Noua Europă “mai eficientă”

Am tot explicat și am detaliat cum UE se va transforma dintr-o spoială de organizație democratică unde și cei mici au același cuvânt de spus cu cei mari (evident raportat la numărul populației și evident doar în aparență) într-un nou soviet în care centrul (Germania) nu va mai avea ezitări în a “coordona” complet activitatea economică, finanțele, educația și în general întreagă societate din țările cucerite de la fostul bloc sovietic.

Acum că s-a întâmplat chestia cu Austria aș dori să fac un mic update.

Din start trebuie să spun că transformarea este ceva firesc într-o organizație, darămite în ditamai Babilon continental. Fără inovație, fără eficientizareă, fără învățat din greșeli, oamenii nu ar fi reușit să construiască un turn Babel în antichitate, atât de bine și de trainic încât să îl oblige pe Dumnezeu să îl dărâme și să le încurce limbile deoarece altfel, omul ar fi luat-o rapid pe calea îngerilor căzuți din cauza mândriei. Că ce au învățat oamenii este greșit și repetă greșelile, asta e altă discuție.

În cazul UE însă, ce trăim acum nu este o optimizare în urma învățămintelor din greșelile trecutului sau nici măcar o adaptare la cerințele vremurilor. Ce trăim este o CONSOLIDARE a puterii centrale, o ranforsare a mecanismelor de control și transfer al resurselor dinspre periferie spre centru. Reamintesc că spre deosebire de alte imperii, UE s-a extins prin prisma promisiunilor oferite: “intrăm în UE și ne dă și nouă bani, ne dă ajutoare” a fost principalul slogan implantat în creierele românilor înainte de aderare, cu anumite nuanțări și adaptări la fiecare mediul cultural unde s-a realizat marketingul. Acum însă, după ce mitul ajutoarelor s-a fumat și mămăliga începe să fiarbă, e nevoie de noi “transformări” care să țină iobagii la vatră și să nu-i îndemne să se răscoale. Nu doar în România sau Europa de Est ci și în Italia, Spania sau Franța.

Dar consolidarea a fost urmărită continuu și orice criză folosită ca pretext de a mai face un pas în această direcție. În prezent provocările sunt reale și aș nuanța că pe lângă consolidare avem și o preocupare sinceră a europenilor de a face ceva ca șandramaua să nu se prăbușască. UE trece acum un test istoric cum ar spune vuvuzelele fabricii de produs consens.

Să trecem însă la niscavai realități concrete. Avem așadar discuțiile (nu chiar recente) despre spargerea UE în 2 viteze, în 2 blocuri cu viteze diferite. Cei din prima grupă ar continua să aibă drepturi egale (ca acum) și cei din grupa a 2-a ar fi cumva marginalizați. Modelul în sine nu este de condamnat dar dacă e trădare ar trebui să o știm și noi.

Principala problemă a UE este că dorește să cucerească țări dar nu poate din cauza rezistenței. Ungurii de exemplu – nu pleacă capul, nu scot fundul la înaintare ca românii care se pleacă în fața austriecilor cu umilință acceptând flegma dată și măcănind vocal câteva zile după care uită ca de la mână până la gură și se aruncă la credite BCR și carduri Raiffeisen pentru cadourile de Crăciun. Fenomenul este studiat și cunoscut – românii nu sunt impredictibili deloc, din contră. Atât de siguri sunt pe studiile făcute austriecii încât marile companii nici măcar nu au adus vreo umbră de opoziție față de decizia statului austriac de a flitui România – declarațiile au fost la unison: “dacă guvernul austriac a decis asta, sigur are motive” – au declarat austriecii în comunicatele oficiale.

Așadar avem acea tentativă de a sparge UE în 2 “viteze”. Asta ar rezolva conflictul cu Ungaria și Polonia și ar pregăti terenul pentru includerea Moldovei și a Ucrainei. Moldova nu va fi inclusă în UE dacă nu se trece la acest “sistem” de 2 viteze. Evident cu privire la zona euro, nu mai există nicio schimbare, nimeni nu va mai fi inclus în “clubul exclusivist”. Poate cel mult va exista vreun mecanism de suport al celorlalți care dacă ne uităm la cursul leu/euro pare să funcționeze deja, altfel nu este explicație pentru stabilitatea cursului în contextul exploziei deficitului guvernamental și a balanței de plăți externe.

