Un paște sângeros

Nu știu ce profeție zice că vom avea mai întâi un paște sângeros și apoi un paște al foamei și apoi mai zice altele, dar nu prea mai mă intereseaza profețiile deoarece viața e oricum prea delicată ca să gândim pe termen lung. Și un an mi se pare termen foarte lung, tot timpul mi s-a părut un an termen lung, iar războiul nu face decât să îmi confirme că timpul se scurtează și trebuie să fii foarte naiv să nu realizezi asta.

Ca o mică paranteză, legată de curgerea timpului și orizontul planificării, evident că e bună planificarea și trebuie să ținem cont de unele lucruri, dar în general, în luarea deciziilor, trebuie să punem în față mereu răul care se poate întâmpla pe termen scurt în defavoarea unui bine pe termen îndelungat, condiționat de o mie și una de lucruri care trebuie să se întâmple și care nu sunt în puterea noastră.

Vă voi da doar un exemplu concret, deoarece viața noastră este alcătuită din momente concrete și cu siguranță fiecare decizie are specificul ei și considerațiunile generale nu se pot aplica chiar la toate situațiile. Bunăoară nu am putut să fiu nici eu izolat de fomo-ul pe panourile solare. Evident că explozia prețului la energie, marele reset, pactul verde și războiul din Ucraina ne aduc toate argumentele care să justifice pregătirea pentru o scumpire astronomică a curentului care să justifice investițiile masive care sunt necesare în instalarea unui sistem de panouri solare cu toate accesoriile necesare într-o perioadă în care după ce au venit primele facturi nesubvenționate la energia electrică și la gaze, toți cei care locuiesc la casă (și pot financiar) își instalează panouri, cu sau fără “casa verde”.

Personal, mi-am făcut o analiză de fezabilitate și am postat calculul pe un grup de Facebook unde în general își fac reclame vânzătorii de panouri și cer oferte mușterii care nu se descurcă cu Google. Printre aceste tipuri de oameni și de anunțuri, mai au loc ocazional unele comentarii tehnice și m-am gândit să încerc să cer și eu o părere la un excel cu o simulare de recuperare a investiției. Calculul meu, optimist, mi-a ieșit că în cel mai fericit caz, în cea mai fericită situație în care panourile vor funcționa perfect 100% din timpul disponibil și vor avea parte de soare și nu vor avea nevoie de reparații sau înlocuirea unor componente din ansamblu, aș recupera investiția în 5 ani. Nu contează dacă am făcut eu simularea corectă sau nu, ci doresc să mă refer la acest orizont de 5 ani. Nu am primit nicio critică care să ducă această perioadă de amortizare mai jos.

Există inflația și am putea gândi – în condițiile inflaționiste actuale- o investiție care se amortizează în 5 ani dar care are garanția la componente aproape 20 de ani să fie foarte bună. Deși, să fim serioși – chiar credeți că Samsung poate înlocui un panou în caz că acesta își va pierde 15% din capacitate? Cum va testa și cum pot clienții să dovedească această pierdere și Samsung să accepte și să ofere clienților un alt panou? – garanția, după mine, este mac-mac. Am avut experiențe nefericite cu branduri de top cu produse scumpe și personal când cumpăr ceva nici nu mă intereseaza garanția, iau în calcul din start riscul de a pierde acel produs dacă nu am grijă de el cum trebuie. Deci, trecând peste aspectele de calcul (poate nu sunt 5 ani și sunt 10, dar 3 în niciun caz), am continuat ulterior să comentez cu diverși cunoscuți această cifră și iată ce am aflat.

Un vecin care și-a instalat panouri cu banii proprii cumpărând din Germania, mi-a zis că el nu își face calculul amortizării deoarece nu asta îl intereseaza. El gândește că peste 20-30 de ani când iese la pensie și vine factura, în loc să fie în dilemă dacă dă banii pe medicamente sau plătește factura, preferă să investească acum banii într-un sistem de panouri și în viitor să nu mai aibă facturi ci să plătească pensia pe medicamente. Nu i-am răs vizibil (am râs în gând) când mi-a povestit asta și nici nu i-am pus una-două întrebări de bun-simț cum ar fi, ai idee câți bani făceai dacă acum 5 ani cumpărai Bitcoin cu ei? Deci, unii dintre noi încă suntem captivi mental într-o lume care va continua așa cum a fost (fără nucleare, fără pandemii și fără crize) încă cel puțin 20-30 de ani.

