Cine va salva Italia?

Italia era in pragul recesiunii inainte de aceasta epidemie. Turismul este deja compromis total. Daca maine virusul dispare, va lua 2-3 ani Italiei ca sa recastige increderea turistilor. Vorbim de turism pentru ca turismul este mare parte din PIB-ul Italiei. Dar sa nu uitam ca nordul – care este acum in carantina (chiar daca partiala – deocamdata) – este locomotiva Italiei, prin urmare doar o minune mai poate salva Italia de la prabusire. Spun prabusire pentru ca dincolo de penibila crestere de doar 0.3% de anul trecut, bancile italiene sunt tinute pe linia de plutire de BCE care cumpara masiv obligatiuni si le ofera credit, ca sa mentina pacientul in viata. Este dificil sa discutam doar despre Italia, avand in vedere ca Brexitul a lovit in intreaga UE iar tensiunile SUA-China de asemenea au tinut europenii in expectativa. Sa incercam totusi sa enumeram toate problemele, ca sa intelegem de ce avem sanse mari sa ajungem Italia din urma, desi este deocamdata pe locul 3 la PIB in UE, doar daca stam pe loc, pentru ca Italia se va prabusi. Scandalurile politice in general fac bine economiei pentru ca politicienii nu mai au timp de mariri de taxe si schimbat de legi ci se cearta intre ei. Nu e tocmai benefic insa cand taxele sunt deja maxime, reglementarile sufoca dezvoltarea libere initiative iar infrastructura este in prabusire. Nu mai zicem de demografia dezastruoasa si ramanerea in urma la capitolul tehnologie si informatizare in administratia publica. Lumea este intr-o competitie acerba, Asia face a facut pana mai inainte de criza progrese masive si nici americanii nu se tineau dupa chinezi. De aceea a lansat Trump razboiul tarifar, pentru ca oricat de mult ar fi cifrele deplasate de realitate, progresul chinezilor se vede cu ochii. Guvernul italian a promis deja ajutor pentru firme. E posibil ca actuala epidemie sa fie un pretext pentru guverne si pentru UE in cele din urma sa pompeze si mai multi bani si sa ajunga la faimoasa aruncare de bani din elicopter in speranta de a “reporni motoarele”. Iluzii, evident, caci economia este deja la pamant. Pana si productia in Italia a ajuns sa fie din ce in ce mai mult facuta de muncitori chinezi adusi pe vapor. E doar chestiune de timp pana chinezii vor cumpara si ultimele branduri italiene, asa cum au cumparat Volvo si altele. Asta daca vor mai avea si chinezii cu ce sa cumpere pentru ca si PIB-ul lor s-a prabusit in primul trimestru. In curand trebuie sa apara rezultatele preliminare pe primul trimestru si vom vedea amploarea. Guvernul promite, dar problema e ca spreadul intre bondurile italiene si cele nemtesti a inceput sa se cracaneze. Vin banii in schimb inspre Romania, de se lauda Catu cu rate negative. Nu mai conteaza ca si bulgarii au la fel, important sa se laude la prostii care nu se uita imprejur. Italia avea deja un raport al datoriei externe la pib extrem de mare (134%). Pana unde o sa ajunga oare inainte sa intre in

Read more

De ce sunt randamentele la obligatiunile germane negative?

