Tag: controlul preţurilor

De ce controlul preturilor va aduce un dezastru mai mare decat coronavirusul

Leave a comment

Calculele reci despre care vorbeam intr-un articol trecut nu au fost facute bine si deja vedem consecintele. Pe masura ce pseudo-carantina blocheaza economia in timp ce bugetarii care freaca menta si acum nu mai trebuie sa mearga acasa, umplu parcarile la mall-uri si la hypermarket-urile de bricolaj, micile firme se confrunta cu probleme din ce in ce mai mari, fiind afectate sectoare din ce in ce mai variate. Blocajul se intinge ca o metastaza foarte agresiva in intreaga economie.

Au fost mai intai agentiile de turism, apoi companiile aeriene. Apoi au scazut vanzarile de masini (in SUA martie s-au vandut de sase ori mai putine masini ca anul trecut), apoi s-a introdus carantina. S-au inchis cabinetele medicale, spitalele private, florariile si companiile medii si mari au inceput sa inchida si ele de tot portile pe masura ce cererea de produse a inghetat. Am vazut un interviu cu un producator de confectii care spunea ca deja vanzarile se injumatatisera cu o luna inainte.

Preturile la produsele alimentare au crescut mai mult decat ne va arata INS-ul. Nu doar ca exista penurie la anumite produse, dar se pare ca lanturile de hypermarket-uri au inceput sa aiba probleme foarte mari la aprovizionare pe unele categorii de produse total nejustificat. De exemplu, nu se mai gasesc mere in Profi sau Selgros. In schimb, sunt mere in piata. Nu imi explic motivul, dar este cert ca problemele abia au inceput, la nicio luna de la inceperea “distractiei”.

Marile hypermarket-uri au rezistat tentatiei sa mareasca preturile, fiind probabil presate de sus. Stim ca guvernantii s-au tot laudat ca “tin legatura” cu marii distribuitori, in sensul ca probabil le pun pistolul la cap: tineti preturile jos, altfel va inchidem si lasam doar magazinele mici. Prin urmare, neavand optiune, avand deja investitii masive si avand oricum acces in tarile mama la conducta de credite cu dobanzi aproape de zero, marile lanturi isi vor permite sa tina preturile scazute, cel putin pe adaosul lor. Caci aici este explicatia penuriei.

De ce credeti ca in Profi sau Selgros nu sunt mere si faina, nu prea mai sunt cartofi si drojdie, dar la micile magazine si in piete sunt? Pentru ca producatorii au marit preturile catre hypermarketuri si hypermarketurile sunt cu pistolul la cap din partea guvernantilor si nu pot sa accepte pretul marit. Guvernul le cere acestora sa nu accepte preturi marite pentru a frana (bloca spera ei) inflatia. In schimb, guvernul nu poate controla toate lanturile de distribuire si prin urmare, in acele magazine mici care cumpara direct de la producatori / distribuitori si in piete unde vin (pe alocuri) chiar producatorii, produsele se gasesc, evident la preturi deja crescute.

Calea aleasa deocamdata de guvern este una gresita cred eu. Controlul preturilor a inceput de facto, desi nu este oficial. Probabil ei ii zic “discutii” sau “acord” cu “mediul de afaceri” sau cu “marile lanturi”, insa penuria in “marile lanturi” combinata cu abundenta in afara marilor lanturi nu ne spune decat ca acestora li s-a impus sa nu mareasca preturile si cum nu mai exista marfa la preturile impuse de guvern, nu mai pot aduce produse. Unele lanturi am inteles ca au inceput cu rationalizarea – faimoasele tichete de paine nu se mai distrubuie acum de primarie ci sunt direct administrate de “marile lanturi”.

Vrajeala oficiala este ca “exista puseu de cerere” pe anumite sectoare, adica zic ei, e panica si lumea comanda mai multa faina. Cata faina sa comande lumea?!? Cate mere, cati cartofi?

