Terminnologia crizei (3): contagiunea grecească

Un alt termen greşit folosit de mulţi “experţi” care tratează situaţia Greciei şi evaluează impactul ei prezent şi viitor asupra Europei şi chiar al lumii este sintagma “contagiune“. Nu aş fi realizat cât de greşit este acest termen dacă nu ascultam un interviu cu profesorul de economie grec Yanis Varoufakis în care acesta a adus vorba că Grecia nu are decât vina de a fi prima piesa de domino care pică. Există într-adevăr un efect potenţial de contagiune prin dependenţele din sistemul bancar, însă sensul în care este folosit termenul de “contagiune”, lipit musai de numele Greciei ne dă clar de înţeles că Grecia este vinovatul şi grecilor trebuie să li se taie capul, pentru că dacă nu erau atât de leneşi şi de corupţi, Europa dormea acum liniştită. Nimeni însă nu îşi pune oare întrebarea, dacă sistemul bancar era sănătos şi zona euro nu avea decât “problema grecească”, cum de o economie de doar 6% din toată zona euro poată să aibă efect de contagiune atat de puternic încât să o puna şi pe Hillary pe drum până la Papandreu ca să îi arate ce trebuie să facă ca sa nu dea foc la lume? Ce nu inteleg papagalii care repeta unul de la altul niste termeni fara sa gandeasca, este ca daca nu era Grecia, era Irlanda. Ba chiar este, nu era. Deja dominoul a inceput sa se rostogoloeasca si a ajuns pana la Italia. Cand toti au ciuma (poate mai putin 2-3) este usor sa arati cu degetul la cel care are bubele mai mari, pentru ca tuturor ne este mai usor sa ducem greul cand stim cine este vinovatul. Altfel, daca nu gaseam vinovatul in poporul grec care ne-a contagiat pe toti, poate incepeam sa ne gandim ca de vina sunt bancherii lacomi care au corupt politicienii sa faca deficite imense si care in loc sa plateasca acum, le-au bagat pe gat notele de plata tot lor ca sa se descurce. Si asa ne trezim cum banii isi pierd valoarea, profesorii si doctorii sunt dati afara, lumina pe strada e din ce in ce mai putina etc, austeritate altfel spus. Tot legat de termenul “contagiunea greceasca“, trebuie sa mentionam si unul inrudit care insa exprima acelasi lucru care se doreste prin contagiune, fara a ponegri insa numele Greciei in toata murdaria asta: “efectul de domino“. Iata chiar un exemplu de articol in care cei doi termeni sunt folositi impreuna: Fears of Euro Zone Domino Effect Will Greek Contagion Bring Portugal Down? Will the Greek malaise spread to Portugal? Fears of a national bankruptcy are now also growing in Lisbon, even though the country is capable of getting its debt under control by itself. The problem is that markets no longer have faith in the Portuguese to fix their own affairs. Culmea este ca desi articolul are prezent chiar in partea superioara un grafic cu datoriile tarilor membre euro in care Grecia nu face decat sa fie prima cu cateva procente mai mult ca Italia, numele acestei

Read more

Începutul sfârşitului pentru bănci

Sa presupunem ca avem doua lanturi de magazine pe care criza le-a prins cu datorii imense si cu marfa putina. In plus, vanzarea pe caiet s-a dovedit neprofitabila in conditiile in care puterea de cumparare a scazut si oamenii nu mai au bani. Oricat au dat ei afara si au micsorat costurile, oricat s-au chinuit sa convinga oamenii sa vina sa cumpere de la ei, nu le-a mers. Ce sa faca acum patronii? S-au gandit sa se uneasca, ca sa nu mai aiba doua departamente de contabilitate, sa nu mai aiba doua departamente de marketing si astfel sa mai taie din cheltuieli. Bineinteles, impreuna, noul lant va avea de platit si doua felii de datorii, ca asa cum unde-s doi puterea creste, tot asa un se unesc doi datornici falimentari, si datoria sporeste. Intrebarea care se pune este: in urma acestei fuziuni, credeti ca vor iesi din criza? Raspunsul este simplu de ghicit. PS: foarte probabil vom avea o saptamana super-fierbinte, daca nu ati inteles cine sunt pravaliile, mai asteptati o zi-doua si veti vedea la televizor. Alte articole: – Greek Bond Yields Climb to Record High on Speculation Bailout Will Fail UPDATE 31 August 2011 The Wall Street Journal: Then too, while wrapping a weak institution into a slightly-less-weak one in order to insulate it from failure may seem like a good idea in desperate times (think Merrill Lynch and Bank of America in 2008), the move becomes hazardous if the combined entity is more likely to be deemed too big to fail and may thus need an even bigger bailout—or two or three—down the road. Just think of Citigroup. UPDATE 6 Septembrie 2011 A. Pogonaru: “Funziunea celor doua banci este posibil sa fie doar rearanjarea sezlogurilor de pe Titanic inainte sa se prabuseasca.”