Un alt amic care e foarte credincios în profeții nu îl interesează amortizarea ci își pompează ultimii bani într-un sistem de panouri solare minimal deoarece e convins că va veni și la noi războiul (sau o criză mare) în care criză va avea ce să mănânce deși energia electrică se va întrerupe și nu va mai fi disponibilă pentru oameni. Nu am avut oportunitatea să îl întreb câte zile crede el că putem rezista fără bancomate pornite sau fără hypermarketuri pline deoarece o astfel de argumentare necesită un build-up pe care el îl refutează din start cu întrebarea – noi facem ce putem că de restul are grijă Dumnezeu. Adică, pe limba lui, Dumnezeu are grijă să ne dea de mâncare, dar nu va avea grijă ca să avem electricitate pe care să o putem totuși plăti, adică să nu fie atât de prohibitivă încât să nu ne permitem nici măcar un abonament minimal pentru cât să aprindem un bec sau să funcționeze o pompă de apă – căci sistemul lui oricum cam atât poate maxim. Dacă ar fi să fac o statistică, majoritatea dintre cei care și-au pus panouri, au pus din teama de blackout-uri deoarece au citit pe ici pe colo pe interenet că vor fi blackout-uri … că austriecii deja pregătesc populația etc.

Un alt vecin cu care m-am văzut azi și cu care am discutat despre calculul meu, mi-a zis că lui 5 ani i se par ok, adică rentează investiția în panouri dacă amortizarea se poate face în 5 ani.

La toți le-am spus că dacă în 5 ani vom mai exista și vom fi sănătoși (că de la o vârstă, dacă e să fi prezicător onest, mai degrabă prezici boli decât spaime aiurea cum că nu îți vei permite să plătești utilitățile) și nu vom avea parte de război nuclear, prețurile la utilități sunt ultima grijă.

Pr. Dan Bădulescu are un alt argument care cumva vine și în susținerea propunerii mele ca orizonul de timp să nu fie prea mare deoarece ne-am afla în înșelare – Dumnezeu nu ne va da mai mult decât putem duce în spate. Are pr. Dan o predică unde zice că ucrainienilor deoarece sunt mai rezistenți, Dumnezeu le-a dat războiul. Nouă nu ne dă mai mult decât putem duce, deoarece suntem mai slabi, prin urmare, să nu ne temem că ne va da război. Aduce ca argument plandemia în care deși am fost închiși o perioadă și amenințați cu alungarea la periferia societății de către fuhrerii medicali posedați, iată că s-a terminat cu asta și au picat peste noapte toate aceste amenințări – deși au fost înlocuite cu pericolul războiului.

Și ca să ajung la un sfârșit de paranteză legat de panourile solare, principalul meu argument (pe lângă alergia la fomo) ar fi că dacă atât de mulți își pun panouri și o să tot producă energie verde, ce ne facem cu centralele pe cărbune care repornesc și cu cele nucleare și ce ne facem cu atât de multă energie electrică care va fi pompată în rețea într-o perioadă de criză economică în care fabricile se vor închide (deja producția de aluminiu e puțin înghețată pe la noi deoarece era domeniul rușilor și cum în producția de aluminiu se folosește foarte multă electricitate …). De asemenea, cum Bitcoinul e pe finalul masei monetare, minele de Bitcoin vor fi și ele închise curând și va fi un surplus și mai mare la nivel european. Nu se justifică un preț mărit al energiei electrice dacă se prevede un război rece economic cu Rusia în care se termină cu stelele verzi și cu trecerea la mașini electrice care teoretic vor consuma surplusul produs. Pe scenariul meu, în care războiul nu devine nuclear, în care România nu este ucrainizată și în care doar criza economică în care am intra va produce ceva dureri, consumul de energie electrică va scădea masiv în timp ce toate milioanele de panouri vândute la nivel european vor produce foarte multă electricitate. Nu mai zic nimic de planurile mărețe de extindere a centralei de la Cernavodă cu un nou reactor sau de lansarea de noi proiecte hidro în bogatul bazin hidro din Țara Românească.

