Tag: Marele Reset

Cea mai bună știre despre Omicron

Cine face omicron, nu mai face delta. Și cică cine a făcut delta, poate face omicron. Omicron evident e mai blând, că se duce în sus (nas/faringe) nu în jos (gât, plămâni). Prin urmare, omicron va cam termina plandemia, cel puțin pe moment.

Acum, evident că rămâne valabilă ideea că oricând se poate lansa un virus nou sau o tulpină nouă, deși e destul de tricky să nimerească una care să fie și stealth și infecțioază și să omoare selectiv, nu în scară largă.

Să nu uităm niciodată din vedere când vorbim despre omicroane, delte și altele că virusul ăsta este artificial și a fost lansat intenționat. Cum știm asta? Păi știm deja că e artificial (teoria e acceptată de mainstream, avem suficiente leak-uri și mai ales explicații genetice) și apoi coroborând cu unele evenimente ciudate dinainte de apariția virusului în China, putem concluziona că între cele două scenarii – planificare și accident, planificarea este mai probabilă. Nu vă plictisesc cu prea multe, amintesc doar acel eveniment Event 201 organizat de Johns Hopkins (cei care au și lansat inițial modelele cu milioane de morți în câteva luni), World Economic Forum și Bill & Melinda Gates. Culmea este că materialele și întreg evenimentul este păstrat activ online ca un fel de sfidare totală și siguranță de sine că oile nu se vor prinde. Le puteți vizualiza și pe Youtube.

La nivel de zvon (deoarece nu mai știu unde am citit) aș aminti că unele leakuri arată și că fundația Gates a finanțat acel ONG care s-a ocupat cu studierea virusului în China. Deci avem legătura directă între producția virusului și mecanismul de control și comandă la care s-au antrenat în Event 201. Evident, acesta este doar un exemplu, sunt mai mult. Unele sunt firești, adică o pandemie era așteptată. Dar coincidențe ca Event 201 sunt excluse, și actorii și timingul și patternul evenimentelor pandemice comparat cu pregătirea, arată că nu avem de ce să mai avem semne de întrebare cine sunt actorii și de ce s-a întâmplat totul cum s-a întâmplat.

Am mai povestit în vară cum există în plandemie momente de respiro prin care oile sunt lăsate să se calmeze înainte de a face un nou pas mai departe. Bunăoară acum s-a calmat chestiunea cu vaccinurile pe plaiuri mioritice și pe ici pe colo în afară. Marea Britanie e un caz aparte deoarece sunt esențiali. Elitele nu vor să distrugă perla coroanei deoarece britanicii vor fi populație esențială în Marele Reset. În schimb, Australia, Austria, Franța, Italia și altele sunt deja captive certificatului.

Dar noi nu avem parte decât de un momentum. Era bine dacă băgau de acum (din punctul lor de vedere) deoarece oile aveau timp să se obișnuiască cu blestematul de certificat, cum să îl folosească, cum să îl tipărească etc. Dar deja 99% dintre oi au fost dresate deoarece la mall nu se intră fără, prin urmare, nu contează dacă în etapa actuala procentul de vaccinare nu este suficient de mare și certificatul nu e trecut prin lege. Este timp de noi tulpini și de noi campanii pentru a speria oile suficient cât să primească fără probleme certificatul obligatoriu. Mai ales că se dorește implementarea vaccinării periodice, dacă se băga acum la noi și cum expiră deja pentru unii și la noi, asta adăuga o problema suplimentară, anume frecvența care la noi este la fel de greu de băgat pe gât oilor ca și prima vaccinare. Deci s-a preferat așteptarea pe baza ideii că trebuie ceva timp ca oile să fie adaptate la noi și de asemenea, cu ocazia noilor campanii și tulpini, spaima fiind reactualizată, se va putea băga la pachet și periodicitatea care acum nu e deloc bine promovată, deoarece pur și simplu fabrica de consens nu a avut capacitate de producție suficientă, certificatul ocupând tot spațiul și inflația venind din urmă.

