Inflație globală, cauze locale?

Inflația la care asistăm este globală și din cunoștințele mele sumare este prima dată când inflația este globală. E ceva nou, nemaivăzut. Explicațiile există dar nu ne interesează. Important este să știm ce putem face.

Prin sublinerea faptului că inflația este globală nu doresc să insinuez deloc că guvernul (guvernele) și autoritățile românești și europene nu au nicio vină. Am vorbit încă din februarie acest an despre riscurile unei hyperinflații prin tipărirea de bani și cum va exista un delay între SUA și periferie [1]. A trecut delay-ul – deja avem inflație.

Dar una e inflație, alta e hyperinflație. Și una e inflație de 2%, alta e inflație de 10% (anuale).

Discutând despre soluții, eu personal nu am soluții la hyperinflație deși am trecut – copil fiind – printr-una în perioada “de tranziție”. Dar acea hyperinflație era una locală – vestul Europei și America duduiau în acea perioada iar tigrii asiatici erau la vânătoare … Aveam de ce să sperăm că va fi bine și pentru noi după ce … tranziția urma să treacă.

Ca fapt divers, pe vremuri termenul de tranziție era o găselniță simbolică de prostire a oilor și calmare a spiritelor revoluționare prin care se încerca să se explice de ce Iliescu și neo-comuniștii trebuiau tolerați și măsurile lor de pseudo-reforme treptate trebuiau acceptate: când spui tranziție, deja sugerezi multe alte idei, în principal ideea că va fi mai bine și că e normal să fie rău și că ne aflăm în trecere, deci răbdare oilor, că va fi bine cândva în viitor, deși nu avem habar cum să scăpăm de răul actual. Foștii securiști aveau nevoie de timp ca să fure cât mai mult, ca să dea legi, ca să sifoneze cât mai mult din bogățiile statului român comunist, alea care erau. Și pentru asta au inventat “tranziția” cu ideologii ei.

Într-un mod similar tranziției, așa cum neo-bolșevicii de atunci se ascundeau în spatele unui asemenea termen, tot așa și astăzi politicienii (nu doar cei de la noi) se ascund în spatele pandemiei pentru a justifica incompetența, lipsa de curaj și incapacitatea de a face reformele necesare pentru a reporni cu adevărat o economie solidă și pentru a termina o dată cu acest virus extrem de inofensiv comparat cu altele, pe care, după cum vedem, unele state l-au bătut.

Parlamentarii europeni merg zilele astea în Taiwan ca să ia lecții cum a bătăt Taiwanul lupta cu virusul și cum de are doar 35 de morți la milion comparativ cu cei 1800 ai Uniunii Europene. Menționez că în ciuda relațiilor tense cu China, schimburile economice sunt relativ normale ca între două țări vecine. 30% din exporturile Taiwan-ului sunt către China. Chiar zilele astea când în presă apar știri de o posibilă invazie a Taiwan-ului de către China, Taiwan-ul reclamă chinezii la un organism economic că le interzice exportul unui fruct [2] … dacă vă vine să credeți! Pe scurt, Taiwan-ul are relații economice cu China mai puternice decât avem noi cu Rusia, adică aproape deloc dacă excludem gazele.

Dar cum a câștigat Taiwan-ul lupta cu Covid-ul? Un prim lucru de menționat este ca Taiwanul are o economie puternică și un stat puternic. Totodată, Taiwan-ul având riscurie existențiale major este o țară în care încă mai are serviciu militar. Deci bărbații din Taiwan sunt bărbați, nu moluște nevertebrate fără coloană vertebrală. Și fizic și mental și psihologic, este evident că bărbăția contează în lupta cu boala. Dar nu doar tinerii ci și bătrânii din Taiwan, gândi-ți-vă prin ce au trecut … Evident că se mai adaugă și altele: disciplina, tehnologia, puterea financiară, experiența unor epidemii anterioare dar mai presus de toate un sistem sanitar puternic, bazat pe doctori profesioniști și factori de decizie care gândesc nu care imită ca tembelii ce aud fie la OMS fie la UE. Culmea e că la începutul pandemiei, doctorii din Taiwan aveau probleme să meargă în China să se documenteze despre virus … cu toate acestea măsurile luate de ei iată că au dat rezultate. Șchiopătări au fost și la ei și le puteți citi pe îndelete aici.

