Search Results for: prima casa

Săracii și animiștii din Africa – explicața PS Varlaam de ce căsătoriile mixte au trebuit legalizate la Sinodul din Creta

9 comments

Intr-o discutie cu credinciosii despre Sinodul din Creta, PS Varlaam, cand ajunge la casatoriile inter-religioase aduce urmatorul argument “exista probleme de care noi in Romania habar nu avem; e cate o familie care are o capra la 20 de copii”. Altfel spus, cum poti sa le ceri sa posteasca la sarmanii aia care au o capra la 20 de copii si nu au ca noi zacusca, margarina si pateu de post ca sa poata tine postul? Iata deci, fratilor – zice PS Varlaaam – ca trebuie sa o lasam mai moale cu canoanele. Strigator la cer ca un episcop face crapaturi in zidul canoanelor, da cu ciocanul pe ici pe colo, justificand: pai trebuie sa dam putin cu ciocanul aici, ca caramida asta e pusa gresit. Si bineinteles ca nu da cu ciocanul doar acolo, ci da cu barosul in tot zidul (legalizeaza pogoramintele si iconomiile), daca nu cumva cheama buldozerul (anularea totala a canoanelor, conducerea dupa “nevoile” fiecarui loc in parte). Halal ortodoxie aceea in care intr-un loc mamaliga este cu malai si in altul zicem mamaliga la carne tocata invelita in foi de varza. Si apoi continua: “in aplicarea canoanelor exista doua principii: cel al acriviei, cand nu trecem peste nici o regula; acrivia in general se aplica acolo unde poporul in integralitatea lui este ortodox; si atunci, nu acceptam exceptiile, pentru a nu se tulbura ordinea; dar noi, unde incepem o misiune noua, unde ne ducem si suntem 10 ortodocsi intr-un milion de oameni de cu totul alte credinte, episcopul aplica iconomia”. Trecand peste explicatia originala a principiului acriviei, mi s-au ridicat firele in cap cand am auzit acest exemplu ca motivatie pentru acceptarea casatoriilor mixte. Iconomia exista si pana acum! Nu asta este de contestat, faptul ca acolo unde sunt 10 ortodocsi intr-un milion de pagani, e faptul ca episcopul, din iconomie, permite casatoriile eterodoxe. Este o mare capcana acest punct, justificarea lui si hotararile luate, incat vedem de ce au cazut in capcana majoritatea dintre episcopi care s-au lasat dusi cu zaharelul ca niste copii mici. Daca iconomia exista deja, de ce a trebuit sa se ia o hotarare sinodala prin care sa se cada de acord ca iconomia aceasta este ingaduita, de vreme ce ea era oricum ingaduita? Ce se pare ca nu intelege PS Varlaam – care pare sincer in intelegerea lui si nu doar da niste explicatii si justificari de bun simt doar ca sa eludeze niste realitati triste legate de hotarari – este ca prin includerea in hotarari, deja iconomia devine canon, nu mai este iconomie ci este acceptata. Care este schimbarea si de ce a trebuit musai ca aceasta iconomie sa fie trecuta ca hotarare? Imi pare rau ca cei de fata nu i-au pus intrebarea: da pana acum, in Africa unde sunt zece ortodocsi la un milion de oameni, nu se ingaduiau casatoriile ortodoxe? Era interzia iconomia? Vedeti ce inseamna cearta cu diavolul? Ca sa nu mai zic ca PS Varlaam, explicand hotararile Sinodului din Creta zice: hotararea asta s-a luat ca acolo unde sunt zece ortodocsi la un milion, sa se poata ingadui casatoriile.