Efectul pervers al acestor manevre bolsevice va fi ca producatorii vor arunca marfa nevanduta pentru a mentine preturile mari si a castiga. Oamenii nu pot sa vanda la preturi dinainte de criza pentru ca acum toate s-au scumpit si producatorii nu sunt prosti sa nu vada ce se intampla in jurul lor. Cand Germania, motorul UE, interzice exportul la medicamente, este doar chestiune de timp pana cand va introduce exportul la lapte. In plus, exista costuri pentru toata lumea. Riscul asumat de cei care stau la vanzare si ia contact cu cumparatorii este un cost. Riscul asumat de orice firma unde oamenii vin la lucru si se risca luand contact unul cu altul in loc sa stea acasa ca bugetarii care macane pe retelele sociale ca ce bine ar fi daca am avea cum PCR la conducere sa bage la zdup pe “capitalisti hrapareti”, este un cost. Nesiguranta ca banii pe care ii ai in banca mai pot fi scosi, avand in vedere ca deja bancile au bagat limitari la extragere, este un cost.

Exista evident o dinamica. Daca unii cresc preturile si se lacomesc, risca sa ramana cu marfa nevanduta. Pe masura ce lanturile de aprovizionare se refac si incep sa circule tirurile mai fluent, cei care maresc preturile ar putea da inapoi. Insa daca statul isi baga picioarele si incepe cu controlul preturilor, nu exista cale de dat inapoi.

Daca statul permitea hypermarketurilor sa mareasca preturile pe acele produse pe care este cerere, exista intr-adevar o durere pe termen scurt, dar lucrurile se reglau. Daca distribuitorii vedeau ca hypermarket-urile platesc calumea pe cartofi, se mutau atunci din piata, unde cererea a cam scazut si veneau inspre hypermarket-uri. Daca avem criza de faina si statul permitea hypermarket-urilor sa creasca pretul, lumea nu mai cumpara aiurea cu baxurile ci se gandea de doua ori inainte sa faca hoarding, oprind din momentul aprinderii focului, puseul inflationist.

Sunt lucruri atat de simple, faptul ca cererea si oferta se intalnesc singure daca sunt lasate in pace si statul nu poate controla aiurea pietele, incat nu pun reactia guvernantilor pe altceva decat pe frica. In vremuri de criza se vad marile caractere si din pacate se pare ca guvernantii sunt mici. Marele liberalism pe care il fluturau, s-a facut acum mic si dezbracat ca rafturile goale din hypermarket-uri.

Nu mai zic ca penuria in sine, este un fenomen care se auto-hraneste. Adica, cand vezi rafturile goale la faina, multi ani de-aici inainte nu o sa mai cumperi cate o punga-doua ci cate un bax, just in case. Penuria schimba obiceiuri si rationalizarea este o solutie hilara. Hypermarketurile o introduc la “recomandarea” iexpertilor guvernului, sunt sigur ca nu ar apela la ea. E absurd tu ca vanzator sa nu lasi lumea sa cumpere cata vrea, din contra, ai vrea sa cumpere cat mai mult, ca tu din asta castigi, din rulat marfa. Iar daca marfa se da, maresti pretul.

Sa nu fim copii! Hypermarketurile nu din “solidaritate” practica aceste masuri ci deoarece li s-a pus pistolul la cap si nu au de ales. La fel ca bancile care au limitat extragerile. Care banca risca sa isi piarda clienti aiurea, introducand limitari la retragerile de la bancomate? Bancile care au un pistol pus la cap, cum s-a intamplat in Grecia in timpul crizei cu referendumul. Idem la noi.

Acum, sa elaboram putin cu privire la ce va urma. Avem asadar penurie la faina, cartofi, mere, drojdie, paste, conserve, paine. Mai mult sau mai putin, cam asta e lista. Mai mult sau mai putin, intr-o anume masura unele magazine mai au. Dar faptul ca produsele de baza nu exista in toate magazinele la orice ora denota penurie. Aceasta lista se va mari. Daca nu gasesti ce ai nevoie la hypermarket, ce sa mai cauti? Daca nu gasesti paine, daca nu gasesti lapte (deocamdata exista), daca nu gasesti mere si oricum mai trebuie sa faci drumuri si prin alta parte, la ce sa mai pierzi cu orele pe la ei sa stai la cozi cand poti merge la buticul de langa bloc sau la piata. Te duci catre acele locuri unde gasesti ce ai nevoie. Deci, cresti cererea la cei care au marit deja prdivadaetul si acestia isi vor mentine si vor creste pretul.