Am lungit puțin discuția cu Taiwanul deoarece am dorit să exemplific că așa cum în paralel cu “tranziția” românească a existat “terapia de șoc” a polonezilor care i-a propulsat într-un alt sistem solar decât noi, tot și cu plandemia actuală există țări care apelând la soluții “out of the box” au avut succes – cum este Taiwan-ul – sau măcar, dacă nu au bătut virusul, nu au distrus economia – cum a făcut Suedia care fără restricții și constrângeri anti-democratice, a reușit să aibă o evoluție marginal inferioară Germaniei (la cazuri și la morți) care însă a avut închideri peste închideri, restricții, vaccinări etc.

Inflația are cauze multiple, comentate anterior [3], dar să privim de sus lucrurile: există și beneficiari ai inflației! În primul rând, să nu uităm că până mai ieri, scopul băncilor centrale era de a stimula inflația. E cunoscută politica – ideea e de a crește inflația pentru a eroda astfel mormanul de datorii. Altfel spus, băncile centrale tipăresc bani, le dau la băncile comerciale, acestea își plătesc ratele (toate sunt îngropate în datorii și aproape insolvente, fără băncile centrale ar intra la apă), apoi banii ajung și la melteni, dar din cauza inflației valoarea acestora este mai mică și prețurile crescând, puterea de cumpărare scade. Evident că periodic sunt creșteri de salarii, când riscul de explozie a mămăligii este prea mare. Dar între momentul tipăririi de bani și momentul măririi salariilor trece ceva timp.

Victime colaterale ale acestei inflații programate sunt bineînțeles cei care au bani la banca. Fraierii. Dar aceștia măcar și-a făcut-o cu mâna lor și unii se mai trezesc în al 11-lea ceas și diversifică măcare pe monede, deși inflația e pe toate monezile.

Ziceam deci că gradurile de creștere a inflației pot fi diferite. Hyperinflația nu este altceva decât inflație astronomică. Dacă acum ne temem dacă auzim de inflație de 10% și dacă aceasta crește cu încă 5 la 15% ne tremură chiloții, în hyperinflație nici nu vom mai sta să calculăm care e rata inflației. Prețurile vor crește cu 10% de dimineața până seara. În perioada de tranziție, printre puținele lucruri pe care mi le amintesc este că oamenii se împrumutau în mărci și dolari. Acum probabil primele reflexe vor fi același. De altfel, atractivitatea dolarului în afara Americii este unul dintre motivele pentru care acesta nu a picat încă … investitorii încă au reflexul să se ducă pe dolar în momente de tensiune și de risc.

Acum însă situația e cu totul alta, de vreme ce avem inflație pe toate monezile și prețurile cresc atât în lei cât și în euro sau dolari. În plus, pe lângă prețuri, problema va fi disponibilitatea produselor …

Să facem o scurta categorisire a riscurilor posibile în cazul unei inflații peste 2 cifre, deoarece unele pot apărea chiar și pentru inflație mai calmă dar constantă.

A – probleme la nivelul statului

B – probleme la nivel individual / familiai

Se înțelege că o inflație cu 2 cifre poate împinge băncile centrale să mărească dobânzile, caz în care statele pot să intre în faliment. Dar nu doar statele, ci evident întregul sistem financiar se va prăbuși. În mentalul colectiv colapsul statelor este imposibil. Mai ales la noi românii, ne gândim că indiferent ce se întâmplă la noi, avem umbrela UE. Prostimea nu realizează că cetățenii URSS erau fermi convinși în 1988 că viitorul va fi strălucit pentru ei și că tovarășii de la partid lucrează din greu pentru a rezolva micile lipsuri de anumite produse care erau singurul stres material al rușilor pe atunci. Acestea erau însă simptomele unor probleme mult mai grave, care s-au dat pe față dintr-o dată ulterior prin colapsul URSS-ului. De ce a picat URSS? Deoarece Moscova nu mai avea bani ca să susțină republicile satelit.