Read more

Scutul de la Deveselu: razboiul vine acasa …

12 comments

Am vazut la TV secvente de la inmormantarea celor doi soldati romani care au murit pentru victoria Imperiului in colturi de lume indepartate. De fapt, Imperiul nu are nimic de castigat si de pierdut in Afganistan, decat onoare. Adica, daca pleaca si ii lasa pe aia sa se macelareasca intre ei, unii politicieni din SUA (cum ar fi Hitlary Clinton) au de pierdut 2-3 procente pentru ca vor fi criticati ca americanii au lasat haos in urma lor. Si ca sa nu se intample asta, printre alte lucruri, se intampla ca din cand in cand sa mai moara cate unul … Slava Domnului ca nu au fost tragedii mai mari pentru ca haosul cuprinde incet-incet Afganistantul si e doar chestiune de timp pana cand misiunile nu vor mai fi doar de “mentinere a pacii” (penibila metafora pentru a descrie un razboi vechi de 15 ani, nu?) ci de “anihilare a teroristilor”. Doar mai ieri, un soldat american critica politica de turtling practicata de americani in Afganistan prin care ei doar pazesc anumite locatii, pregatesc afganii si in rest nu se implica in luptele cu talibanii. Implicarea directa a americanilor in eliminarea talibanilor ar crea doua mari probleme pentru americani: eliminarea dusmanului (paradoxal, nu asta e misiunea! fara dusman, armata SUA nu mai are nevoie de finantare si complexul militar nu mai primeste fonduri) complicatiile care deriva din cresterea numarului de victime; inevitabil, numarul de morti americani ar creste si ar crea probleme pe plan politic, acasa, ceea ce nu e bine; Dar sa redam ce spune acest soldat: “The enemy operates with impunity throughout the country due to our relentless commitment to avoid principled strategy and decision-making processes,” the Special Forces soldier says in a sworn statement he headed, “Profound Lack of Strategy.” […] He bemoans the fact that the current battle plan calls for most American troops to stay in forward operating bases as fledgling Afghan troops fight the Taliban alone. It is not working, he said. (Sursa: Washington Times) Scutul de la Deveselu creaza urmatoarea problema pentru Romania: ne plaseaza in prima linie a frontului in cazul unui viitor razboi nuclear. Propaganda oficiala apasa pe butonul “scutul este inofensiv si rusii sunt grei de cap / nervosi nejustificat”. Prostimea oricum nu intelege ca orice capacitate militara poate fi transformata peste noapte din “defensiv” in “ofensiv” iar linia intre cele doua este oricum obscura. Un scut (o baza de rachete de fapt, scut e termen de marketing pentru a face usor de acceptat de populatia locala ocupatia straina) nu poate fi defensiv de vreme ce poate lansa rachete. Ce rachete poate lansa nu poate garanta nimeni. Oricate declaratii de “asigurare” ar face americanii, in realitate, miscarea este una ofensiva si anti-rusa. Expertii militari stiu clar asta, insa in presa nu o veti auzi. Marea dilema a generalilor romani (daca nu dorm pe ei) este ce miscare ofensiva va face Rusia la adresa Romaniei, pentru ca inevitabil, din varii motive, se intampla ca baza asta sa fie pe teritoriul nostru. Nu doar din mandrie si rautate rusii sunt nevoiti sa

Read more

Revolta băncilor este doar prima etapă

2 comments

Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte. Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea. Am fost împotriva acestei legi din două principii: o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv; nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă; Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte. Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria. Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive. O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală. Karma finanţelor însă se răzbună şi