Totodată, mă pot înșela crunt și în scenariul în care Marele Reset prinde tracțiune, prețul energiei va crește foarte foarte mult până la punctul în care vom fi nevoiți să renunțăm pur și simplu și să ne întoarcem la lampă pe gaz, spălat de rufe manual cu apă de ploaie, adică vom ajunge la africanizarea României, caz în care eu nu prea văd arugmente ca să mai trăiesc într-o țară în care nu îți poți permite minime condiții de trai.

Economia echilibrează mereu lucrurile deși uneori durează ceva timp. La ce mă refer? Dacă condițiile din România vor fi atât de nasoale încât explozia prețului la energie electrică să fie prohibitivă pentru un salariu mediu, românii vor emigra și vor fugi în locuri mai bune. Fenomentul se întâmplă deja la sat unde din cauza lipsei de locuri de muncă (sau mai bine zis din cauza lipsei unor locuri de muncă ușoară), oamenii fug prin alte locuri (ori la oraș, ori în străinătate). În esență tot la bani se reduce fenomenul, deoarece dacă s-ar câștiga bani suficienți, oamenii nu ar mai fugi. Fuga asta a dus la scăderea la sume penibile a pieței imobiliare. Case (căzute dar reparabile) cu loturi mari de teren (5-10 ari) costă în unele zone 5-10-15 mii euro, adică nici cât o mașină second bună. Tot la fel se va întâmpla – după logica mea – și cu energia electrică. Dacă prețul crește prea mult, consumul va scade și lumea va fugi și mai mult în afară producând la o cerere și mai mică. Dacă scade prețul, investiția în panouri nu prea se justifică în prezent.

Închei paranteza despre panourile solare cu ideea că eu voi fi super-mulțumit dacă vom ajunge să nu avem nori de iarnă nucleară în care panourile nu vor mai funcționa, chiar dacă voi plăti mai mult pe energia electrică.

Să vedem acum ce se întâmplă în răzbel. Rușii au pierdut nava amiral din Marea Neagră.

Putin chiar devine nervos.

Pe o scară logaritmică de la 1 la 10, estimez că Putin a fost 3 – nemulțumit de eșecul din nord, 4 enervat de ajutoarele militare date Ucrainei de către vestici și 5 isterizat de băgarea la apă a navei amiral împreună cu câteva sute de soldați …

Istoria lovirii navei este următoarea. Americanii au declarat că nava a fost lovită cu rachete Neptun, de fabricație sovietică. Din surse militare am aflat că ucrainienii ar mai fi avut 1 lansator de astfel de rachete și probabil câteva rachete disponibile. Nu știu dacă ucrainienii ar avea alt tip de rachete cu care să poate băga la fund o navă aflată la sute de km de țărm. În niciun caz Javelin-ruile și Bayraktar-urile pot ajuta la așa ceva.

Un lucru care trebuie spus – foarte important, de altfel – este că nici măcar nu știm dacă nava a fost lovită 100%. Nu există imagini cu impactul rachetelor. Rușii încă susțin că nava a avut parte de un incendiu care a produs explozia armamentului de la bord, care a dus la scufundarea navei.

Să presupunem că ucrainienii chiar au avut capacitatea să lovească un astfel de tip de navă la o distanță atât de mare (80 de mile nautive la est de Insula Șerpilor). Deci câteva sute km de locul probabil al lansarii rachetelor. Se pune întrebarea logică, dacă ucrainienii au avut această capacitate, de ce nu au folosit-o până acum? Ce să justifice întârzierea? Nimeni nu își pune această întrebare – de ce abia acum? Știm despre incidentul de la începutul războiului cu acea înregistrare a soldaților ucrainieni care pur și simplu i-au sfidat pe ruși. Nu știm dacă înregistrarea e reală, poate fi producția serviciului de propagandă ucrainean. Cert este că lovirea navei amiral în momentul acela al războiului, ar fi însemnat mult mai mult pentru moralul ucrainienilor decât lovirea acesteia în acest moment.

