Depinde cât de bine doresc să trăiască. Dacă vor să rămână exportatori şi să continue modelul de afaceri actual, China are nevoie de SUA ca să poată transfera marfa în lume. Deoarece China nu are încă capacitatea militară să domine mările, SUA poate oricând şicana şi chiar simula atacuri ale piraţilor asupra navelor de transport chinezeşti, la nevoie.
Ştim bine că războiul economic deja există şi primele focuri s-au tras de mult, poate de pe vremea lui Trump sau poate de pe vremea “pivotului” spre Pacific al lui Obama care însă nu prea i-a ieşit. Ce ştim actual, ca fronturi de bătălie este categoria cipurilor unde americanii au interzis exportul cipurilor elită ale NVidia către China, pentru dezvoltarea de computere specializate pe inteligenţa artificială care pot duce la progrese atât de importante încât pot accelera şi mai mult decalajul între cele două, în favoarea Chinei.
IA este evident ultima armă, cea mai avansată, mai avansată ca arma nucleară zic unii. Elon Musk care pe lângă faptul că e foarte deştept a avut şi multe discuţii şi mult know-how din interior, spunea că este mai speriat de riscul pierderii controlului asupra IA decât riscul războiului nuclear. Nu că războiul nuclear ar fi ceva de neglijat, dar IA dacă ia controlul este un risc existenţial pentru umanitate, în sensul că IA poate declanşa şi un război nuclear, poate opri şi toate centralele electrice şi internetul, poate opri şi toate semnele de circulaţie, comunicaţiile etc. Deci poate face mult mai mult rău decât un război nuclear care teoretic, nu poate distruge Internetul care tocmai pentru asta a fost creat, fiind ca o reţea de noduri diverse în care comunicarea se poate face chiar dacă o parte a reţelei este neutralizată.
Aş face aici o mică paranteză referitoare la discuţiile despre cum un război nuclear poate distruge omenirea. Iată că americanii când au inventat Internetul au calculat ei bine că nu toate nodurile din reţea vor fi distruse, de aceea un protocol care să găsească traseul de comunicare în timp real şi de asemenea să dea feedback despre faptul că mesajul a ajuns, este cel mai clar exemplu că de fapt, elitele ştiu că nu se distruge planeta după un război nuclear, mai ales dacă ai bunker. Contează şi mai bine să nu fii în bătaia rachetei, deci dacă ai insule şi stai la 100km de orice oraş mare sau ţintă militară, când pică nuclearele, poţi să supravieţuieşti şi ulterior să faci parte din viitorul guvern mondial. Sfârşit de paranteză.
Deci China are nevoie de SUA dacă doreşte să exporte. Dar oare China nu poate exporta terestru? Încearcă dar este imposibil ca rutele terestre să transporte aceeaşi cantitate şi acelaşi volum ca rutele maritime. Oricât de optimiste ar fi optimizările de costuri, fizic este improbabil ca curând să poată exista vreo comparaţie, indiferent de riscuri şi constrângeri. Maxim ce pot face rutele terestre este să ofere un timp mai bun de livrare pentru acele tipuri de mărfuri mai perisabile sau care justifică un cost mare al transportului. De exemplu, şofranul sunt sigur că poate fi transportat feroviar deoarece costul de transport este probabil sub 1% din preţul final. Deci acele produse la care preţul de transport este oricum mic procentual cu valoarea totală pot şi vor fi transportate cu trenul. Dar de departe, prea curând, alte transporturi decât cel maritim nu vor muşca prea mult din cei 95% cât sunt acum transporturile maritime.
Dar oare nu poate China să îşi dezvolte şi ea capacităţi maritime şi să îşi apere rutele? Ba poate, dar mai are de muncă. Dar chiar dacă material va reuşi egalarea SUA, se pune problema costurilor de mentenanţă, a accesului în porturi pentru reparaţii şi alimentare. SUA de exemplu au nenumărate relaţii cu Australia, cu Japonia, cu toate ţările din toată lumea, au avut grijă să aibă colonii până în coasta Chinei. Chiar în Taiwan dacă au nevoie, americanii pot acosta şi pot să îşi rezolve problemele navelor. China are o reţea de posibilităţi cu mult sub cea a americanilor. Evident se poate lucra şi la asta dar deocamdată niet.
Să presupunem prin absurd că China şi SUA ajung la egalitate la capacităţile maritime, luând în calcul nu doar apa dislocată (deci total nave, total capacităţi) ci şi la asseturile de mentenanţă prin colaborări şi acorduri reciproce. Chiar şi atunci, având egalitate militară, cum SUA e mai puţin dependentă (de fapt deloc) de transporturile maritime, poate provoca China şi poate duce la tăiat canale navigabile unul câte unul. De altfel, eu bănuiesc că blocarea acelei nave din Suez a fost un experiment, americanii au dorit sa vadă cu cât taie din exporturile chinezilor blocarea unui singur canal de distribuţie din întreaga reţea mondială, într-adevăr unul important, către Europa, pentru x zile cât a fost blocajul. Pornind de la aceste calcule pot face scenarii de tăiat alte rute în viitor şi eventual în alte locaţii. Dacă se ajunge la tit-for-tat în privinţa rutelor, în cazul acestui echilibru potenţial, tot China are de pierdut.
Prin urmare, China va fi nevoită fie să se înţeleagă cu SUA, fie să declare război. Dar China nu va declara niciodată război SUA deoarece China deja cumpără SUA. Cumpără marile companii, cumpără politicienii. Ce se întâmplă acum este doar o inflaţie a preţurilor şi de aceea Xi s-a dus să negocieze.