Tot așa se va duce și UE peste noapte. Se va încropi un fel de pact/nou acord prin care cetățenilor să li se dea impresia că lucrurile nu se schimbă prea mult. Financiar însă vom asista la reapariția monedelor locale peste noapte, introduse prin aplicații digitale gen tichete de masă sau pașaport verde.

România vedem că are deja probleme mari. Nu mai sunt bani. Totuși oamenii de rând speră că ne va da UE. Ideile sunt simple și tembele.

Riscurile pentru statul nostru sunt legate de capacitatea de a continua funcționarea în suveranitate, atunci când UE nu doar că nu ne va mai impune chestii dar nu va mai putea să ne ajute cu nimic. Practic, nu va mai fi un număr de telefon al UE unde să întrebăm “noi ce facem acum”?

Niciun guvern nu este pregătit pentru așa ceva și este o iluzie să credem că România are capacitatea să poată trece nezdruncinată printr-o creștere a dobânzilor și strângerea curelei până la ruperea UE. Aceste lucruri nici măcar nu sunt concepute și evident că nu se discută la noi. UE pare lapte și miere acum cu vaccinarea 100% și cu trecerea la boostere. După iarnă însă situația va fi cu totul altfel. Nu doar pe plan al morților (explozie față de anul trecut) dar și din cauza inflației.

Aș face aici o mică paranteză. Din cauza delegării încrederii la nivel înalt, la UE, s-a atrofiat capacitatea de a percepe riscurile și de a gândi soluții la nivelul guvernului nostru și la nivelul companiilor. 99% din ideile de afaceri pe care le au oamenii de afaceri de la noi cu privire la țări din afara UE sunt legate de import de marfă ieftină – de unde putem aduce marfă – cât mai ieftină și cât mai repede? Nimic legat de export! Exportul este nesemnificativ în economia noastra în sensul că nu i se acordă nicio relevanță. Cel mai clar indiciu este menținerea unul leu puternic care favorizează consumul din importuri în detrimentul exporturilor. Lăsarea liberă a monezii ar permite leului să varieze în funcție de exporturi-importuri și fluxurile de bani care intră sau ies și să regleze astfel – ca o vană termostatică de amestec – un flux lin si echilibrat între mărfurile și serviciile care intră și care pleacă din țară.

Ori dacă guvernul, mediul de afaceri și banca națională au atrofiate percepția riscurilor și gândirea de soluții la probleme existențiale, cum putem spera că statul România poate supraviețui unei inflații cu două cifre? Putem spera că avem alternativa Rusia și că mereu cumva ne-am descurcat, mai bine sau mai rău …

Dar iată că deja am omis și eu ce am subliniat chiar în titlul articolului: inflația globală. Și Rusia va avea probleme și va fi fiecare pentru el, așa cum am avut ceva “snapshot-uri” în criza după primele luni ale plandemiei din 2020.

Dar vor fi creșterile și lipsurile rapide sau treptate? Este greu de prezis acest lucru. Un adevăr solid, greu de contrazis ar fi că inflația e greu de stăpânit. Practic nu există soluții la creșterile actuale și dacă cauzele care au aprins actuala inflație s-ar evapora prin minune, încă mai avem câteva luni de propagare a unor creșteri de prețuri în întreg ecosistemul de producție, la care se adaugă momentumul psihologic.