Nu exista alta varianta decat extinderea penuriei. Cum hypermarketurile nu pot mari preturile, distribuitorii se vor indrepta spre alte canale. Deja se dezvolta accelerat mica desfacere (din auzite) si incep sa apara ca ciupercile site-uri care fac livrari. Distribuitorii care pana acum controlau pietele, sunt deja dinozauri si o sa dispara. Vine vremea producatorilor care vor incepe sa distribuie direct la sursa. Intr-o oarecare masura, e bine ce se intampla, doar ca ne cam intoarcem in evul mediu, multumita guvernantilor.

Singura speranta este presiunea lipsei banilor. Adica numarul mare de someri, scaderea risipei, deci a cererii, vor pune pentru o perioada presiune inversa. Pe de alta parte, cum sute de mii de capsunari stau acum acasa in loc sa munceasca pe campiile Italiei si Spaniei, iar cum pe-ale Romaniei nu se multumesc pe bani putini, productia va scadea drastic la nivel european si prin urmare vom avea presiune pe cresterea preturilor.

Si in final, reamintesc ca controlul preturilor a fost deja instituit pe utilitati. In loc sa taie accizele (daca le pasa de preturi) si sa taie impozitele, guvernantii vor sa arata ca le pasa de bopor si limiteaza preturile. Asta este cea mai clara dovada ca nu au principii liberale si ca duhul bolsevismului domneste chiar in randul liberalilor. Tineti-va bine ca o sa inceapa si pomenile electorale cu ajutoare sociale marite, bani gratis si alte de-astea.

Experienta hyperinflatiei din perioada “de tranzitie” s-a uitat rapid. Indiferent de cauze si circumstante, esenta era si atunci aceeasi: producem mai putin decat consumam si unii vor sa castige alegerile cu orice pret. Rostogolirea masurilor populiste de la un guvern al altul se va face accelerat, pe masura ce fiecare val de “masuri” va mai musca cate putin din economia (aia cata mai e) reala. Fiecare val va produce noi efecte si guvernul va pica, venind altul care va promite masuri si mai revolutionare (nationalizarea hypermarketurilor de exemplu). Maine-poimaine il vedem pe Daia pe post de ministru al alimentatiei publice strategice (ca vom avea curand un minister de asta) ca va implementa in sfarsit proiectul sau falimentar (in vechiul mandat) cu aprozarele de stat. Dupa ce si asta va pica, o sa vina alt guvern cu idei si mai tembele: “tichetele de rationalizare”. Evident o sa fie mai moderne acum, poate chiar un app, sa te duci la magazin cu app-ul care o sa fie legat de CNP si sa poti cumpara paine de unde vrei tu, nu doar de la alimentara de cartier. Insa cu exceptia hackerilor cei mai priceputi si a tovarasilor cu app-uri “speciale”, o sa mancam toti o jumatate de paine si un mar pe zi. Noroc ca o sa fie tot cosul zilnic “subventionat” direct prin tichetele de masa electronice emise de guvern.

Controlul Prețurilor

5 comments

Cea mai sigura cale sa distrugi o economie dupa umflarea sectorului bugetar, este distrugerea sectorului privat. Pe langa marirea taxelor, care da la radacina sectorului privat, distrugerea pietei este principalul risc.

Distrugerea pietei se poate face fie prin reglementari fie prin tolerarea monopolului sau oligarhiilor. De care noi oricum am avut parte pana acum … Firmele de partid, coruptia care poate fi o explicatie de ce de exemplu 90% din piata online sa fie dominata de o singura companie, etc.