Vedem de ce dorea Rafila ca turbatul să bage certificatul până la 1 ianuarie – ca să nu piardă spațiul de emisie care e acum ocupat de hiperinflație și ca să apuce să bage certificatul înainte de o eventuală fierbere a mămăligii care să ducă la anticipate și care să spulbere vaccinarea obligatorie pentru 3-4 luni până vom avea un nou guvern. Să nu credeți că Rafila &co nu știau de pe atunci că omicronul face vaccinul inutil, pe lângă faptul că omicron nu e deloc nasol (1) și vaccinul nu protejează împotriva omicron (2) – cum vedem peste tot în țările vaccinate.

În concluzie, ni se mai dă timp ca să facem ce trebuie. Din păcate mulți încă dorm și cred că scăpăm. Vai de ei! Cu toate acestea, omicronul care probabil este evoluție naturală chiar dacă a pornit din virus artificial, oferă imunitate sporită care probabil va acoperi și eventuale noi tulpini. Asta le va încurca puțin treaba deoarece ei aveau nevoie de morți cât mai mulți nu de rată de infecție mare. Dar după cum știm, natura e deosebit de greu de stăpânit și în teoria compelxității, știm că mici variații în parametrii inițiali ai unui sistem complex, pot duce la situații total diferite după un număr suficient de mare de iterații. Chiar dacă pot lansa tulpini noi, sau viruși noi, cum se propagă aceștia în societate și cum reacționează pe milioane de oameni este greu de prezis acum când omicronul este destul de ciudat/diferit de celelalte tulpini și a reușit atât de mult să le încurce planurile.

În plus, pe lângă specificitatea omicronului, mai avem și impactul asupra vaccinaților care poate crea o reacție de feedback extraordinară în sensul pierderii încrederii și tracțiunii pe care – în ciuda eșecului și în cazul delta – vaccinul o avea totuși. Adică, cu puțin ajutor statistic, reușiseră să convingă lumea că vaccinul e bun și că protejează deși vedeam toți vaccinați care făceau boala. Și se suprapunea faptul că oricum virusul a fost totdeauna blând cu 90% dintre oameni (cei sub 60-70 de ani și fără comorbidități nasoale) cu narativul că vaccinul ajută și de aceea sunt simptomele ușoare (nu se ajunge la spitalizare). Acum însă, omicronul a dat în toți și nu mai merge nici măcar măcănitul că te ajută să nu mai mori pe capete, că oricum omicronul nu omoară ca delta, prin urmare, avem pe de o parte darea pe față a minciunii vaccinului și pe de altă parte, eliminarea fricii față de virus. Pe măsură ce oamenii văd și aud în jurul lor pe alții care au trecut prin omicron, de voie de nevoie, lumea acceptă ceea ce trebuia să accepte inițial – că boala este endemică, o boală simplă, tratabilă, care nu omoară pe capete și nu are nevoie de măsuri speciale cum ar fi carantine, măști și vaccinuri. Ori asta nu e bine, deoarece ei aveau în plan vaccinarea periodică. Și cum să mai pompezi asta acum?

Asistăm așadar la fumarea unei prime etape din planul Marelui Reset. Avem bineînțeles alte scenarii care vedem deja că se desfășoară accelerat – hiperinflația și războiul. Mai sunt ca “backup” căderea/închiderea băncilor și atacurile cibernetice care să paralizeze infrastructura. Dar astea, fără certificat, nu îi ajută prea mult, deoarece certificatul avea scopul de id global care urma să fie folosit ulterior pentru controlul populației care va mai supraviețui războiului. Evident că se vor găsi mijloace noi de implementat și acest biocip despre care se vorbește poate fi unul dintre noile produse ale fabricii de consens.

MARELE RESET SI NOUA ORDINE MONDIALA

Din ce in ce mai multa lume vorbeste de Marele Reset. Este un termen pe care l-am asimilat si mi se pare ok sa-l folosesc, cu cateva mici observatii. Ne aflam deja in Marele Reset, doar ca am parcurs o mica parte, partea in care se dospeste framantatura. Ce este framantatura? Una e drojdia, alta e faina, alta e framantatura, alta e aluatul si alta e placinta. Cu greu se pot asemana si daca nu ai treaba cu bucataria, nu ti-ar veni sa crezi ca una se trage din alta. Tot asa si cu acest Mare Reset care va schimba fata lumii total. Ce treaba sa aiba o criza financiara cu statul politienesc, cu o noua ordina mondiala, cu un mare reset sau cu nasterea unei noi ideologii totalitariste pe care omul de rand nu doar ca o va tolera, dar chiar o va cere sa fie implementata pentru ca va fi trecut prin indeajunsa “dospire” incat sa fie gata sa ceara, sa accepte si sa primeasca “noul botez”.

