Tag: Marian Munteanu

Ma gandeam initial sa intitulez probabil singurul articol pe care imi voi pierde timpul cu Alianta Noastra altfel [1], dar m-am gandit ca sa nu incep dusul rece chiar din titlu, caci oricum voi afecta putin in acest articol starea de spirit a naivilor care mai spera la un partid nationalist normal, veritabil de dreapta, cu o ideologie clara, simpla, cu un mesaj conturat, si mai ales cu ceva nume serioase in spate, sau daca nu cu nume, macar cu numar. Alianta Noastra nu are nici nume si nu are nici numar. Pe langa toate celelalte pe care nu le are.

Oricum, oricat de mult am incerca, daca vrem sa discutam despre Alianta Noastra, dusul nu poate fi altfel decat rece, prin urmare schimbarea titlului este probabil o tentativa esuata trezire la realitate intr-un mod cat mai lin, socul fiind pe cat de brusc, pe atat de rece, oricat de mult m-as stradui sa fie altfel.

In primul rand, Alianta Noastra este o alianta cu un singur om: Marian Muteanu. Va provoc sa imi gasiti un alt membru al acestei aliante, in 10 minute de cautari pe Google. Eu am experimentat si negasind pe google, am sperat sa reusesc pe site-ul aliantei, unde nici macar la sectiunea “FOTO” nu gasim decat poze cu seful Marian Munteanu. Singurele nume descoperite au fost cele ale canditatilor la parlament pentru diaspora, mentionate intr-un comunicat recent. Evident ca nu am recunoscut nici unul. Intamplator, fiind abonat la pagina aliantei pe Facebook, am descoperit ca Dan Puric a semnat si el, dar nu am auzit sa se fii inscris, lucru care cu siguranta ar fi fost trambitat de Marian Munteanu pentru a castiga capital politic. Cel putin la TV, Alianta Noastra inseamna doar Marian Munteanu.

Primul lucru pe care il putem spune despre Marian Munteanu este ca este fara indoiala un semanatorist intarziat. Ceea ce nu ar fi neaparat catastrofal, daca Marian Munteanu ar trambita semanatorismul doar in domeniul culturii si a moralei si nu s-ar aventura in economie si in finante unde principala lui viziune exprimata cu orice ocazie este nationalizarea si capitalul romanesc. Cine ar fi crezut ca simbolul luptei anti-comuniste din perioada post-decembrista va relansa neo-comunismul nationalist 30 de ani mai tarziu?

Sa nu fim insa superficiali ci sa analizam programul Aliantei Noastre, prezentat pe site-ul acesteia. Iata cele 4 deziderate programatice fundamentale (un termen care sigur va face valuri in randul boporului votant):

Respectarea deplină a drepturilor civile şi politice ale cetăţenilor României, în primul rând a dreptului de a participa în mod liber, neîngrădit şi în deplină cunoştinţă de cauză la adoptarea deciziilor politice de interes major; promovarea, în acest sens, a unor mecanisme şi instituţii ale democraţiei directe;

Evident o gogomanie. Cine decide care sunt deciziile de interes major si mai ales, cine tine cont de ele? Ce poate de exemplu face acum PSD-ul care este majoritar ca sa convinga Curtea Constitutionala sa dea curs cererii a milioane de oameni sa adauge in constitutie ca familia este barbat si femeie? Evident, ca nimic… Ce inseamna mai apoi institutii si mecanisme democratice directe? Ideea in sine nu este rea, dar diavolul se ascunde in detalii. Sa exemplificam printr-un exemplu negativ. O astfel de institutie poate fi un viitor Birou al democratiei directe care sa fie organizat in fiecare oras si care sa angajeze 100 de oameni care sa aiba fiecare un birou unde cetatenii pot sa vina si sa spuna ce cred despre deciziile politice de interes major. Asta ar insemna 4000 de angajati si inca vreo 1000 de sefi ai lor cu toata handramaua de dotari si hartogarii care ar veni in spate. Bineinteles, ca rezultatul acestei institutii ar fi un mega-raport sau dari de seama catre guvern sau alte institutii ale statului. Si astfel, programul utopic al lui Munteanu ar fi realizat, evident fara nici un efect si crescand aiurea dinozaurul aparatului birocratic al statului cu costuri suplimentare, cu coruptie si suceli fara sens. De aceea, Munteanu ar face bine sa si spuna concret ce intelege prin asta.