Înțeleg că logica este floare rară și nu putem cere de la presă (de la TV în niciun caz, de la presa scrisă de la noi nici atât, dar măcar în afară …) o analiză atât de întortocheată de genul “de ce acum și nu atunci”. Ce răspunsuri ar putea fi la această dilemă? Să le luăm pe rând:

  • oportunitatea CA TIMP- Racheta asta Neptun e destul de mare și e mare minune că lansatorul ei a rezistat până acum. Putem presupune chiar că ucrainienii au avut mai multe mai spre începutul războiului. Putem presupune că rușii știau că astea sunt periculoase și că le-au vânat ca să le distrugă. Dat fiind riscul, din punctul de vedere al ucrainienilor, care se află în inferioritate, logic este să folosești orice capacitate pe care o ai câtă vreme ÎNCĂ o ai, până să fie anihilată de rus. Deci trebuie din start să excludem că ucrainienii au așteptat un moment oportun în care să lovească această navă, din varii motive. De ce nu au putut să lovească altă dată? Să zicem că poate nu au știut coordonatele Moskvei? După cum știm NATO oferă Ucrainei informații despre pozițiile rușilor și putem presupune că deși are capacități foarte multe, poate NATO nu a fost în stare până acum să ofere ucrainienilor poziția navei Moskva. Caz în care, NATO pare foarte … slab, dacă nu poate afla coordonatele navei amiral rusești din Marea Neagră. Dar nu este așa – navalnews a publicat o poză satelit cu navele care încercau să stingă incendiul după lovitură (incendiu). Deci locația probabil s-a putut determina și înainte și NATO ar fi putut transmite ucrainienilor unde se află Moskva. Deci pe această ramură de presupunere, acum e prima dată când s-a știut locația navei și de aceea ucrainienii nu au distrus-o decât abia acum. Dar măcar alte nave nu puteau lovi? După cum știm, un grup naval rusesc a mai dat târcoale la Odesa și puteau să lovească și atunci deoarece navele erau chiar vizibile, deci la o distanță mult mai apropiată decât acum …
  • oportunitatea CA LOCAȚIE a lansatorului – poate lansatorul a fost pur și simplu păstrat prin vest, pus la naftalină pentru a fi folosit când chiar e nasol și ucrainienii trebuie să le arate rușilor ce pot. După cum am explicat însă, riscul ca lansatorul să fie lovit e foarte mare. Să zicem poate că ucrainienii au avut mai multe care au fost distruse iar acesta pur și simplu era unul păstrat undeva aiurea printr-un beci deoarece era stricat și abia acum au adus piesele de schimb de cara aveau nevoie, le-au montat și l-au folosit rapid, abia acum. Deci pe această ramură, cum că lansatorul a fost stricat și abia acum a fost reparat, s-ar găsi o explicatie logică a momentului întârziat al folosirii acestuia. Dar dacă era nevoie de o piesă și procurarea ei a durat atât de mult timp, asta nu arată decât lipsa de sprijin a ucrainienilor din partea europenilor – cum o astfel de rachetă era deja în dotarea Ucrainei și cum lansatorul fiind stricat, tot ce avea nevoie Ucraina era o piesă amărâtă, NATO dacă dorea să ajute, în loc să facă alba neagra cu Mig-urile polonezilor, mai bine se grăbea să îi ajute cu piesa lipsa …

Vedem deci că este greu să găsim o explicație a momentului cu privire la această lovitură dacă nu ieșim puțin în speculații mai … deplasate. Una ar fi că nu Neptun ci alt tip de rachete (moderne, europene, livrate de europeni) ar fi de vină pentru lovitură. Cum americanii au lansat știrea că Neptun e “responsabilă”, nu exagerăm dacă presupunem că poate NATO a livrat Ucrainei un nou tip de rachete și de lansatoare moderne și potente. Dar dacă asta ar fi explicația, cum de aceste rachete au fost folosite doar pe o singură țintă. Reamintesc că propaganda pro-Ucraina menționează două lovituri în timp ce rușii menționează incendiu.