Nu mai știu însă în ce măsură acest plan de spargere este conturat și se va da înainte pe el. Cert este că ceva urmează să se facă, UE trebuie să crape undeva deoarece vremurile vor impune asta. Dincolo de meandrele măruntaielor imperiale, v-aș atrage atenția asupra factorilor care determină această schimbare. Am menționat consolidarea puterii de către nemți. Dar nemții au deja cam toată puterea, singura problemă fiind acum că italienii sug de la conducta BCE cu mult peste celelalte țări și deși Germania are în continuare beneficiul unui euro slab și poate astfel să exporte și să construiască rezerve (15 miliarde în acest an de criză), există riscul ca dacă italienii nu se reglează (la cheltuieli) presiunea pe monedă să fie prea mare și să existe riscul scăpării de sub control a inflației.

La capitolul adaptare la vremuri, aș sublinia că în ton cu ideologia europenistă, controlul prețurilor este un pas înainte pentru noul soviet. În esență, o tehnocrație neo-marxistă cu un socialism “cu față umană” administrat de o clasă de birocrați care conduc pe viață deși teoretic statele componente au deja fiecare monarhiile lor în mare parte, este viitorul pe care îl prevăd eu. Există deci presiuni de control asupra prețurilor – deocamdată la energie. După dezastrul care va urma (și vedem efectele controlului prețurilor în Ungaria) acest control se va extinde și la alte categorii de produse. Va fi un fel de dans între măsurile de control ale UE și impactul nevativ asupra economiei, fiecare etapă ciopârțind încă o bucată din clasa de mijloc și aruncând în brațele statului din ce în ce mai mulți “useless eaters” cum le zice Marele Reset.

Adaptarea nu va face deci altceva decât să creeze pretextul introducerii de noi “mecanisme” de control și decizie cât mai “rapidă”. “Reacție rapidă”, “mecanisme automate”, “lupta cu inflația” – salate de cuvinte care vor fi aruncate în eter și care fiecare în parte va avea în spate un nou pas către consolidarea puterii și a controlului de către Germania. Prostimea însă trebuie să aibă impresia că nu Germania decide:

The German chancellor must no longer give the impression that he ultimately decides what happens in Europe and how,” Haider said.

Euronews

Evident că nemții nu doresc să dea IMPRESIA dar doresc să decidă deoarece așa li se pare normal, deoarece altfel nu ar fi pus umărul la această UE. Și după cum vedem, grosul beneficiilor se îndreaptă spre Germania, singura țară cu excedent bugetar în timp ce toate celelalte sunt pe minus și plătesc rate.

Faptul că nemții decid, taie și spânzură este ceva firesc în discursul politic din interiorul coaliției de la putere din Germania. Este un contrast total între discursurile din interiorul coaliției și imaginea pe care dorește Olaf să o proiecteze în afară.

As Rasmus Andresen, German Green MEP told Euronews, it is now most important that the longer-term goals on climate policy enshrined in their coalition agreement are adhered to. “I think that Olaf Scholz understands that if he wants to govern with the Greens and he wants to ensure their support then he needs to deliver on the climate targets,” he said.

Euronews

Evident că neamțul (Olaf) “înțelege”, adică știe că trebuie să dea rezultate pe direcția “verde” impusă de pistoanele acestor mici partiduțe infime finanțate de mari companii și centre de putere care prin simpla lor prezentă în coaliție decid soarta întregii uniuni și a sutor de milioane de europeni care vor face frigul în această iarnă din cauza tembelismului certificatelor verzi și a politicilor dezastruoase prin care prețul la energie a explodat incontrolabil. Cam cum este UDMR-ul la noi, așa au și nemții mici partide pe care sunt cam obligați să le ia în coaliție pentru că altfel se mai întâmplă accidente de genul scandalurilor de corupție care macină vârful uniunii zilele astea.

Dar dacă ritmul schimbărilor în acest an al războiului din Ucraina este foarte lent și nu s-a realizat niciun progres, putem spune că după un an plandemic în care s-a instituit infrastructura de control și comandă a tuturor cetățenilor, a fluxurilor de bani și a libertății de exprimare, poate o pauză era binemeritată, chiar dacă războiul a pus ceva probleme.

Rămâne să vedem însă ce va însemna pentru UE viitorul război din Taiwan și predicția mea este că UE se va despărți și mai mult de SUA și va păstra legăturile cu China ceea ce îi va oferi un oarecare sprijin economic dar îi va periclita finanțele care sunt complet dependente de Fed. Nu cred că SUA va merge până acolo încât să taie legăturile complete cu UE, dar cel puțin pe plan financiar și energetic UE va trebui să se descurce cam singură deoarece SUA va ajuta Taiwanul mai mult decât Ucraina, dominația Chinei fiind risc existențial pentru SUA și lovirea în chinezi fiind deja principalul vector extern al politicii SUA.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.