Parerea mea este ca acest punct este inca un exemplu de forme fara fond la care viseaza unii politicieni ai nostri (iata deci ca Munteanu este si el un politician tipic). Multi am visa o Romanie ca Elvetia unde cetatenii sa voteze des si initiativele cetatenesti sa fie usor de lansat si sa existe un mecanism firesc si facil care sa permita participarea oamenilor la viata tarii prin votul activ. Insa pentru asta am avea nevoie nu neaparat de institutii si mecanisme “democratice direct”, ci si de niste romani cu mentalitate germanica.

Restaurarea drepturilor patrimoniale ale cetăţenilor români cu privire la teritoriul naţional; oprirea înstrăinării proprietăţilor agricole, a resurselor solului şi subsolului, recuperarea celor înstrăinate abuziv sau ilegal; oprirea oricăror intervenţii care pun în pericol climatul, apa, resursele naturale şi, în general, mediul înconjurător;

Ca orice restaurare, si aceasta restaurare ar avea un singur castigator: pe cel care o va face. Cine imparte, parte-si face! Xenofobia, mai specific fobia fata de capitalul strain si fata de investitorii straini era unul dintre principalele unelte de propaganda ale FSN-ului in perioada iliescianista. Din nou, paradoxala simbioza intre gandirea muntenista si cea fsn-ista. Oare ce o sa faca strainii daca vin, cumpara terenurile, investesc, mai angajaza pe ici pe colo, platesc ceva taxe si aduc valuta in tara, totodata crescand substantial productia si ajutandu-i pe romani sa aiba preturi mici la alimente? O agricultura puternica, indiferent de culoarea capitalului nu poate sa nu ajute si pe locuitorii tarii. Eu unul nu inteleg fobia asta fata de straini si de ce e mai bine alternativa parlogilor si terenurilor nelucrate? Cel putin, cei care striga “jos ocidentul falimentar” (exact asta era un slogan scris pe o policlinica din Craiova) ar avea un loc de munca. Daca romanii nu pot mai mult, cum va reusi Munteanu sa stimuleze capitalul romanesc si cum va garanta el ca capitalul romanesc o data stimulat de stat, nu va fugi in afara, pe principiul: banii fug acolo unde le e bine?

Singurul motor al dezvoltarii noastre este infuzia de capital strain care nu vine niciodata fara know-how in spate. Cel mai veritabil capital romanesc s-a format la umbra capitalului strain prin munca multa, curaj si speranta. Romani prosti care in loc sa fuga in afara, au muncit ani de-a randul ca angajati la straini, au capatat experienta, s-au format profesional, au inteles piata si parghiile unei afaceri de succes si apoi au luat taurul de coarne, pornind propriile afaceri, reusind uneori sa produca capital romanesc. Alta metoda de formare a capitalului romanesc care poate fi? Taxe si impozite preferentiale? Tiparirea de lei? Acordarea de ajutoare de stat? Oare nu avem destule fonduri europene si nu ne-am saturat de coruptia si ineficienta acestora? Nu am invatat nici o lectie din toate schemele de ajutor de stat care au creat o panoplie de baroni mai mult sau mai putin locali si o oligarhiei paguboasa in mai toate domeniile economice care dauneaza fatal dezvoltarii unei piete libere si prin consecinta a unui capital romanesc?

Principala frana a dezvoltarii si a decalajelor pe care le avem fata de toate celelalte tari din zona este slaba infuzie de capital. Vecinii nostri de la vest au atras mult mai multi bani si mai ales mai devreme decat noi. De aceea, salariul mediu in Ungaria este, a fost si va fi mereu mai mare decat la noi, pentru ca Ungaria a atras si va atrage mai multi bani decat noi prin simpla proximitate fata de vest. De asemenea, Grecia: dupa 6 ani de criza si ingropata in datorii, Grecia inca are un PIB per capita mai mare ca Romania. Si asta doar in statisticile oficiale, fara a considera economia la negru!