Modalitatea de frânare a inflației care este în manuale este creșterea dobânzilor. Dar aceasta este imposibilă. Prin urmare, e de bun simț să prezicem că băncile centrale vor fi reticente și vor găsi mai degrabă modalități de a merge pe o direcție socialistă de rezolvare a problemelor, adică control al prețurilor, supra-taxarea bogaților (care are deja loc prin inflație, dar nu acoperă și proprietățile) și împărțeala la grămadă între cei care muncesc și cei care nu muncesc a bunurilor produse de cei care muncesc.

Putem presupune fără exzitări că înainte de a se dezintegra, UE se va transforma într-o URSS 100% în care controlul prețurilor, producția centralizată și eliminarea proprietății vor fi soluții care vor fi alese în detrimentul altora care ar putea cauza riscuri existențiale chiar statelor, prin măsurile drastice de austeritate care ar trebui impuse. Practic, ca să spunem pe scurt, la o creștere a dobânzii BCE de 2%, multe state vor intra în imposibilitate de plată și nu vor mai putea nu doar plăti ratele la creditele actuale, dar nici salariile la profesori, pensii sau finanțarea sistemului medical.

Din ideile enumerate mai sus sper că m-am făcut clar că la categoria riscurilor pentru state ale inflației, sunt multe scenarii și vom trăi vremuri interesante din ce în ce mai diferite de vremurile care ne-au adus prosperitatea și bunăstarea actuală.

Nu uitați însă că producția economică va continua și un merger între stat și companii este posibil astfel încât indiferent de nivelul de trai al meltenilor, statele să poată menține un grup minimal de “forțe esențiale” care vor fi favorizate și vor avea acces prioritar la resurse pentru a menține continuitatea “statului”, deși evident că un stat totalitar nu aduce niciun beneficiu omului de rând. De departe principala dilemă este în ce măsură statul infailibil este deja încropit sau sunt alte mecanisme de control puse în funcțiune și gata să intervină când statul actual va fi pus în genunchi.

Dar oare statul nu e format tot din oameni? Sistemele alternative nu ar trebui formate tot din oameni? De ce să fim suspicioși că acestea vor lucra împotriva popoarelor. Pentru a răspunde la asta, nu trebuie decât să ne uităm înapoi în istorie sau să extrapolăm situația actuală. Vedem cu Arafat este fugărit de oameni peste tot și nu poate circula singur pe stradă. Imaginați-vă o mie de arafați care vor fi force-squad-ul care va “rezolva” problemele hyperinflației peste 2-3 luni. Aceștia vor decide măsuri drastice care vor fi ordonate de sus în jos și împotriva cărora nu va exista opoziție, așa cum nici acum nu există opoziție deși nici măcar la ce mai înalt nivel, gogoașa riscului de îmbolnăvire cu Covid nu există (vezi președintele fără mască, vezi membrii guvernului mergând la evenimente fără mască în pline restricții etc).

Ce este cumva amuzant (deși tragic în același timp), cu privire la măsurile de luptă cu inflația este că cei care acum sunt pândarii Marelui Reset și sunt forța de jos a celor de sus, prin care “implementează” local “măsurile”, sunt primi care vor zbura când va veni hyperinflația. Cei care nu mă cred, să se uite la Venezuela, unde statul s-a rezumat la armata. Există bătăi între clanuri de fost polițiști dați afara deoarece statul nu a mai avut bani și armata care e folosită pentru a colecta ce resurse au mai rămas și care sunt evident folosite doar pentru clica de la putere și pentru câinii acesteia. Supraviețuirea regimului aberant din Venezuela este un exemplu de cum se poate degrada societatea atât la noi cât și în SUA. Spre deosebire de Koreea de Nord unde spălarea creierului este în funcțiune de generații, Venezuela nu a avut parte de așa ceva, presa fiind liberă și accesul la informație fiind la fel de puternic ca oriunde în lume. Dar accesul la informație, nu i-a ajutat pe venezueleni să se organizeze și să lupte cu cei care … i-au resetat. Pas cu pas, manipulare cu manipulare, venezuelenii au fost manevrați ca oile dintr-o pășune în alta până lupii le-au exterminat, până au murit de foame, până au căzut prin râpe sau au fost duse la junghiere.