Faptul că rușii nu recunosc că a fost lovită ci pun pe seama unui incendiu, ne face să deducem că dacă unele rachete moderne oferite de NATO ar fi fost vinovate pentru scufundarea Moskvei, rușii ar fi făcut tam-tam pe asta, ca să consolideze opinia că NATO amenință siguranța Rusiei și ca să pregătească și mai mult populația și chiar soldații proprii că riscul e mare pentru Rusia și războiul se justifică. Dar poate că rușii nici nu au visat ce i-a lovit și cum e imposibil de aflat după lovitură, maxim ce pot ei deduce ar fi de unde a venit racheta – daca nu e cumva una care zboară atât de jos încât dacă rușii nu aveau radare locale să nu aibă habar. Nava amiral avea însă dotarile care i-ar fi permis chiar să se apere, adică avea apărare anti-rachetă, chiar pe 3 nivele! Cum de nu s-a apărat? Aici poate fi o explicație a momentului – poate nava avea probleme la sistemul de apărare și cumva informația a transpirat în afară, de aceea nu au folosit până acum ucrainienii capacitatea de lovire și au așteptat, deoarece le era teamă de protecția anti-racheta a navei. Cum defecțiunea s-a întâmplat și cum NATO (sau serviciul de securitate ucrainean) probabil a aflat de ea, acum s-a găsit oportunitatea lovirii.

Trecând peste semnul de întrebare legat de moment (de ce abia acum) să trecem la întrebarea ce înseamnă asta pentru ruși? În primul rând, indiferent de cauza scufundării (atac sau incendiu), lovitura este puternică. Arată fie vulnerabilitatea rușilor fie incompetența rușilor. Mai ales având în vedere că sute de soldați au murit, scufundarea este o lovitură pe planuri multiple pentru ruși.

  • pe plan simbolic, lovitura este evidentă: a avut loc și acel act de trolling al lui Zelinsky cu timbrul, Rusia era oricum într-un moment de regrupare după eșecul din nord pe care oricât de mult l-ar explica ei ca misiune îndeplinită, militar nu prea există altă explicație decât că au încercat și au eșuat; prin urmare, mai ales prin prisma momentului dar și a autorității (de imagine) a navei respective, putem înțelege cât de nasoală este prăbușirea acesteia
  • pe plan militar, nu știm cât a pierdut Rusia; mie îmi este clar că rușii nu sunt sunt pregătiți și nici nu vor un atac amfibie pe malurile Odesei, la care nava asta poate ar fi contribuit ca centru de comandă al operațiunii (din cauza protecției și a capacităților pe care teoretic le avea); despre lupta cu alte nave nu e cazul deoarece ucrainienii nu (mai) au flotă; dacă e să rezumăm, de fapt, naval Rusia a câștigat deja războiul și nava putem spune că și-a făcut datoria la viața ei; nu știu dacă nava era capabilă să lanseze rachete înspre teritoriul ucrainean, deși la câte bombardiere au rușii, pare tras de păr să folosești navele pentru așa ceva, mai ales când nu ai o operațiune punctuală prin care să încerci să produci shock and awe ci ai un război care se arată că va dura ceva timp, prin urmare, pe plan militar Rusia nu pierde decăt la capitolul capacități de apărare, în cazul uuni război cu NATO sau în cazul unei eventuale tentative de a efectua unele acțiuni de pedepsire puțin mai la sud … pe cât de mult nu a pierdut Rusia, pe atât de mult putem spune că România a câștigat prin aceea că rușii au mai puțin cu o navă cu care pot să lovească în alte nave și/sau submarine NATO care vor fi aduse ca să ne ajute în cazul unei agresiuni rusești (dacă vor fi aduse)
  • pe plan uman, prin pierderile de vieți, lovitura este probabil cea mai puternică; dacă sute de oameni au murit (nu știu cifra, știu că 510 era capacitatea maximă), vestea morții lor va ajunge nu doar la ultimul soldat rus ci la mii de familii de rude și prieteni din țară care îl vor urî și mai mult pe Putin și vor deveni din familii îngrijorate și preocupate de copii, frații și nepoții lor care până mai ieri erau total în siguranță lângă o insulă de un petec de pământ aflată în largul mării, departe de războiul terestru unde se mai moare, departe de orice amenințare (deoarece flota ucraineană a fost neutralizată din prima zi), iată că acum sunt morți. Cu greu Putin poate să mai convingă pe acești oameni, mai ales că ofiical rușii declară că nava doar a luat foc, nu a fost lovită.