Susţinerea muncii şi a iniţiativei româneşti, printr-un parteneriat puternic între stat şi mediul economic; reducerea decalajelor economice faţă de Uniunea Europeană, care nu se poate realiza decât prin susţinerea capitalului românesc, singurul cu adevărat interesat să pună în centrul oricăror strategii de dezvoltare spaţiul naţional;

Poate niciodata nu a fost fascismul mai frumos descris decat prin astfel de cuvinte. Exact asta lipsea pentru sustinerea muncii in Romania: un mega-parteneriat intre stat si mediul economic. Altfel spus, un nou fascism. Vedem aici mantra capitalului romanesc care vine si salveaza situatia, in contradictie cu capitalul strain care vine si jefuieste totul. Iata ce ne spune wikipedia despre fascism:

 În economie, fasciștii se opun liberalismului și marxismului pentru că sunt mișcări economice exclusive bazate pe anumite clase. Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare din punct de vedere economic între clase, care promovează soluționarea conflictului dintre clasele economice în vederea asigurării solidarității naționale. Aceștia susțin o piață reglementată, multiclasă într-un sistem economic integrat național.

Cum poate sa sustina statul initiativa? Singurul mod prin care statul poate sustine initiativa libera este retragerea. Acolo unde statul nu isi baga nasul, economia se dezvolta, initiativa libera ia locul, ocupa spatiu pe toate palierele: de la mariile corporatii care investesc, inoveaza, dezvolta, pana la mici afaceristi care dezvolta nisele si umplu golurile lasate de cei mari. Pentru toti este un loc acolo unde statul nu isi baga nasul. Avem exemple nefericite de “sustinere” a initiativei romanesti chiar in ziua de astazi. S-a dat legea cu fortarea hipermarket-urilor sa aloce un procent anume din rafturi pentru produse romanesti. O masura aberanta si total impotriva clientului final. Rezultatele s-au vazut: Cum s-a rupt lanțul scurt. Legea produselor românești le-a făcut mai mult rău fermierilor. O Romanie in care statul  sa isi bage nasul si sa stimuleze munca prin parteneriate stat-privat este nu doar o utopie, ci o aberatie. Asa ceva nu exista nicaieri, nici macar in China unde s-au incercat si se incearca in continuare tot felul de mutatii intre comunism si capitalism si in ciuda aparentelor, succesele firave in constructii megalomaniace si in proiecte de infrastructura gigantice realizate prin sacrificii imense si calcand pe cadavre se vor sfarsii intr-o mare implozie si intr-o intoarcere rapida la un nou comunism mult mai puternic si mult mai devastator decat tot ce a vazut istoria.

Eu am o mica banuiala cu privire la aceste idei comunistoide lansate de M. Munteanu in ultimul timp. Eu cred ca el petrece cam mult timp cu Ilie Serbanescu, un faimos economist comunist care s-a ratacit in istorie, fiind pompat de televiziunile securistilor. Altfel nu imi explic de unde ii vin astfel de idei lui Munteanu, caci in nici un caz de la Petre Tutea sau de la americani.

Apărarea şi susţinerea activă a drepturilor identitare naţionale, a instituţiilor şi valorilor fondatoare ale civilizaţiei româneşti, tradiţionale şi moderne – familia, satul, şcoala, biserica, armata, credinţa creştină, limba română, reperele spirituale, culturale şi istorice; descurajarea oricăror acţiuni xenofobe sau antiromâneşti şi blocarea oricăror tentative politico-administrative de a modifica, prin diferite forme de constrângere, actualul profil – etnic, cultural sau religios – al României.