Nota: in acest articol prin obligatiuni ma refer la obligatiunile suverane, deci emise de guvern. Din cand in cand, din reflex o sa folosesc termenul in engleza: bond. Raspuns la intrebarea din titlu [pe scurt]: deoarece investitorii au mai mare incredere in guvernul german decat in guvernele altor state si de asemenea, investitorii cred ca UE are mai mari sanse sa se destrame. Raspunsul l-am condensat la inceput dar il voi detalia cat mai pe larg, deoarece mie mi-a luat ceva timp pana sa inteleg (desi tehnic e usor de inteles) DE CE obligatiunile germane au dobanda mai mica decat dobanda de referinta a monedei europene. Intelegerea mea se datoreaza lui Cristian Sima, dar nu sunt sigur ca in conferinta de la link i-am auzit explicatia sau in alta. O sa incep cu cateva consideratiuni generale si o sa continui cu cateva idei aleatoare legate de situatia actuala. Consideratiuni generale Obligatiunile ca instrument de investit sunt in grupul de optiuni cu risc scazut. De aceea grosul banilor sunt plasati in obligatiuni. Evident ca exista varietate de riscuri si randamente intre diversele tari ale lumii si nu toate obligatiunile sunt la fel de interesante, altfel PSD nu ar avea probleme sa mareasca salariile si pensiile pana la cer. Insa Trump nu are astfel de probleme si daca si-ar dori, nici Merkel nu ar avea … Obligatiunile sunt niste hârtii pe care un guvern le vinde pentru o suma fixa (pret) si se angajeaza sa plateasca la data expirarii , pretul de emitere (cel platit de cumparator) plus o dobanda. Perioada unei obligatiunii poate fi de 1, 2, 5, 10 ani sau chiar si 100 de ani cum are Elvetia. Randamentul este o formula mai complicata care tine cont de diversi parametrii ai emisiunii, caci exista o variatie, de exemplu frecventa la care se plateste dobanda – pote fi fie doar la final,fie o data la doua luni, fie anuala etc. Pentru simplificare, putem gandi randamentul ca fiind dobanda. Investitorul care cumpara obligatiuni isi asuma riscul ca guvernul respectiv sa nu se tina de cuvant si de aceea tarile care nu sunt serioase si nu isi platesc datoriile (Argentina, Grecia, Romania) trebuie sa plateasca dobanzi mai mari decat celelalte. Pe langa increderea ca guvernul va face acele plati, mai conteaza evident si moneda in care sunt emise acele obligatiuni. Nu e deloc neobisnuit ca un guvern sa emita obligatiuni in moneda proprie cat cuprinde in speranta ca va numi un “prieten” la banca centrala care o sa tipareasca bani si o sa provoace o inflatie minunata care o sa trimita in irelevanta valoarea bondurilor la data expirarii. Asa s-a intamplat de exemplu in Turcia unde Erdogan l-a numit la banca centrala pe ginerele sau. Caz in care Erdogan nu mai are nevoie sa emita bonduri deoarece ginerele sau poate sa transfere bani direct guvernului pentru ca banii in esenta sunt doar niste cifre introduse intr-un program de calculator singura problema fiind cine opereaza acel program. Ce mai trebuie mentionat legat de obligatiuni

Read more

MARELE RESET SI NOUA ORDINE MONDIALA

Din ce in ce mai multa lume vorbeste de Marele Reset. Este un termen pe care l-am asimilat si mi se pare ok sa-l folosesc, cu cateva mici observatii. Ne aflam deja in Marele Reset, doar ca am parcurs o mica parte, partea in care se dospeste framantatura. Ce este framantatura? Una e drojdia, alta e faina, alta e framantatura, alta e aluatul si alta e placinta. Cu greu se pot asemana si daca nu ai treaba cu bucataria, nu ti-ar veni sa crezi ca una se trage din alta. Tot asa si cu acest Mare Reset care va schimba fata lumii total. Ce treaba sa aiba o criza financiara cu statul politienesc, cu o noua ordina mondiala, cu un mare reset sau cu nasterea unei noi ideologii totalitariste pe care omul de rand nu doar ca o va tolera, dar chiar o va cere sa fie implementata pentru ca va fi trecut prin indeajunsa “dospire” incat sa fie gata sa ceara, sa accepte si sa primeasca “noul botez”. Am explicat intr-un articol anterior de ce schimbarea periodica a monedei de schimb folosite in comertul international si a ordinii financiare globale este ceva normal, este un proces care are loc atunci cand un imperiu isi pierde din seva si lasa locul liber. As face aici o mica paranteza: exista teoria ca Razboiului Rece cu cele 2 tabere, caruia i-a urmat epoca dominata de SUA (Pax Americana) ii urmeaza acum o perioada de poliaritate multipla in care mai multe puterii se vor confrunta intre ele, dar niciuna nu va domina. Se pune astfel langa SUA ca potentiali actori egali Rusia si China sau Eurasia, pentru cei mai fantasmagorici care uita ca in Razboiul Rece, Rusia si China erau la cutite desi ideologic imbratisau aceeasi ciuma. Intre timp, China a tatonat cu capitalismul si desi pentru o perioada parea o canditata pentru preluarea stafetei acestei minunate inventii a omenirii care este capitalismul, recent se pare ca orice speranta in aceasta directie este desarta. Fara capitalism, este greu de inteles cum va putea sa reziste China sa poata lupta cot la cot cu SUA pentru dominarea lumii sau in administrarea lumii. Nu agreez deci deloc teoria multi-polarismului. Avem asadar criza financiara din 2008. Bancile pline de instrumente toxice – credite, asigurari, derivate si altele – in fata sincopei de neincredere au devenit peste noapte insolvabile. Beneficiind de puterea de influenta politica dobandita in sute de ani de zile, bancherii au convins politicienii sa ii salveze (pe unii, nu pe toti, ca exista mancareala si intre bancheri) preluandu-le instrumentele toxice si refinantandu-le cu capital (credit, care pentru banci inseamna cash). In acelasi timp, pentru cash-ul oferit, bancile centrale au oferit dobanda, asigurand bancilor supravietuitoare o situatie linistitoare, calda, plina de profituri indiferent de starea economiei reale. A existat asadar o dislocare totala a sistemului financiar de economie care a fost mentinuta pe linia de plutire la limita producerii unei catastrofe sociale in intreaga lume. Instrumentele toxice transferate catre bancile centrale si catre state (unele

