the airline industry.

“If I Die, I Die” – Students “Risk It All” For ‘Dream Trips’ As Colleges Close Across America

Saracii mileniali nu se gandesc ca daca fac o gripa au si ei aceeasi probabilitate sa … intre in statistici ca si cei batrani deoarece comorbiditatile sunt la fel de periculoase ca si varsta inaintata.

Deci 1 din 5 poate muri (mai ales batrani sau bolnavi). Daca ne mobilizam si luptam cu dusmanul, doar 3-4% o sa moara sau chiar mai putin. Dar speranta este iluzorie din doua motive: pericolul este diafan. Nu toti inteleg, nu toti accepta realitatea si chiar cei care inteleg si accepta realitatea nu stiu sa se apere cu dusmanul, nu accepta regulile, nu stiu toate detaliile. Perioada de pregatire a populatiei pentru razboi a trecut, caci dusmanul este deja intre noi.

Dar chiar daca s-ar fi facut aceasta pregatire si lumea ar stii / ar accepta / ar pune umarul in lupta cu acest dusman diafan, se pune problema rezilientei: cati au rabdarea sa lupte continuu si sa mearga chiar pana la sacrificiul suprem, cum s-a intamplat cu acei doctori din Wuhan care dormeau 3 ore pe noapte si in cele din urma, de oboseala, sistemul imunitar le-a scazut atat de mult incat au fost si ei rapusi de virus? Rezilienta, rabdarea, disciplina sunt atribute unde clar asiaticii ne depasesc – nu degeaba a ajuns China fabrica lumii ci cu multa munca si sacrificiu, rabdare, perseverenta, chibzuinta etc.

Avem deci razboiul cu un dusman diafan si mai avem si o linie de front: limita paturilor cu respiratoare. Am scris un articol si eu, dar este mai bun cel in engleza. Dupa ce vom pierde aceasta linie de front – desi sa zicem ca mai avem sanse sa o tinem – va fi manheim deoarece nici cei mai tineri nu vor mai fi la fel de feriti. Orice picior rupt, orice masea scoase o sa fie probleme pentru ca contaminarea va fi usoara, capacitatile medicale epuizate. Prin urmare, va fi o lunga perioada de adaptare la conditii medievale.

Noi romanii sa zicem ca am mai avut parte de conditii medievale pana in 89. Marea dilema este cum se vor comporta tinerii care nu au avut parte de acei ani intr-o astfel de situatie care va lovi brusc. Ma refer ca exista toate sansele de a intra intr-o situatie SHTF.

La nivel individual principala problema pentru cei care realizeaza unde ne aflam este dificultatea in a-i convinge pe ceilalti de necesitatea pregatirii, altfel spus de apararea de dusman, pentru ca multi fie il neaga, fie il subestimeaza. Riscul pentru cei batrani este real si nu doar cei tineri sunt nepasatori si ignoranti dar multi dintre cei batrani nu le pasa si zic ce-o fi, o fi. Exista deci o diviziune si in interiorul familiilor cu privire la strategia de adoptat. Pentru ca daca ne pasa de cei batrani si vrem sa ii ferim, daca nu i-am izolat deja este probabil prea tarziu. Pe langa izolare sunt celelalte probleme organizatorice legate de alimentatie si medicamentatie pe care banuiesc ca toti stiu sa le abordeze.

De departe prima problema la care se gandeste fiecare este insa securitatea fizica. Se poate ajunge pana acolo? De ce nu? Date fiind perspectivele, de ce credeti ca nu se poate ajunge? Daca de exemplu, tinerii romani din afara sunt dispusi sa vina acasa sa ii omoare pe parintii si bunicii lor, dandu-le virusul, ce credeti ca sunt in stare sa faca cand nu o sa mai fie shaorma la mall? Pentru ca ei de aia au venit: s-a inchis shaorma la mall in Italia. Caci de mers la magazine si farmaci inca se putea si in Italia, deci nu asta era problema … Dar nu doar cei intorsi, si cei de acasa, evident ca in situatia in care se va ajunge la murit de foame si dupa ce politaii o sa fie epuizati de plimbarile zilnice pe care le fac acum in “anchetele epidemiologice”, este clar ca fibra societatii va fi pusa la incercare, cum am mai spus.

Este nevoie deci de consens la nivel familial pentru a stabili o strategie eficienta. Unde nu exista consens, vor fi masuri haotice, insuficiente, pasi tremurinzi si va fi o reactie la panica publica. Chiar acum lumea da vina pe panica nu pe dusman, fricosii tremura blocati in loc sa actioneze si sa faca ce trebuie.

In concluzie, ce trebuie sa facem la nivel individual nu e greu de gandit: izolare. Cat mai buna, cu atat mai bine. Cat mai indelunga, cu atat mai bine. Cat mai multi, cu atat mai bine. Cat mai departe, cu atat mai bine. Restul sunt mici amanunte, si daca le iei bob cu bob, raspunsurile apar.

Poate se intreaba cineva cat va dura si ce va fi dupa? O sa dureze ceva timp si dupa va fi bine pentru cei care vor ajunge acolo. Sa ne uitam la chinezi pentru ca ei sun farul, trecand primii prin asta. Ei au reusit se pare sa mentina curba desi vine valul 2, dar deocamdata sunt un model pentru tinerea sub control a curbei. Repet mereu curba, din pacate nu prea se vorbeste in presa la noi despre ea, sper insa autoritatile sa aiba clar o simulare si o evaluare a curbei si sa aiba un plan pentru toate directiile: shiftarea spre dreapta si ridicarea barierei capactitatii sistemului medical. Inca nu aud de stimulari pentru fabricile de medicamente – TRIST. Poate azi, poate maine …

PS: legat de inconstienta …

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.