Cât despre supraviețuirea la nivel individual, nu întâmplător am postat acest canal la începutul articolului. De acolo puteți învăța mult mai multe decât aș putea eu spune. Ca consumator de astfel de canale, am observat o constantă în toate abordările: importanța comunității. Oricât de bine ești pregătit, chiar dacă ai tot ce trebuie: resurse, arme, abilități, fără comunitate supraviețuirea pe termen mediu-lung este imposibilă.

Este trist că BOR bagă capul în nisip și nu ajută oamenii să se organizeze și să se pregătească pentru un viitor care este mai ușor de deslușit decât o mie de profeții. Într-adevăr Biserica este prin definiție o comuniune, între oameni cu Dumnezeu și prin Hristos între toți oamenii. Dar așa cum citim la Sfinții Apostoli cum prevăzând o foamete care avea să vină într-un loc, frații creștini din alt loc au trimis acelora resurse, adică s-au pregătit și i-au pregătit din timp. Tot așa și acum Biserica trebuie să aibă prevederea și să vadă și viitorul care ne este pus înainte și soluțiile care trebuiesc aplicate. Deja este prea târziu și în ciuda puterii pe care o are și a încrederii oamenilor, nu se face nimic.

Am mai spus că la câte terenuri are BOR, ar trebui să existe deja proiecte pentru zone libere de certificat, pentru segregare opțională. Deja s-ar găsi voluntari care să adere la astfel de comunități și deja s-ar putea trece la treaba. Avem acum în senat legea cu certificatul și știm că certificatul va deveni pecete, mai devreme sau mai târziu. De ce nu cere BOR măcar să fie introdusă în lege și opțiunea unor astfel de soluții: să fie tolerate comunități independente care nu beneficiază de serviciile statului și care să poat trăi la comun. Bineînțeles că dracii ar face caterincă la greu pe seama unei astfel de propuneri, dar s-ar putea porni de la dorința de a reglementa statutul mănăstirilor care trebuie să fie scutite de orice obligativitate ale blestematului de certificat care va fi introdus. Nu văd de ce resetiștii locali nu ar permite unor “lunatici” cum ne văd ei să se auto-organizeze și să poată supraviețui în afara societății fără beneficiile și obligațiile cetățenilor care doresc să fie eliberați de vaccinele permanente care se vor face și care îi vor transforma în zombi toleranți și ascultători.

America are deja această opțiune, de autosegregare prin însăși constituția ei care este mai puternică decât orice lege pe care ar da-o o mână de oameni. Tradiția nealinierii și cultura libertății de asemenea au un cuvânt de spus și cel puțin deocamdată sunt perspective ca oaze de rezistență locală să fie prospere.

În concluzie, stresul principal va fi mai ales în momentul de trecere, în dușul rece al schimbării deoarece după aceea, cumva se va da pe față adevărul. Parte din acest adevăr este că cine muncește mănâncă, cine nu, nu mănâncă. De unde, paraziții care ne conduc acum și care sug osânză de la noi, vor primii care vor pica și se vor evapora. Indiferent de gadgeturile tehnice cu care sunt deja pregătiți (căci nu toți sunt naivi), elitele și noile state tehnocratice infailibile nu vor putea controla 100% întregul teritoriu ci maxim anumite zone de interes pentru ei unde vor activa sclavii esențiali care vor produce pentru elite. Într-un fel, noul reset prin hyperinflația și disoluția societății ne va aduce o mare eliberare …

NOTE:

[1] Chiazna.ro – 23 FEB 2021 – CE ȘANSE SUNT SĂ DĂM DE HIPERINFLAȚIE?

[2] Reuters.com – 4 NOV 2021 – Taiwan raises WTO complaint against China in fruit dispute

[3] – Chiazna.ro – [de pus link aici / articol septembrie?]

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.