Deci Putin are de ce să devină și mai nervos și cum această lovitură este de departe una curajoasă – din partea ucrainienilor – și dureroasă pentru ruși (cum am explicat mai sus), ne așteptăm la o reacție. Scoaterea bombardierelor ar fi o reacție. Va fi însă suficientă?

Pe 15 aprilie, pe Twitter, au apărut știri că rușii pretind că au dat jos lângă Odessa cu un avion care transporta arme (venea din exterior) deasupra Ucrainei. La noi nu am auzit nimic, dar poate pentru că nu urmăresc. Iată ce zice Zerohedge despre incident:

In what appears Moscow’s “answer” to the US and NATO countries continuing to supply major weapons systems to Ukrainian forces, state agency TASS is claiming that Russian forces have brought down a Ukrainian military transport plane that was transporting Western arms. It would mark a massive battlefield development if confirmed, potentially escalating conflict more directly with the West, now that Russia is actively targeting Western arms shipments.

Zerohedge

Sper doar ca avionul să nu fi plecat din România, așa cum sper ca Migul care a picat să nu fi fost în drum spre Ucraina …

Rușii au băgat deci în luptă bombardierele deși în mod ciudat au lovit Mariupol – cum de aveau nevoie de bombardiere când ei au artileria la marginea orașului sau poate chiar a intrat în oraș? Un alt mister …

De asemenea, din articolul de mai sus, vedem că după scufundarea Moskvei, rușii au distrus o fabrică din Kiev – Artyom – care făcea diverse tipuri de rachete. Foarte ciudat cum de abia acum au distrus-o deoarece după atâta timp ne-am fi așteptat ca rușii să aibă o listă de ținte prioritare printre care fabricile de armament să fie destul de dus, poate chiar imediat după aeroporturi, centre de comandă și baze militare. Poate rușii sperau să ocupe Kievul și s-au gândit să păstreze fabrica, dar măcar după ce s-au retras și au văzut că nu prea pot, nu le-a venit în cap să distrugă acea fabrică? De ce abia acum? Iată deci că rușii au nenumărate lipsuri în strategie și nu au distrus chiar totul cum ne-am fi așteptat.

Retorica vestului se ambalează

După episodul Bacha, liderii din vest nu mai au nicio reținere în a-l face pe Putin cum le vine la gură, uitând (mai puțin Macron, poate) că deși rușii au unele pierderi în Ucraina, dacă vin peste vest și americanii nu se bagă, vor ajunge la Paris chiar dacă le va lua 2-3 ani. Nu zic că dacă se lasă cu nucleare marile orașe europene vor dispărea de pe hartă.