Insa controlul preturilor, pe langa pomenile “de criza” oferite de actualul guvern firmelor “afectate” de criza, ca si cum toate celelalte nu sunt in aceeasi criza, este urmatoarea masura anti-liberala pe care o va lua partidul liberal: controlul preturilor.

Am mai repetat si in alte articole si repet si acum: in vremuri tulburi trebuie sa ne tinem de lucrurile simple pe care le stim. Si stim ca principiile economiei de piata nu pot fi incalcate indiferent punct. Sa explic.

Sa luam doar doua scenarii posibile pentru a simplifica totul. Luam extremele, pentru ca partial acopera grosul viitorului.

Sa presupunem ca vom avea mama crizelor: pandemia nu mai scapam de ea, situatia medicala dezastruoasa, oameni mori pe strada, preturi crescute, tarile inchid granitele, fiecare pentru el etc, etc. E bine sa topim acum bani pentru somaj tehnic la industrii care nu mai au niciun viitor? Zice Orban: firmele au avut oameni pregatiti si acum nu pot sa ii dea afara ca dupa ce trece asta, o sa aiba nevoie de ei si prin urmare nu e bine sa ii piarda. Pe bune?! Stii tu, Orban, ca trece asta in 2-3 luni si o sa avem nevoie de la fel de multe firme de turism si la fel de multi invartitori de shaorme ca sa se justifice banii pompati acum in somaj tehnic?

Sa facem o mica paranteza. Desigur ca trecem printr-o situatie dificila si oamenii au nevoie de ajutor ca altfel incepem sa ne dam unii in cap la altul pentru o paine. Dar somajul tehnic ce este? Somajul tehnic sunt niste bani pe care ti-i da Orban ca tu sa stai acasa sa te uiti pe Netflix, sa platesi in continuare abonament la firba de 1G si daca ai chef sa iti schimbi si telefonul. Pentru ca daca e tehnic, e de moment, deci nu te problematizezi. Ca daca merge rau treaba, dupa tehnic o sa vina somajul netehnic si atunci vezi tu ce faci, dar pana una alta …

Somajul tehnic se justifica daca ai un cutremur care distruge o fabrica si firma aia are nevoie de un ajutor de moment ca sa treaca peste problema, sa nu dea oamenii afara. Dar tu cand ai un virus care urmeaza sa atinga 70% din populatie cum zice Merkel si sa puna super-presiune pe sistemul medical, cand trebuie sa tii oamenii inchisi ca sa nu ai si mai multi morti si cand nu exista niciun semnal de speranta, ba unii specialisti mai se dau cu parerea ca poate dura chiar 2-3 ani, nu te gandesti ca somajul tehnic sunt sperante desarte? Adica sunt slabe sperante ca acea companie isi va reveni si prin urmare, NU se merita sa investesti acum pentru ca acea companie sa isi mentina forta de munca deoarece oricum acea companie nu va mai avea un viitor.

Exista nenumarate alternative la somajul tehnic. Cea mai fireasca ar fi somajul. Oamenii stiu o treaba: compania respectiva nu mai are viitor, oamenii sunt dati afara. Patronii care cred ca mai au viitor, platesc ei de acasa ca sa tina oamenii. Restul, se reprofileaza. Agricultura e un domeniu care va avea viitor.

Nemtii in 2008 au folosit un alt sistem interesant: companiile cu probleme (dovedeau o scadere x% a cifrei de afaceri) puteau sa trimita oamenii in somaj. Insa statul zicea asa: tu companie, tine angajat pe asta si eu ii platesc salariul. Adica, in loc sa plateasca somajul, platea companiile ca sa tina oamenii angajati. Astfel, companiile care aveau afaceri cat de cat solide, care au fost totusi afectate de criza, da nu intr-atat incat sa inchida portile, au continuat sa tina oamenii angajati.