Read more

Terminologia crizei: corupţia grecească [2]

[27 August 2011] Una dintre minciunile pe jumătate care ne-au fost livrate prin faţa noastră de către mass-media mainstream este legată de nivelul de corupţie din Grecia care ar fi dus la criza datoriei suverane a Greciei şi ar fi provocat acesată “contagiune” în întreaga Europa. Iată doar câteva ştiri din presa românească care tratează corupţia din Grecia: – 3 Februarie 2010 – Grecia, construită pe corupţie (Romania Liberă) – 10 Mai 2010 – Coruptia, evaziunea si indisciplina fiscala, probleme cu care se confrunta si Romania, au ingropat Grecia (Ziarul Financiar) – 10 Iunie 2011 – O criză greacă de clientelism şi corupţie (Financiarul) Nu am citit aceste articole, dar pot să deduc şi fără să le citesc ce idei expun: Grecia este o ţară foarte coruptă şi de aceea a ajuns în criza datoriilor. Dar nu doar ziariştii au înghiţit această gogoaşă fără să aibă nici cea mai vagă idee şi fără să facă reportaje şi analize din care să reiese că în Grecia corupţia este într-adevăr atât de mare. Ca să nu mai zicem, că nimeni nu a arătat clar că corupţia a fost cea care a produs criza în Grecia. Mi s-a întâmplat ca să văd la o emisiune economică pe un canal specializat care este irelevant pentru a-i da numele, un proprietar al unei mari companii din România – care companie acum nu mai este chiar aşa de mare – care susţinea că în Grecia este mai multă corupţie decât în România. Tot el susţinea că în Grecia nimeni nu îţi dă bonuri şi facturi. Este evident că pe un astfel de personaj, din cauza staturii sale, orice naiv şi necunoscător îl crede şi ţopăie de bucurie că măcar la corupţie românii nu suntem ultimii în Europa, ci sunt alţii care stau mai prost ca noi. Îmi pare rău că nu am fost invitat şi eu la acea emisiune ca să îi azvârl în faţă teancul de bonuri cu care m-am întors din Grecia şi pe care l-am păstrat pentru a-mi analiza cheltuielile. Ce să mai lungim însă vorba, toata lumea este sigură că în Grecia corupţia pute şi că de aia sunt ei în criză. Dar oare este chiar aşa? Oare nu pierdem din vedere nimic? Un prim lucru care ar fi de luat în considerare este faptul că mai sunt şi alte ţări care sunt în criză şi în care cu siguranţă putem spune că corupţia nu poate fi motivul situaţiei în care se află. De exemplu, Dubai – să fie arabii islamişti corupţi? Dar parcă la turci ştiu că un hoţ îşi poate pierde mâna, mă gândesc ca la ăştia e şi mai grav. Este Irlanda o ţară coruptă? Atunci cum de Google a ales să aibă capul de pod din Europa în Irlanda şi cum de ani de-a rândul a fost numita tigrul celtic. Şi exemplele ar putea continua. Iată deci, că a pune egal între corupţie şi criză este o trivializare incorectă şi incompletă. Putem vorbi de corupţia morală a lăcomiei,