Am explicat intr-un articol anterior de ce schimbarea periodica a monedei de schimb folosite in comertul international si a ordinii financiare globale este ceva normal, este un proces care are loc atunci cand un imperiu isi pierde din seva si lasa locul liber. As face aici o mica paranteza: exista teoria ca Razboiului Rece cu cele 2 tabere, caruia i-a urmat epoca dominata de SUA (Pax Americana) ii urmeaza acum o perioada de poliaritate multipla in care mai multe puterii se vor confrunta intre ele, dar niciuna nu va domina. Se pune astfel langa SUA ca potentiali actori egali Rusia si China sau Eurasia, pentru cei mai fantasmagorici care uita ca in Razboiul Rece, Rusia si China erau la cutite desi ideologic imbratisau aceeasi ciuma. Intre timp, China a tatonat cu capitalismul si desi pentru o perioada parea o canditata pentru preluarea stafetei acestei minunate inventii a omenirii care este capitalismul, recent se pare ca orice speranta in aceasta directie este desarta. Fara capitalism, este greu de inteles cum va putea sa reziste China sa poata lupta cot la cot cu SUA pentru dominarea lumii sau in administrarea lumii. Nu agreez deci deloc teoria multi-polarismului.

Avem asadar criza financiara din 2008. Bancile pline de instrumente toxice – credite, asigurari, derivate si altele – in fata sincopei de neincredere au devenit peste noapte insolvabile. Beneficiind de puterea de influenta politica dobandita in sute de ani de zile, bancherii au convins politicienii sa ii salveze (pe unii, nu pe toti, ca exista mancareala si intre bancheri) preluandu-le instrumentele toxice si refinantandu-le cu capital (credit, care pentru banci inseamna cash). In acelasi timp, pentru cash-ul oferit, bancile centrale au oferit dobanda, asigurand bancilor supravietuitoare o situatie linistitoare, calda, plina de profituri indiferent de starea economiei reale. A existat asadar o dislocare totala a sistemului financiar de economie care a fost mentinuta pe linia de plutire la limita producerii unei catastrofe sociale in intreaga lume.

Instrumentele toxice transferate catre bancile centrale si catre state (unele state chiar au cumparat direct aceste instrumente, nu doar bancile centrale, in plus majoritatea tarilor au lansat programe de garantii a creditarii – programe de gen Rabla sau Prima Casa de la noi, sau TARP din SUA) au umflat datoria suverana, datoriile fiind transferate defacto de la companii private si banci private catre state ca in jocul Hot Potato.

Cine insa sa observe ca astfel se sapa groapa statelor si suveranitatea statelor nationale este pusa in pericol, in prezent toate marile state avand datorii imense nu doar unele catre altele ci mai ales catre banci, practic viitorul umanitatii fiind amanetat catre aceste noi institutii supra-nationale sau mai bine zis globale care nu au casa si care pot opera oriunde un lume si pot determina alegerea unor presedinti, numirea unor ministrii si prim-ministrii sau chiar pe alocuri pot determina razboaie, crize economice, devalorizarea unor monede etc?

Economistii – acestia trebuiau sa observe politica falimentara a salvarii bancilor fara niciun scop final, altul decat sperietura de “sfarsitul lumii” in cazul acceptarii intrarii in faliment a bancilor etichetate “too big to fail”. Dar economistii in loc sa traga semnale de alarma, majoritatea au salutat si au cantat in struna politicienilor nesabuiti care s-au temut ca ei vor ramane cu cartoful fierbinte in mana cand cantecul se va opri. Interesati doar de urmatoarele alegeri, toti politicienii nu au facut decat sa accepte orice marire a datoriei suverane, orice promisiuni de “evaporare” a acesteia prin inflatie si sa fuga ca dracul de tamaie de anularea datoriilor sau producerea vreunor mari socuri prin care s-ar putea reseta controlat si intr-un mod favorabil pentru oameni si pentru economie acest sistem financiar putred si extrem de corupt.