Intorcandu-ne la scenariul negativ, daca avem in fata mama crizelor, orice ban avem acum trebuie indreptat inspre mancare: agricultura, utilaje, sprijin agricultori etc. Poate unde poate interveni statul ar fi la un sistem de distributie cat mai inteligent, adaptat la situatia actuala. Daca strazile tot sunt libere, poate ar merge niste piete temporare, sau piete mobile care sa se plimbe prin diverse cartiere si oamenii sa vina in aer liber sa cumpere. Zic si eu …

Scenariul pozitiv: ne revenim repede din criza si se justifica sa pompam acum bani oricati ca sa sustinem companiile. In primul rand, care este profetul care poate stii cand trece aceasta criza globala si care poate sa bage mana in foc ca o sa avem nevoie de 50 de pizeri la 10.000 de oameni si dupa ce trece criza?

Sa zicem ca sectorul auto fiind 15% si avand multi specialisti, e firesc sa ajute statul acum marile corporatii ca sa treaca islazul. Dar daca viitorul e atat de roz, cum de marile coroporatii nu prevad asta si nu au posibilitatea sa duca in spate o luna doua. Oricum insa sectorul auto era cu un picior in groapa, deci statea sa se prabusasca. Multi deja taiau capacitati din cauza supraproductiei. Dar daca sectorul auto e atat de sensibil sa raceasca la ninsoara mieilor, mai are oare sens sa il stimulam ca sa il pastram pana dupa criza? Nu am pompa mai bine in sectorul IT, de exemplu. Iata ca acum ne prinde bine ca avem cat de cat un sector IT care poate lucra de acasa. De ce sa nu ofere mai degraba bani pentru restructurarea specialistilor din domeniul auto inspre sectorul IT si in loc sa duca in spate somajul tehnic, sa le plateasca somaj si sa le ofere cursuri gratuite (eventual online) de reprofilare …

M-am legat deci de acest somaj tehnic, desi sunt mult mai multe masuri socialiste luate de liberali. Slava-Domnlui ca nu avem bolsevicii la putere ca astia acum sunt in extaz ca avem “sansa” sa ne intoarcem la vremurile de trista amintire. Deja avem China ca exemplu de “depasire” a crizei, prin urmare tovarasii ar sari rapid cu tot pachetul: controlul preturilor, nationalizari, arestari, bagat pumnul in gura etc. E o minune ca avem liberalii la putere, chiar daca nu gandesc liberal si sunt cam fricosi si reactioneaza pe baza de teama, neavand o viziune de pilot de avion aflat in aterizare fortata. Pilotul care face o aterizare fortata are o viziune pe termen lung: nu il intereseaza daca are vreun pasager bolnav de inima pe care manevrele bruste pe care le va face il vor speria incat poate chiar sa dea ortul popii – el face ce trebuie pentru a duce majoritatea pasagerilor la destinatie. Uneori ia masuri nasoale care chiar presupun riscul unor morti. Dar singurul lui plan este sa nu aterizeze in bot.

Cum vom ateriza noi dupa criza asta daca introducem controlul preturilor altfel decat in bot? Indiferent de scenariu, pozitiv sau negativ, indiferent de durata, daca piata libera nu este lasata sa functioneze normal, nu exista decat o singura alternativa Venezuela.

Lumea a uitat de Venezuela cu ocazia acestei crize, desi cu siguranta ca pot sa existe multe paralele. Televiziunile se ia de credinciosii care se impartasesc cu aceeasi lingurita si nu vad ca neatentia la masurile economice si distrugerea economiei prin reactie exagerata, ne va duce cu siguranta intr-o situatie de rahat, pe calea Venezuelei sau chiar mai rau. Caci venezuelenii aveau macar posibilitatea sa fuga la vecini, dar noi o sa fugim debeaba la vecini.

O gandire prudenta si realista ne pune in fata o criza de ani de zile in care mancarea si necesitatile de baza o sa fie principalele riscuri. De aceea orice resursa actuala trebuie indreptate inspre riscurile perceptibile. PIata libera va ajuta la dezvoltarea acelor capacitati care sunt cerute de vremurile care vin. Controlul preturilor nu va face decat la crearea unei retele de distributie clandestine. Sunt lectii pe care teoretic trebuia sa le invatam in perioada bolseciva insa multi au creier de peste care nu tine minte mai mult de 2 beri in urma.