Read more

Din nou despre greci

Nu pot să nu vorbesc din nou despre greci, mai ales după o vacanţă de 10 zile petrecute pe meleaguri elene şi peste 1500 de km de călătorii cu maşina în nordul Greciei, de la Athos pâna la Meteore. Nu întâmplator Grecia se află în centrul atenţiei şi al dezbaterilor conducătorilor lumii din ziua de azi. Nu poate fi întâmplător faptul că o ţară aşa de mică este acuzată că provoacă o nouă criză financiară, este arătată cu degetul şi se încearcă trecerea la un nou nivel al Imperiului European prin tentativele de preluare a suveranităţii totale ale acestei ţărişoare. Pe măsură ce trece timpul, am început să îmi întăresc din ce în ce mai ferm convingerea că acestea se întâmplă deoarece vrem-nu vrem, grecii au cea mai adevărată şi cea mai puternică credinţă dintre toate popoarele. Nu fac uşor această afirmaţie, şi nu cred în general în generalizări. Nu mă bazez pe cunoştinţe foarte vaste şi nici pe stereotipurile care în general îi caracterizează pe cei slabi de înger şi uşor impresionabili de varii superficialităţi care visează mereu la un “altceva” şi se raportează la un “dincolo” pe care nefiind ei capabili să îl dobândească dau vina pe poporul în care s-au născut şi pe societatea în care trăiesc şi nu pe propria mediocritate. Nu aş ridica în slăvi credinţa grecilor, dar recenta vizită m-a făcut să îmi fac o imagine mai clară asupra lor şi mă determină să afirm cu convingere că au într-adevar o credinţă mai coaptă şi mai înrădăcinată ca a noastră. Sunt multe lucruri pe care le-aş putea aduce ca exemplu, dar o să povestesc doar unul. Şi în Grecia ca şi în România, ţăranii stau pe marginea drumului şi vând legume. Am primit o lecţie de credinţă neaşteptată de la un simplu ţăran de la care am primit şi discount de 50 de cenţi la o comandă de 1,5 euro pentru un kilogram de roşii şi care şi-a făcut şi cruce în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru că a făcut o vânzare. De fapt nu ştiu dacă pentru asta şi-a făcut cruce sau pentru că s-o fi gândit că sunt preot pentru că am barbă, dar aşa am simţit eu, că prin cruce, tăranul a dat slavă lui Dumnezeu pentru că a câştigat un euro şi că nu a stat degeaba pe marginea drumului. Un alt motiv pentru care cred că Grecia este fruntea în ortodoxie, este ierarhia: este uimitoare diferenţa între atitudinea, ideile, pregătirea şi greutatea pe care o au ierarhi greci în comparaţie cu cei de pe la noi. Este adevărat că noi avem 50 de ani de comunism în spate, dar avem şi 20 de ani de libertate iar putregaiul trebuia curăţat până acum. Iată doar un exemplu de discurs din numeroasele pe care le putem citi pe blogul “Graiul Ortodox“: “Urmărim cu toţii discuţiile despre a cincia tranşă a împrumutului pe care dorim să o încasăm de la Troica pentru a nu se prăbuşi economia ţării noastre. […] Prin urmare,

Read more

Hillary îl bate pe umăr pe Papandreus dar totodată îi aduce şi o mică avertizare

Tainele reale ale vizitei lui Hillary la Atena de astazi nu le vom stii prea curand, insa putem sa le banuim. Cu siguranta Clintoneasa nu a venit ca sa il felicite pe Papandreus ca a avut curajul sa infrunte poporul grec si sa adopte masurile de austeritate, cu alte cuvinte “sa stranga cureaua”. Cu siguranta nu a venit nici ca sa isi manifeste sprijinul pentru poporul grec – cum a declarat – deoarece nu poporul grec va primi ajutorul promis, ci tot bancile americane si europene, si poate chiar si Goldman Sacs care s-a infruptat din comisioane pentru diversele “servicii” de consultanta oferite guvernelor corupte pe care le-a avut Grecia in ultimii ani si care au dus tara in pragul falimentului. Papandreus este inca o taina pentru mine. Desi in aparenta pare un ticalos in costum calcat si cu mustata aranjata, au fost unele declaratii sporadice din care putem deduce ca vasalul nu este intocmai supus total stapanilor si oricand poate scapa si sa o ia razna pe cai “laturalnice” care sa nu convina sistemului. Este uimitoare aroganta americanilor cu care ii bat pe umar pe greci pentru adoptarea masurilor de austeritate si ii ameninta ca nu cumva sa se gandeasca sa nu plateasca datoriile si sa provoace bancilor vreo pierdere in timp ce la ei acasa nu aplica un dram de austeritate, tiparesc bani cu nemiluita si isi maresc bugetul armatei, fiind implicati in prezent in cel putin 6 razboaie. Dar nu doar ca am fost uimit de acest aspect – americanii, prin FMI,  l-au batut pe umar si pe Boc pentru masurile de austeritate – ci mai ales momentul ales pentru aceasta mica excursie de weekend a secretarei de stat a SUA, nu a unui oarecare aghiotant. Situatia este deosebit de fierbinte si la americani, nici la ei nu s-a decis daca sa mai tipareasca sau nu, daca sa taie sau nu, si mai degraba americanii ar trebui sa se bata pe ei pe umar pentru masuri de austeritate, sau sa incerce sa gaseasca solutii, nu sa vina sa ii felicite pe greci, care oricum nu se stie ce vor avea de suferit, pentru ca votarea programului de austeritate nu le-a adus inca o rezolvare a problemei datoriilor, sapatama care vine fiind probabil cea mai fierbinte de la momentul Lehman Brothers. Banuiala mea in legatura cu aceasta vizita ar fi ca la mijloc sunt treburi serioase si ca in Grecia se joaca soarta lumii pentru urmatorii cativa zeci de ani, de aici poate incepe fie o noua ordine mondiala bazata pe un nou stat politienesc bazat pe principii neo-feudale, fie sistemul ticalosit al finantelor virtuale care decid soarta popoarelor va incepe sa se prabusasca de aici. Din pacate poporul grec a esuat in producerea unei revolutii, au mai ramas inca cateva necunoscute care pot fi imprevizibile, iar Papandreu este una dintre aceste variabile care ii ingrijoreaza pe americani. De aceea cred ca a venit Hillary nu ca sa isi arate dragostea fata de poporul grec pe care oricum