Creșterea retoricii și știrile despre creșterea ajutorului dat ucrainienilor, coroborate cu pregătirile decuplării de la gaze (care încă durează) la care se adaugă noi și noi măsuri de sancțiuni (polonezii nu mai dau voie la tirurile rusești iar românii la navele rusești) vine într-o perioadă în care negocierile sunt înghețate ca și cum războiul nu ar fi încă suficient ci mai trebuie să curgă sânge. Această amânare are două explicații – una de fațadă și una de … spate. Pe față, în primul rând, americanii nu au făcut niciodată apel la pace și nu au declarat niciodată că salută negocierile, discuțiile sau ceva de genul. Este clar că americanii vor escaladare conflictului și secarea rușilor – se discută deja pe față acolo. Europenii, par să lase de înțeles că ar fi bună măcar o pace și terminarea războiului pentru ca să nu mai moară oameni și pentru a reduce riscul escaladării și a trecerii la nucleare. Dar pare că nimeni nu face un scenariu și nu gândesște în care scenariu, se poate termina acest război fără negocieri și fără eforturile insistente ale europenilor de a-i convinge pe ucrainieni că e momentul să semneze pacea.

“Iexperții”, cum ar fi de exemplu, un fost ministru de externe și istoric superficial spun că doml’e, granițele se fac acum prin luptă și se va trasa granița acolo unde va fi frontul când se va semna pacea. Păi da, dar dacă pacea nu se semnează există două variante:

  1. fie ucrainienii pierd și rușii vor ocupa toată Ucraina (caz în care accelerarea unor tratative ar fi urgență maximă)
  2. fie rușii pierd războiul convențional, ucrainienii eliberează totul (Crimeea, Donbas, Luganț) și rușii sunt atunci nevoiți să dea cu nucleara în Kiev (nu cred că vor da în altă parte, una în Kiev va fi suficientă) caz în care de asemenea accelerarea tratativelor ar fi urgentă

Dar de ce nu se întâmplă tratativele? Nu vor ucrainienii să se dea bătuți? Concep ei alt scenariu în care îi vor bate pe ruși (cu armele venite din vest) și abia apoi vor semna tratatul de pace? Nici vorbă, europenii pot presa oricând pe Zeilnsky să semneze pacea, dacă pur și simplu nu îi vor mai da arme și resurse. Decizia de a continua sau nu războiul eu nu cred că e la ucrainieni ci fie la americani, fie la vestici. Pe față, Biden îl vedem negociator, adică îl vedem că discută împreună cu europenii ce să facă deși – după cum am explicat încă dinainte de începerea războiului, americanii vor să provoace un război Rusia-UE în care ei să intre doar la final să dea lovitura de grație.

Explicația “pe la spate” ar fi că Imperiul are nevoi ca acest război să continue din varii motive – producția de armament, țapul ispășitor, cosolidarea puterii politice în mâinile oamenilor Marelui Reset. Vedem cum la noi de exemplu se zică că aur a scăzut la 15% deși avea 30% înainte de război când se pompa pe vaccin. Vă imaginați că fără răzbel toată presa ar discuta despre tunurile din plandemie și despre inflație, ceea ce ar pune gaz pe foc și ar porni revoluții politice chiar în inima Imperiului. Dintre care una va fi chiar alegerea președintelui în Franța. Fără bau-baul războiului și fără țapul ispășitor Putin, în UE ar ajunge la putere partide “populiste” care ar renunța la Green Deal și ar investiga toate ilegalitățile din perioada plandemică. Cu războiul însă fiebinte, atenția oilor programate deja să își îndrepte atenția spre portavocea televiziunilor este îndreptată spre diverse scene unde se petrec tot felul de divertismente care le scad înspre zero puterea de reacție și motivația de a protesta, deoarece un război la marginea Europei e suficient de nasol cât să ne ia gândul de la inflația cu două cifre, creșterea dobânzilor și valul de somaj care va veni.

Am văzut că plandemia a durat aproape 2 ani și s-a terminat deoarece oamenii au cam obosit și s-au săturat de restricții. Prevăd că și acest război va dura cel puțin 2 ani, cu urcușuri și coborâșuri, cu momente de respiro dar și cu evenimente punctuale de creștere a amplitudinii tensiunii, cum a fost scufundarea acestei nave. Asta din nou, repet, în cazul pozitiv în care nu vom avea parte de escaladare și de începerea WW3.