De aceea auzim toata ziua pe panadolul anti-criza Vasilescu ca “o inflatie de 2% este foarte buna” deoarece rata dobanzii este 1.5 si astfel, incet-incet cresterea PIB-ului micsoreaza datoria, blah-blah. Aceleasi macanituri le aud si americanii si francezii si germanii. Nimeni nu mai vorbeste despre “sound money”, despre economia de piata, despre cresterea organica pe baza de cerere si oferta ci in schimb, pe langa promisiunile de mai bine, cresterile de PIB facute din PIX si aruncarea vinei pe cauze externe (criza din China, razboiul tarifar, Brexit etc), politicienii de pe toate meleagurile evita sa aiba o viziune si sa incerce sa faca ceva.

Intr-un fel este de inteles deoarece niciun politician nu are de unul singur puterea sa deraieze cu o iota traseul pe care este plasata omenirea de catre bancile supra-nationale: controlul total al statelor prin emisia de bani si al populatiei printr-un mix de autoritarism tehnologic, inginerie sociala si principiul morcovelui (vezi bombonica universal income – viitoarea ratie pe cartela a minionilor din Brave New World). Care politician poate spune: ardem datoria, facem reset, o luam de la zero? Si acesta este planul prin care sa o facem fara razboi, fara haos si fara deflatie seculara!

Ce poate urma, prin urmare? Inainte de aceasta intrebare, mult mai interesanta este intrebarea: cat mai poate continua sistemul actual si care sunt conditiile pentru producerea unui RESET? Dupa parerea mea nu aceste raspunsuri sunt atat de importante cat observatia ca fara o dezvoltare organica a economiei (crestere sau scadere in functie de cerere-oferta), fara o societate linistita in care oamenii sa aiba incredere in puterea politica (chiar limitata) si in care omul de rand sa nu se simta doar o masa de manevre in bataliile politice intre centrele de putere, fara o societate in care munca, efortul, calitatea si performanta sunt rasplatite corespunzator iar furtul, lenea, duplicitatea si prostia sunt penalizate, fara aceste minime atribute care in capitalism sunt fundamente, nu poate sa existe o rezolvare eficienta a cancerului sistemic. O boala sistemica, poate fi depasita fie prin moarte si renastere din cenusa, fie prin constientizarea globala a acesteiea si activarea anticorpilor care pot veni cu solutii si pot produce “zone de imunitate” intr-un organism bolnav, care zone pot fi apoi imitate si reteta de succes poate fi replicata in cat mai multe locuri pana la punctul in care cancerul va fi invins si boala inlocuita printr-un nou suflu.

Exista insa si o a treia cale: in lipsa unui sistem imunitar si pentru ca moartea este un lux, noi hidre cu inchipuiri infricosatoare si cu solutii inselatoare pot acapara umanitatea si pot transforma impasul actual intr-o noua stare de cancer mult mai avansat si mult mai dramatic care poate afecta insasi posibilitatea supravietuirii umanitatii, asa cum s-a intamplat in URSS si asa cum ne arata China. Revin din nou la China pentru ca poate fi un model pentru intreaga umanitate: o societate unde poporul se lasa calcat in picioare, individul renunta la persoana proprie si isi doneaza sufletul fara lupta partidului care are misiunea auto-asumata de salvare a poporului ca un simbol supra-uman prin orice mijloace pe care partidul le-ar considera. Marea drama a Chinei este ca pe langa opresiunea individului si calcarea in picioare a fiintei umane, asupritorul nici macar nu este un individ delirant, o anomalie a umanitatii, un drac in chip de om, cu a fost Ceausescu, cum este dinastia Kim in Koreea. Partidul in China a trecut chiar de statutul de gasca de mafioti care au pus mana pe putere sau au mostenit-o de la parintii lor si a devenit si el un organism supra-uman, fara suflet, o ideologie bine formata, independenta si care are un motor de macinat dizidenta si nealinierea bine format, automatizat, independent, indestructibil. Paralele cu China putem gasi bineinteles si in Vest, unde am mentionat bancile supra-statale care de asemenea detin puteri de neatins in influentarea si determinarea ordinii care le garanteaza supravietuirea si prosperitatea. Insa in Vest, aceste banci sunt detinute de familii bine cunoscute. Printul mostenitor al Olandei, unul dintre fondatorii Grupului de la Bilderberg a declarat oficial ca lumea este controlata de un numar de aproximativ 5000 de familii care impreuna detin totul si pot totul.