Read more

Grecia şi imaginea ei în presa românească

Felul in care criza din Grecia a fost prezentata zilele acestea in presa romaneasca mi-a adus aminte de vremurile din facultate. Eu am terminat facultatea de informatica si la noi in facultate, studentii cu note mari se imparteau in doua categorii: cei care stiau sa scrie un program de calculator si aveau idee ce inseamna programare si cei care nu stiau sa scrie nici o linie de cod, dar care veneau la toate cursurile, toceau la greu tot ce se putea si incercau sa traga cu urechea la cei din prima categorie cand discutau despre informatica, ca sa poata sa dobandeasca si ei un vocabular tehnic din lumea reala pentru a putea la randul lor sa il refoloseasca si ei cand au discutii cu neinitiati in ale informaticii pentru a se prezenta ca niste specialisti in toata regula. Nu doresc sa enumerez toate aberatiile care s-au enumerat despre situatia din Grecia si toate jignirile aduse poporului grec, cum ca este lenes [1], hot, corupt si ca s-a obisnuit cu binele in timp ce noi romanii am primit taierile linistiti, fara sa dam foc la parlament cum au facut grecii si fara sa facem nici macar o amarata de greva generala care oricum nu ar fi rezolvat mare lucru, pentru ca poporul roman este un popor … bland si cuminte, nu-i asa? Asa il caracteriza chiar domnul Emil Hurezeanu in emisiunea Compas de la Money Channel in care emisiune si dansul da vina crizei din Grecia tot pe temperamentul mediteranean al grecilor care nu dau bon cand cumperi inghetata. Principala nemultumire pe care o am fata de felul cum a fost prezentata criza din Grecia vine din faptul ca nimeni nu a explicat esenta situatiei Greciei, care are ca baza colaborarea cu Goldman Sacs care i-a ajutat sa falsifice situatia lor reala cand au intrat in zona Euro, Grecia fiind inca de atunci condamnata la criza in care se afla acum. Inca de atunci, istoria Greciei este legata de jocul pe care bancherii l-au facut impreuna cu politicienii, mergand pana acolo la vanzarea de CDS-uri pentru asigurarea impotriva falimentului creditului de stat al Greciei, chiar unei banci detinute de stat: Hellenic Post Bank. E ca si cum CEC-ul ar cumpara asigurare la falimentului Romaniei. Culmea e ca dupa ce Hellenic Post Bank sub conducerea lui George Papandreus a vandut aceste CDS-uri inapoi Golman Sacs pentru 1 miliard de dolari, Goldman Sacs le-a revandut dupa 6 luni pentru 27 miliarde de dolari, adica mai mult decat acum Grecia are nevoie ca sa isi plateasca ratele la credite. Despre faptul ca poate datoria Greciei este datorie odioasa ce sa mai zicem, desi chiar Realitatea a postat documentarul in care se incearca justificarea acestei realitati, se pare ca nici un redactor care a participat la emisiune nu a vazut acest documentar. O a doua nemultumire o am legata de convingerea cu care toti reporterii – inclusiv “specialistii” de la Money Channel care au fost chemati sa le ajute pe tutele de la Realitatea sa

Read more
1 9 10 11 12 13