Read more

MARELE RESET – catre o noua ordine financiara

Willem Middelkoop (WM) este fondator si administrator al Commodity Discovery Fund – un fond de investitii din Olanda cu peste 500.000 de participanti. De asemenea a scris numeroase carti despre crize financiare dar nu numai printre care in “Als de dollar valt” (If the dollar falls) – 2007 [1] a prezis criza creditelor din 2008. Pentru a intelege mai clar ce sunt reseturile financiare globale, de ce au loc si cum au loc, va recomand un interviu luat lui Willen de Real Vision: Pretextul interviului este insa cartea “The Big Reset” aparuta in 2013 si pentru care urmeaza o noua editie actualizata. Iata cateva idei pe scurt, daca nu aveti rabdare sa ascultati tot interviul cu mentiunea ca pe ici-pe colo mai sunt unele adaugiri personale menite sa clarifice ce a vrut sa spuna WM Exista RESET-uri financiare desi nu sunt numite asa, din cand in cand … unele “calde”, unele “reci”; prin reci se intelege RESET-uri care pornesc de la zero, care nu au nimic legatura cu trecutul si “calde” sunt RESET-uri care continua vechiul sistem insa cu unele modificari semnificative; un exemplu de RESET RECE este Bretton Wood (1944) cand dolarul a devenit moneda pentru comertul international si la care se raportau toate tarile; dolarul era acoperit in aur si garantat de America; in schimbul folosirii dolarului, SUA garanta libertatea comertului global; foarte interesant, la Bretton Wodds a mai existat o propunere: folosirea unei monede globale, a FMI-ului; ideea venea din partea faimosului economist britanic Keynes dar a pierdut, dolarul fiind ales ca moneda “ancora”; (ancora este termenul folosit de WM de-a lungul interviului desi personal rareori l-am auzit asa, in general fiind folosit termenul “moneda de rezerva” sau “moneda de schimb”) 2) Oamenii nu au flexibilitatea mentala sa inteleaga ca un sistem monetar global se poate schimba; sistemul financiar este pentru ei ca clima, ca ceva dat; nu este asa, sistemul monetar este creat de oameni si se schimba destul de des; 3) Spre deosebire de Bretton Wodds, unde rusii desi au participat ulterior s-au retras, regimurile comuniste avand propriul sistem pana la caderea URSS-ului, in ziua de astazi un reset are sansa sa alinieze toate tarile lumii pentru prima data in istorie intr-un sistem monetar global; aici WM se refera la faptul ca desi in prezent toate tarile folosesc dolarul, de data aceasta toate tarile (relevante) vor putea decide cum va arata viitorul sistem monetar; 4) Un reset financiar este ca un Plan B si se negociaza in ascuns pentru ca sistemul actual poate fi gandit ca Planul A si trebuie ca increderea in Planul A sa fie intretinuta, altfel acesta pica. WM da exemplu de discutii intre JC Trichet cu chinezii. Sunt urmatoarele probleme: restructurarea datoriilor si o noua ancora pentru un viitor sistem. In opinia lui WM, chinezii nu mai accepta folosirea dolarului pe termen lung si pun presiune pentru reducerea rolului dolarului. Oficial insa toti cei aflati la putere (chiar si chinezii) declara ca nu este nimic in neregula cu sistemul actual (cu