Paradoxal, singura frână la WW3 în acest moment este reținerea și rezerva multor europeni (și mai ales americani) cu privire la implicarea în război. Un război cu Rusia acum poate fi cu greu motivat doar de agresiunea asupra Ucrainei și chiar de masacre descoperite sau chiar de atacuri cu chimicale. Va fi nevoie de o lungă perioadă de criză economică care să se manifeste prin creșterea prețului la petrol și gaze pentru care să se arate degetul spre Putin, pană când popoarele să zică “gata, până aici, acum se justifică să îl dăm jos pe Putin, deci e ok să începem WW3 că oricum noi avem mai multe (nucleare)”.

6 comments

  • am cetit ipoteza cf careia rusia si-a scufundat singura nava amplasand-o intr-un coridor subacvatic strategic care ar impiedica navigarea submarinelor (nato), oricum nava era veche si daca e sa fie folosita in razboi poate acest fapt a contat mai mult decat folosirea ei pe apa.

  • “În esență tot la bani se reduce fenomenul, deoarece dacă s-ar câștiga bani suficienți, oamenii nu ar mai fugi. Fuga asta a dus la scăderea la sume penibile a pieței imobiliare. Case (căzute dar reparabile) cu loturi mari de teren (5-10 ari) costă în unele zone 5-10-15 mii euro, adică nici cât o mașină second bună.”

    Investitia este una paguboasa. De fapt este o cheltuiala, nu o investitie.
    10 ari ii folosesti doar pentru o mica gradina de zarzavaturi. Nici pentru cartofi, fasole si dovleci nu iti ajunge. Daca mai vrei si ceva porumb sau floarea soarelui, sau pomi fructiferi, vita de vie, poate ceva lucerna…
    Costurile de achizitie + renovare/(re)constructie + munca + naveta => iesi in paguba rau de tot!

    Se spune ca pe un hectar de pamant poti creste o vaca, iar o vaca iti da doua galeti de lapte pe zi din care faci 2 kg de branza.
    Indiferent de cursul valutar, al aurului, al bitcoinului, al energiei, al combustibililor, etc. ai hectarul, ai vaca => ai alea 2 kg de branza zilnice.

    Regula universala a prosperitatii spune asa: “daca vrei sa fi prosper, trebuie sa produci mai mult decat ai consumi”.
    O vorba din popor spune asa: “vaca pe sarac il saraceste, iar pe bogat il imbogateste”.

    Cu alte cuvinte, daca vrei sa fi prosper, sau “sustenabil” cum spun hipsterii acum, iti trebuie mai mult decat o vaca si implicit mai multe hectare de pamant. In mod “traditional”, prosperitatea este o chestiune de scalare. In mod “modern”, daca vrei sa fi cu adevarat prosper, pe langa scalarea traditionala, trebuie sa mai adaugi doua componente foarte importante: mecanizarea si automatizarea.
    E in regula sa ai cateva hectare. Pe jumatate din ele sa lasi vacile sa pasca, iar cealalta jumatate sa o cosesti cu coasa, sa starngi si sa intorci fanul cu furca, sa il cari acasa cu caruta si sa faci claie/sure cu furca sau sa il urci in poiata cu cosul. Dar de la un anumit numar de hectare/vaci in sus, risti sa-ti pierzi mai mult de jumatate din an, de primavara devreme pana toamna tarziu, pe islaz cu coasa si cu furca in mana. Adio gradina de zarzavaturi, leguminoase, cereale, livada, vita de vie, etc. Adio si pasari de curte, porci, iepuri, etc. Adio si alte activitati familiale, domestice, productive/antreprenoriale si chiar sociale. Trece viata pe langa tine si ajungi ca astia:

  • “Să vedem acum ce se întâmplă în răzbel. Rușii au pierdut nava amiral din Marea Neagră.”

    Au pierdut-o pentru ca a fost lovita sub linia de plutire de o torpila trasa de pe un submarin american. Asa spun gurile rele.
    Sa vedem raspunsul rusilor. Cauza si efect, actiune si reactiune.

    • pare tras de par ca ucrainienii abia acum au folosit singurul lansator de Neptun si cele cateva rachete ramase – sunt multe posibile explicatii, daca e sa fabulam, eu as merge pe sabotaj intern

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.