Controlul preţurilor: francezii dau startul

One comment

Preturile carburantilor din Franta vor scadea cu pana la 6 eurocenti pe litru, din care 3 centi vor fi suportati de stat, iar restul de catre benzinarii, a anuntat marti ministrul Economiei si Finantelor, Pierre Moscovici. (conform DailyBusiness)

Multi francezi se bucura ca statul le-a mai redus cativa centi din pretul benzinei dar stiu ei oare ce inseamna asta?

Masura luata de francezi nu este decat un prim pas catre controlul total al preturilor: o etapa peste care nu se poate sari din ciclul disolutiei societatii si al parcursului dinspre primele etape ale unei criza inspre ultima care este razboiul.

Am mai explicat intr-un articol anterior dar rezum pe scurt aici: dupa criza economica si financiara, urmeaza criza datoriilor si contractia economiei care prin ineficienta masurilor luate de guvernanti se duce invariabil spre tiparirea de bani si inflatie. Care inflatie creste atat de mult incat saraceste oamenii intr-un ritm incet dar sigur, spre deosebire de hiperinflatie care ii saraceste peste noapte.

La granita intre contractia economica care produce saracie si haosul social provocat de disolutia statului, se plaseaza controlul preturilor care poate fi caracterizata ca un cumul de masuri disperate ale statului care incearca sa franeze tensiunile imense din economie venite din scaderea puterii de cumparare si a consumului prin tarife si suprareglementare, dintre care una este controlul preturilor.

De ce scad francezii accizele? De bine ce le e? Din cauza competitiei intre producatori? Din cauza scaderii pretului petrolului? In nici un caz. Motivul este unul singur: economia scade, consumul scade, investitiile in producerea de petrol scad, productia de petrol scade (dar nu pentru ca ar fi peak oil) si pin urmare pretul creste. Calculul este simplu: produci mai putin, trebuie sa vinzi mai scump ca sa mentii profitul. Este adevarat ca in unele tari bananiere cum este Romania, unii producatori (cum ar fi Petrom) vazand cat de mult pot castiga din cresterea pretului, le maresc fara limita, nu pentru ca ar fi nevoiti de marja de profit, drept dovada fiind si profiturile record. Dar asta e un specific mioritic, sa revenim la francezi.

Nu e de mirare ca masura de control a pretului a inceput cu benzina: combustibilul se regaseste in toate. Mai devreme sau mai tarziu vom vedea insa si legi pentru limitarea pretului la paine si atunci sa vezi cum piata libera se transforma peste noapte in piata neagra.

Sa nu ii fericim insa prea devreme pe francezi, iata cum stau de fapt lucrurile:

The price cut comes at a time when pressure is mounting on all sides of Mr. Hollande. Unemployment is continuing to rise unabated. Figures published Monday showed the number of category A job seekers—registered job seekers who are fully unemployed—reached 2.99 million in July, 1.4% more than June and 8.5% more than July last year. The outlook for the economy, the euro zone’s second-largest, is also worsening. Prime Minister Jean-Marc Ayrault acknowledged Monday that it will probably be necessary to reduce the 1.2% growth forecast for France’s gross domestic product that is used to ground the 2013 budget. Less growth will make deficit-reduction targets harder to meet, forcing further tax increases or spending cuts. (Sursa: Wall Street Journal)

Ce e paradoxal, este ca in timp ce ungurii sunt acuzati de dictatura ca suprataxeaza companiile de energie si in timp ce romanilor li se impune “liberalizarea” pretului pentru gazele naturale produse la noi (adica ne forteaza sa le vindem la preturi “europene”) la ei acasa se poate ca guvernul sa umble la preturi fara sa ii sara Comisia Europeana in carca. Inca o demonstratie de fraternite, egalite, europenitee …