Read more

Unde va ajunge leul? Acolo unde îi e locul …

A început din nou să colcăie cursul, ocazie cu care avem noi declarații și articole amuzante. Iată un exemplu: Isarescu face glume despre cursul valutar: Daca am ajuns sa ne ingrijoreze o depreciere de 4 bani… Sursa: business24.ro Din gluma de mai sus, cea mai interesantă însă mi s-a părut aroganța cu care Isărescu se crede mai tare ca bulgarii: Cursul are multe functii, multe functii si daca voiam sa facem un curs fix il faceam. Faceam si noi un currency board precum bulgarii si schimbam toata politica. E mult mai simpla”, Mult mai simplă poate fi politica unui curs fix, determinat de un currency board, mai ales dacă acest currency board este responsabil și ia deciziile pe baza unor obiective reale și nu unor targeturi de profit pentru BNR după care se reglează Isărescu. Am explicat în articolele anterioare de ce cursul ar fi putut să fie în România o sulă în coastă pentru guvernele iresponsabile în sensul că dacă ar fi legat de cerere și ofertă, ar regla excesele consumeriste și totodată ar stimula creditarea responsabilă în detrimentul exuberanței. Ce nu cred că am explicat în articolele anterioare, ce rău poate face cursul atunci când este reglat manual de Isărescu. În primul rând, un curs administrat nu este tocmai încurajator pentru investitorii străini care urmăresc randamente. Aceștia nu vor risca niciodată să beneficieze de fluctuații și să fructifice căderile sau spike-urile pentru a regla cererea și oferta și a-și asuma astfel parte din riscul economiei. Dacă în ecuația cursului ar intra doar schimburile și riscurile, tensiunea intrinsecă din sistem nu ar mai fi o grijă (a guvernanților, a BNR-ului și a participanților) iar potențialul investițional extern ar fi maxim fructificat. Tensiunea datorată incertitudinii venite din deconectarea cursului de realitatea economică și dependența acestuia de politica unui singur om, fac ca orice tranzacție să aibă inclusă o marjă de siguranță menită să acopere surprizele. În caz că nu m-am făcut înțeles, iată încă o încercare: transparența este mai bună decât opacitatea în cazul cursului valutar. Dacă participanții sunt convinși de realitatea cursului datorată transparenței, măsurile de siguranță și incertitudinile sunt mult mai limitate decât în cazul sistemului actual, în care cursul este decis de un singur om. Includerea unei marje de incertitudine în prețul cerut sau oferit pentru curs sau în prețul produselor este un status-quo cu care toți actorii economici din România trăiesc zi de zi, de unde și sensibilitatea oamenilor la curs. Pe care sensibilitate Isărescu o ridiculizează pentru că nu o înțelege. Așa cum un tată violent care își bate nevasta și copiii nu înțelege de ce nu este iubit, tot așa Isărescu se miră de ce creșterea cursului cauzează atâtea temeri și atâta atenție în presă. Ca un obsedat de control ce este el ar dori ca publicul și actorii să aibă încredere totală în politicile și raționamentele lui (mult spus politică, căci dacă ar exista una ar fi făcută publică pentru a putea fi analizată și monitorizată de societate, transparența fiind un mare plus, cum

Read more

De ce rezista leul?

articol inspirat pe alocuri dintr-un articol de pe ZeroHedge In lupta pentru supravietuire in fata dolarului, leul este doar una dintre cele aproape 180 de monede tinute pe picioare doar de increderea in bancile centrale si guvernele tarilor proprietare. Pierderea in fata dolarului din ultima decada (USD Index a crescut aproape 40% in ultimii 10 ani) este datorata in primul rand guvernelor si bancilor centrale care par sa nu realizeze ca monezile lor sunt acoperite doar de incredere – atat a cetatenilor proprii cat si a investitorilor straini. Ne amintim recent cum in pragul colapsului lirei turcesti, Erdogan le-a cerut turcilor sa scoata dolarii si aurul si sa-l vanda pentru a sustine moneda nationala. Un asemenea apel nu putea evident decat sa aiba efect invers, adica sa dea pe fata disperarea conducatorului guvernului si sa indemne oamenii ma degraba sa vanda toate lirele si sa cumpere dolari. Daca ultima masura si ultima speranta a lui Erdogan ar fi populatia cu un IQ minim care cine stie cum ar avea ceva rezerve in dolari si daca pe acestia se bazeaza el ca lira mai poate fi salvata, este evident ca cine are un IQ peste medie realizeaza gravitatea situatiei. Nu stiu distributia IQ-ului in Turcia dar stiu ca sanse ca oamenii cu un IQ redus sa aiba bani sunt minime. Valutele in colaps nu sunt nimic nou sub soare. Cele care au probleme recent, au insa o mica particularitate: americanii au dat bobarnacul care mai trebuia pentru a le afunda de tot. Lira turceasca, rialul iranian, rubla ruseasca sunt monede care apartin unor tari sanctionate de SUA sau care prezinta riscul sa fie sanctionate. Nu aceasta este insa cauza: au fost perioade de criza in anumite zone ale lumii cand crash-ul valutelor s-a produs chiar in tari favorizate de SUA. Criza asiatica din 1997 a facut victime inclusiv in Filipine si Koreea de Sud – aliati importanti in zona ai SUA. Deci, prietenia cu americanii nu a ajutat deloc tarile respective deoarece, asa cum am mai mentionat, caderea unei monede se datoreaza pierderii increderii in guvernele si bancile tarilor respective. Sa facem insa o scurta paranteza cu privire la lichiditatea dolarului a carei fluctuatie poate determina sau amana caderea valutelor. Cata vreme dobanda la dolari a fost mica si accesul la credit facil, cei care puteau imprumuta, veneau cu banii in tari cu dobanzi mai mari pentru a cauta randamente sporite. Exemplu: daca dobanda la Fed era sub 0.5%, sa presupunem ca investitorii americani cu acces la creditare pot imprumuta dolari cu 1% de la bancile din SUA. Daca acesti investitorii americani aveau incredere in Romania, cum dobanda la obligatiunile emise de stat era (si cam este) in jur de 4%, castigul ar fi de cel putin 3% cu riscuri minime. Smecheria se numeste carry trade si este intr-un fel birul pe care tarile slabe il platesc tarilor puternice, mai concret, este impozitul global pe care toate tarile lumii il platesc marelui Imperator, dar nici macar marelui Imperator ci doar anumitor banci care