Controlul financiar a garantat o buna parte dominatia sistemului actual si evolutia tehnologica a permis ca o spoiala de progres sa adoarme constiintele individuale si sa mentine o stare de multumire suficienta care sa nu produca mari probleme status-quo-ului. Insa fisurile din sistem au ajuns la punctul in care vor fi necesare sacrificii din ce in ce mai mari din randul populatiei care oricum nu prea mai este de folos pentru mentinerea nivelului de trai ridicat si a prosperitatii clasei dominatoare. Tehnologizarea, automatizarea, eficientizarea proceselor de productie si a comertului international fac ca mare parte din populatie sa fie redundanta, ca sa nu mai zicem de sperietura acestor elite ca nu vor mai putea sa traiasca sute de ani deoarece vine incalzirea globala, de unde si razboiul irational asupra carbunilor, petrolului si energiei ieftine care ar putea ridica extraordinar nivelul de trai in prezent datorita avansului tehnologic.

Ne aflam insa in punctul in care nenumarate riscuri afecteaza sistemul actual. Fortele centrifuge de diverse natura, miscarile sociale, populismul si liderii incotrolabili pe care ii impinge in sus, noile cripto-monede care ameninta parghiile de control ale ordinii actuale etc. Prin urmare e de asteptat ca cureaua sa se stranga si miscari din ce in ce mai brutale si mai ferme sa fie luate, care vor afectea milioane si zeci de milioane de oameni prin saracirea instanta si criza economica pe care le vor produce. Default-ul unor state, devalorizarea unor monezi, industrii intregi distruse sau refacute drastic sunt doar cateva dintre simptomele acestei lupte de supravietuire pentru sistemul monetar actual.

MARELE RESET – catre o noua ordine financiara

Willem Middelkoop (WM) este fondator si administrator al Commodity Discovery Fund – un fond de investitii din Olanda cu peste 500.000 de participanti. De asemenea a scris numeroase carti despre crize financiare dar nu numai printre care in “Als de dollar valt” (If the dollar falls) – 2007 [1] a prezis criza creditelor din 2008.

Pentru a intelege mai clar ce sunt reseturile financiare globale, de ce au loc si cum au loc, va recomand un interviu luat lui Willen de Real Vision:

Pretextul interviului este insa cartea “The Big Reset” aparuta in 2013 si pentru care urmeaza o noua editie actualizata. Iata cateva idei pe scurt, daca nu aveti rabdare sa ascultati tot interviul cu mentiunea ca pe ici-pe colo mai sunt unele adaugiri personale menite sa clarifice ce a vrut sa spuna WM

  1. Exista RESET-uri financiare desi nu sunt numite asa, din cand in cand … unele “calde”, unele “reci”; prin reci se intelege RESET-uri care pornesc de la zero, care nu au nimic legatura cu trecutul si “calde” sunt RESET-uri care continua vechiul sistem insa cu unele modificari semnificative; un exemplu de RESET RECE este Bretton Wood (1944) cand dolarul a devenit moneda pentru comertul international si la care se raportau toate tarile; dolarul era acoperit in aur si garantat de America; in schimbul folosirii dolarului, SUA garanta libertatea comertului global; foarte interesant, la Bretton Wodds a mai existat o propunere: folosirea unei monede globale, a FMI-ului; ideea venea din partea faimosului economist britanic Keynes dar a pierdut, dolarul fiind ales ca moneda “ancora”; (ancora este termenul folosit de WM de-a lungul interviului desi personal rareori l-am auzit asa, in general fiind folosit termenul “moneda de rezerva” sau “moneda de schimb”)

2) Oamenii nu au flexibilitatea mentala sa inteleaga ca un sistem monetar global se poate schimba; sistemul financiar este pentru ei ca clima, ca ceva dat; nu este asa, sistemul monetar este creat de oameni si se schimba destul de des;