Singurul lucru pentru care 99,99% dintre votantii lui Munteanu vor vota cu Munteanu a fost pus la urma, sa fie si el acolo. Nu pozitia conteaza, ci faptul ca acest punct este unul populist. Din respect pentru cat de mult au fost terfelite cuvintele national, identitar, romanesc, din punctul meu de vedere, primul partid sau om politic in care voi avea incredere, va fi unul care va fi foarte zgarcit in folosirea cuvintelor “national” sau “crestin” si va dovedi prin rezultatele activitatii lui ca si-a iubit tara si ca a facut ceva bun pentru tara.

Pe langa gargara populista si inconsistentele de formulare ale acestui ultim punct din program, degeaba se prezinta Marian Munteanu ca adept al nationalismului si al valorilor traditionale, daca in afara de aceasta gargara nu stie nimic si cel putin cand vine vorba de economie, am vazut ce viziuni are. Voi mentiona doar sumar lipsa de coloana a lui Munteanu care a fost nationalist si crestin aparator al identitatii noastre, pana cand l-au ademenit liberalii si au vrut sa-l puna primar. Marele proiect salvator de tara la care Munteanu lucreaza de atatia ani a fost vandut pe un scaun de candidat. Nici macar cand i-au dat cu sutul in fund nu a avut demnitatea sa scuipe pe dracul in ochi si sa se lepede de satana.

Marian Munteanu ar fi bun ca un organizator care sa atraga in jurul lui unii oameni care sa aduca niste idei interesante, garantate de ceva performante in trecut. Insa un Marian Munteanu ideal ar fi unul modest care sa recunoasca ca nu are habar de economie si sa ii arunce pe altii in fata cand vine vorba de chestiuni care il depasesc. Sloganuri gen “capitalul romanesc”, “reperele spirituale”, “sustinerea muncii”, “eliminarea coruptiei” sunt doar cateva elemente care fac din Marian Munteanu noul Vadim Tudor si nimic mai mult. Poate in plus ar fi doar bruma de nadejde pe care unii naivi si-o pun in el.

Asa cum UNPR-ul a fost un satelit al PDL-ului si asa cum PRU-ul este un satelit PSD, PNL-ul si-a tras si el un frate mic, “just in case” si l-a delegat pe Munteanu sa fure mintile si voturile uriasului tacut care este format de majoritatea crestinilor ortodocsi din Romania.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] titlul initial al acestui articol: Alianta Noastra, alianta ciudatilor: de la ortodocsi traditionalisti pana la activisti moharhisti someri cu buletin cu dunga si babaci nationalist-comunisti care ard de nerabdare sa strige din nou la televizor: Jos Occidentul Falimentar!

 

Marian Munteanu tocmai a facut inca un pas gresit care dupa ce se va consuma il va trece pe bara pentru inca vreo 10 ani in viata politica, daca cine stie cum va mai avea vreo sansa peste 10 ani.

La fel cum intovarasirea cu Magureanu l-a blocat pentru o buna perioada, la fel intovarasirea cu PNL-istii l-a terminat din punct de vedere politic.

Alegerea lui Munteanu nu este greu de inteles si se incadreaza bine in lalaiala, baltirea si categoria “capul plecat sabia nu-l taie” care ne-a tinut pe loc ca neam de milenii. “Compromisul” balcanic laudat de multi este de fapt o mare pacoste daca e sa il luam la boabe marunte. Compromisul este un mijloc folosit si de marile puteri, si de tarile performante, este o unealta specifica in politica si in diplomatie, insa cand compromisul ascunde in spate slabiciune, este doar o umbrela care asculnde penibilitatea celui care se ascunde sub ea.

Altfel spus, lipsa unor organe specifice barbatilor, l-a dus pe Munteanu sa creada ca planul si proiectul lui nu are sanse fara ajutorul unui partid mare. De unde putem trage concluzia ca Munteanu nu are doar lipsa de cohones, dar are si lipsa de viziune, ca sa nu mai zicem de demnitate. Partea cu demnitatea este una sensibila si nu merg pana acolo. La urma urmei, nu asta se cere in primul rand unui politician ci mai ales oamenii se asteapta de la politicieni sa isi realizeze promisiunile. Ori Munteanu, prin simpla diluare in sistemului ticalos pe care tocmai criticandu-l a ajuns sa fie relevant, ca posibil viitor candidat, din start si-a ratat promisiunile, oricum ar intoarce-o el.