Read more

Ce optiuni are Erdogan?

Initial m-am gandit sa pun titlul la acest articol “Acum chiar s-a fiert coliva Turcilor” dar ar fi al 4-lea in lunga serie despre coliva turcilor. Asadar, Turcia cedeaza greu si vor mai fi cred 2-3 ani pana sa ajunga din urma Venezuela, daca nu cumva lucrurile vor fi chiar mai rau si Turcia o poate lua spre Siria. As incepe noutatile despre Turcia cu o stire amuzanta: in Marea Britanie nu prea se mai gaseste lire la casele valutare deoarece englezii vor sa beneficieze de caderea lirei si s-au gramadit sa beneficieze de reducerile de preturi in turism, cumparand bilete de avion si aruncandu-se la cumparaturi si vacante in Turcia. O stire mai putin amuzanta este insa ca Trump a declarat ca va mentine sanctiunile impotriva Turciei chiar daca pastorul va fi eliberat. Felul cum s-a focalizat Trump pe Turcia in ultimul timp, imi confirma teoria ca Trump loveste in aliatii Chinei, incercand sa faca valuri. Asa cum Obama a lansat Primavara Araba in speranta ca dominoul revolutiilor va ajunge pana in statele fost-sovietice si pana in Rusia, tot asa Trump loveste mai direct sau mai putin direct in chinezi: pe de o parte cu taxele vamale, pe de alta cu sanctiunile si mentinerea presiunii asupra Rusiei si acum prin lovirea Turciei. Evident, Erdogan si alunecarea spre dictatura justifica cumva retragerea investitorilor si caderea lirei insa sa nu ne facem iluzii: cand Imperiul vrea sa loveasca, loveste. Ce optiuni are asadar Erdogan pe termen scurt pentru a face fata situatiei? Pe langa ceata de moment (vezi infuzia de oxigen din Quatar care i-a mai castigat 2-3 zile), Erdogan are in esenta 3 variante care pot fi aplicate fie cate una fie combinate. Evident, sanctiunile americane complica situatia dar asa cum Rusia rezista cu sanctiunile, cu atat mai mult economia mai puternica a Turciei si avantajele geografice pot ajuta Turcia sa evite un default de tara chiar cu sanctiunile (nesemnificative deocamdata) americane. Marirea dobanzii de referinta. Erdogan a evitat asta deoarece ar afecta puternic economia si mai ales ar produce inflatie (asta e teoria lui). In fapt, marirea dobanzii intareste moneda si stabilizeaza ciclul inflationist, dar Erdogan se crede mai destept. Inca de la inceputul devalorizarii recente, refuzul de a marii dobanda a fost mentionat in site-urile de specialitate ca fiind cauza declinului. Avantaj insa Isarescu care din cauza crizei din Turcia isi permite acum sa mentina dobanda la noi din cauza transferului de capital dinspre Turcia. Controlul capitalului: presupune interzicerea iesirilor de valuta, poate chiar limitarea retragerilor de valuta din banci si poate ajunge pana la promovarea unui curs oficial artificial. Ingenuncherea in fata FMI-ului de care Erdogan se lauda ca a scapat Turcia. La pachet insa ar veni si unele conditii printre care conditionarea independentei bancii centrale. Ori Erdogan tocmai asta pretinde, ca el stie mai bine ca bancherii, deci e normal ca sultanul sa se ocupe si de politica monetara. Economia Turciei a fost destul de dezvoltata si promitatoare pana mai ieri si este uimitor cum prostia unui

Read more
1 2 3 4 94