3) Spre deosebire de Bretton Wodds, unde rusii desi au participat ulterior s-au retras, regimurile comuniste avand propriul sistem pana la caderea URSS-ului, in ziua de astazi un reset are sansa sa alinieze toate tarile lumii pentru prima data in istorie intr-un sistem monetar global; aici WM se refera la faptul ca desi in prezent toate tarile folosesc dolarul, de data aceasta toate tarile (relevante) vor putea decide cum va arata viitorul sistem monetar;

4) Un reset financiar este ca un Plan B si se negociaza in ascuns pentru ca sistemul actual poate fi gandit ca Planul A si trebuie ca increderea in Planul A sa fie intretinuta, altfel acesta pica. WM da exemplu de discutii intre JC Trichet cu chinezii. Sunt urmatoarele probleme: restructurarea datoriilor si o noua ancora pentru un viitor sistem. In opinia lui WM, chinezii nu mai accepta folosirea dolarului pe termen lung si pun presiune pentru reducerea rolului dolarului. Oficial insa toti cei aflati la putere (chiar si chinezii) declara ca nu este nimic in neregula cu sistemul actual (cu Planul A). In studiile academice chinezesti insa se vede ce doresc si care sunt obiectivele chinezilor. Dar nu vom vedea o conferinta de presa in care chinezii sa declare ca peste 5 ani dolarul nu va mai insemna mare lucru.

5) Scenariul resetului este foarte greu de prezis deoarece un sistem financiar este mereu un acord intre puterile comerciale ale lumii. Nu toti trebuie sa cada de acord, dar cand marile blocuri economice cad de acord pe functiile principale, avem un nou sistem. Cateva lucruri insa sunt sigure: trebuie gasita o ancora pentru sistemul viitor insa nu putem renunta total la dolar. SDR-ul pare o solutie ideala tocmai pentru ca permite americanilor sa ramana la volan, desi remimbi-ul (moneda chinezilor) capata o felie din ce in ce mai mare. O alternativa la SDR este aurul. Chinezii se pare ca doresc includerea aurului in SDR. Primul lor scop insa a fost introducerea remimbi-ului. Ca nota personala, in premiera aflu de la WM ca o data cu intrarea monezii chinezilor in SDR, s-a diminuat procentul EURO-ului si al Lirei Sterline, dolarul ramanand la fel. Sunt cifre publice si as aprecia o clarificare, neavand timp sa caut. Asadar, chinezii au realizat primul obiectiv si urmeaza al doilea: introducerea aurului in SDR. Americanii se opun, dar la un moment dat e posibil sa fie nevoie de acest pas.

6) Chinezii acumuleaza aur. Atat ca stat cat si in randul populatiei. Cumpara tot ce pot si incurajaza si populatia sa cumpere. Cantitatea totala de aur fizic din China ar fi de 13.000 de tone, in conditiile in care guvernul are doar 1600 tone. Exista o varianta ca chinezii sunt lasati de americani sa acumuleze aur pana la un anume nivel cand printr-un reset se va introduce si aurul in moneda ancora (SDR). Cand chinezii vor avea o cantitate de aur suficienta (proportional cu economia lor raportata la celelalte tari (SUA, UE), se va putea atunci creste pretul aurului masiv, ceea ce ar rezolva nenumarate probleme.

Cam acesta este rezumatul pana la minutul 20. Daca v-am trezit interesul, urmariti video-ul …

Concluzia mea la interviu ar fi ca trece prea usor peste riscul razboiului si RESET-ului prin razboi mondial. Linia principala de transformare sugerrata de WM ar fi trecerea treptata a puterii de la SUA la China, similara cu dezintegrarea Imperiului Roman care a durat o suta de ani. Intrebarea mea ar fi insa: cum va renunta SUA la arsenalul militar si cum va putea ceda puterea fara lupta?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] a nu se confunda cartea cu faimosul documentar “The Day the Dollar Falls” realizat de vPro (tot o televiziune olandeza) in 2005, care de asemenea prevedea o criza a creditelor urmata de fuga de dolar (previziune incorecta, ba chiar contrara realitatii – dolarul intarindu-se in criza).