Despre importanta activismului politic si necesitatea organizarii si focalizarii pe niste obiective clare, am mai discutat aici. Prin prisma acelor idei, Munteanu a stins speranta ca in politica romaneasca poate aparea o schimbare similara Syriza care sa se alinieze altor miscari similare din tarile mici, in lupta cu Imperiul European si fortele concentrice care vor duce la o concentrare crescanda a puterii, suveranitatii si mai ales a resurselor, inspre centrul european, adica Germania.

Repet, principalul avertisment la situatia Romaniei este tocmai pierderea din ce in ce mai accelerata a controlului asupra parghiilor de putere ale unui stat, care vor trece in derizoriu nu doar ideile nationaliste care oricum sunt rejectate si ignorate de majoritatea melcilor spalati pe creier de pe teriroriul actual al Romaniei, dar vor afecta mai ales pe plan economic posibila dezvoltare viitoare si va definitiza rolul de ferma de specialisti si statut de colonie cu care deja multi romani sunt satisfacuti si nu au nici constiinta acestui statut si nici aspiratii de a-l schimba. As exemplifica aici situatia Greciei care s-a aflat in imposibilitatea de a elabora un plan de colectare paralela a impozitelor statului intr-o alta moneda decat euro, atunci cand Grecia avea nevoie de acest plan, cel putin pentru a-l folosi ca leverage in negocierea cu Troika, daca nu cumva ca solutie de avarie.

Revenind la aspiratiile nationale, ca si in articolul despre unirea cu Moldova, repet: putem face doar acele lucruri pe care vrem sa le facem, despre care avem o viziune, avem un plan, avem o directie de actiune si suntem perseverenti. Putem face orice, daca in primul rand credem si vrem. Daca ne speriem, ezitam si asteptam, nu conteaza ce ne dorim, nimeni nu ne va aduce pe tava friptura mult dorita daca nu vom alerga singuri sa o vanam si sa ne-o gatim. “Cum iti asterni, asa dormi” pare un proverb uitat.

Si asta este valabil la orice nivel, nu fac aici teoria chibritului. Aici a gresit Munteanu, pentru ca prin alipirea de pnl-isti nu a facut decat sa recunoasca ca viziunea lui este una gresita si ca ideile lui nu pot fi realizate. Cu privire la plan si implementare, aici ma abtin, alinierea cu PNL-ul poate fi doar componenta a planului, caz in care este unul prost si greu de inteles. Un program oricum trebuie sa fie transparent pentru ca oamenii sa adere la el, nu doar la persoane si la idei, iar orice ezitare de la plan, orice miscare in stanga sau in dreapta nu fac decat sa prabusasca tot ce s-a construit.

Romania duce lipsa crunta de un partid progresist, care sa nu fie in primul rand compromis de trecut. Mare parte din oamenii care ar putea sa sustina si sa se alinieze unui asemenea partid au in primul rand ceva in comun: greata fata de “vechi”, de orice culoare ar fi ei. Eu de exemplu, niciodata nu ma voia alatura unui partid ca PNL sau PSD, indiferent de ce limbaj nationalist sau mesaje atragatoare sau sloganurui populiste vor folosi pentru ca in primul rand nu sunt prost sa nu stiu ca in spatele fatadei este camarila care a supt sange si pana acum si sistemul ticalosit care nu este deloc o metafora.

Munteanu, desi mai avea mult de confirmat, era poate singura sansa sa puna bazele unui astfel de partid. Dar poate mai bine ca s-a dat pe fata mai devreme decat mai tarziu, astfel multi nu s-au ars pariind pe el, fie si prin simpla indreptare a atentie inspre mesajul sau.

Sper ca prin ce am mentionat pana acum, sa fie clar, ce criterii sunt importante in gasirea solutiei si in depistarea posibililor oameni care ar fi in stare de punerea unei noi baze in politica romaneasca:

– program clar
– plan de actiune transparent
– consistenta, perseverenta si seriozitate in actiune