Read more

Vine primăvara: cresc preţurile la imobiliare

One comment

Deşi pe piaţa creditelor se anunţă iarna, pe piaţa imobiliară vine primăvara şi preţurile cresc. Cresc mai bine zis, preţurile la cerere, căci preţurile reale (la vânzare) nu putem ştii cum evoluează deoarece nu exista un indice real care să măsoare şi să ne indice cum stăm. Ca o mică paranteză: menţionam într-un articol trecut că România este o ţară bananieră şi pentru că nu are o lege a falimentului personal. Tot un indicator la nivelului subdezvoltării infrastructurii este şi lipsa unui indice al imobiliarelor. Nu doar notarii se feresc să facă aşa ceva, deşi pe ei nu i-ar afecta cu nimic. Dar nici măcar băncile şi nici atât agenţiile imobiliare nu accepta ideea unei transparenţe şi informări corecte a publicului, tocmai din cauza amatorismului. Sunt câteva bresle în România care încă nu s-au copt dupa 25 de ani de piaţă liberă. Cei care lucrează în aceste bresle sunt în general rataţi care au eşuat în altele sau independenţi care s-au lăcomit de fierbinţeala specifică domeniului în vremurile bune şi acum au rămas blocaţi în speranţe de mai bine. Mă refer bineinţeles la agenţiile imobiliare deşi aş mai putea enumera câteva bresele: dealerii de maşini second, contrucţiile, firmele de catering etc. Puţini realizează importanţa brandului în aceste domenii şi puţini considera profesie ceea ce fac. Puţini se văd în domeniul asta până la pensie, prin urmare nu contează onoarea, nu contează crearea unui nume bun, ci contează să-ţi ia banul acum, ce se întămplă după nu mai contează. Am făcut ditamai paranteză ca să spun că un indice imobiliar corect, ar fi firesc şi ar ajuta pe toată lumea ca să se pozitioneze corect în piaţă: şi pe cumpărători, şi pe vânzători şi când cei doi sunt mulţumiţi nici agenţiile nu vor avea de pierdut. În schimb, în România agenţiile imobiliare nu au alt scop decât să-ţi ia comisionul cât mai repede şi cred că singura cale prin care pot face asta este să preia anunţurile din surse mai puţin populare şi să le reposteze pe alte surse, câştigând şi ei o boabă din neatenţia cumpărătorilor coroborată cu lenea sau nepriceperea vânzătorilor. Olx va elimina însă în curând agenţiile care nu realizează că ajutând olx (sau ziarele) să aibă content, îşi taie singuri creaca. Aşadar lipsa unităţii, asocierii şi a profesionalismului, face ca agenţiile imobiliare să nu poată trece la un nivel profesional care să permită nu doar realizarea unui index imobiliar sau oferirea de un serviciu real clienţilor, dar prin participarea haotică în războiul anunţurilor imobiliare, agenţiile nu pot aduce nici o valoare adaugată în plus, prin urmare, nici nu vor câştiga nimic. Ca un mic paradox, individualismul din bresla agenţilor imobiliari se vede şi prin abordările diferite pe care acestea le au la marea problema care este olx. De exemplu, majoritatea au început să posteze anunţurile fără a specifica o adresă exactă. În loc să zică Strada Ioana Radu, de exemplu, zic: în jurul Liceului Traian Vuia. Unele, pe langă adresă, modifică şi parametrii anunţului pentru a face imposibilă identificarea acestuia cu unul privat. De exemplu, unii modifica suprafaţa terenului,

Read more

Primăvara se apropie de România

One comment

Tensiunile acumulate in societate mai devreme sau mai tarziu ies la iveala, vrem-nu vrem. Sa luam exemplul Turciei: numit tigrul euro-asiatic, economia minune care creste vertiginos pe timp de criza in timp ce Europa se zbate in chinurile refacerii, Turcia s-a schimbat peste noapte din Alba ca Zapada in Muma Padurii. Nu a fost de ajuns aceasta crestere si nici schimbarile majore produse de Erdogan – multe aprobate de marea parte a populatiei si confirmate la alegeri – pentru a feri si Turcia de acest nou “feeling” care se naste in lume numit “occupy”, “primavara araba”, “indignados” etc. Iata deci un caz paradoxal, cu totul de exceptie: o economie care duduie, o tara intr-o reforma vertiginoasa ba chiar cu multe schimbari democratice care nu pot fi contestate dar care are totusi parte de o mini-revolutie. Sau poate o revolutie mai maricica, mai degraba, desi deocamdata noi nu stim si nu putem sa spunem. Dar poate tocmai aceasta exceptie va confirma regula. Care regula ar cam fi ca popoarele au cam ajuns sa naparleasca clasa veche de politruci oligopolisti si incompetenti. Turcia este un caz special prin aceea ca ea este insasi divizata, este o tara cusuta cu ata din vreo 3 sau 4 bucati si sta unita impreuna mai mult de frica bastonului decat din vreo alta cauza. Dar daca intram in Europa, cate hibe si cate probleme nu gasim … Ne vom rezuma la cele economice. Criza de departe nu a trecut, si nici nu a inceput sa treaca, inca nu am ajuns la “bottom”, revenirea este precum luminita de la capatul tunelului din romania post-decembrista aflata intr-o perpetua tranzitie. Noi romanii ne-am obisnuit si ne-am adaptat la tranzitia continua catre Europa care nu se mai termina si peste noapte ne-am gasit intr-o alta tranzitie, una mai globala si mai … istorica ca sa nu deviem in caracterizari prea elaborate. Specific acestei tranzitii este mai ales faptul ca nu ne-am dat inca seama ca aceasta criza a venit aici ca sa ramana cu noi si tot ce fac politicienii este sa ne afunde si mai mult. O explica pe indelete Oana Osman de la Capital, cu privire la un aspect: interventionismul in reglementari. Dar daca ar fi doar problema asta. Iata doar inceputul articolului care explica extrem de succint dar patrunzator pervertirea pietei libere de catre stat: Intervenţia statului creează dependenţă în economie şi, asemeni oricărui drog, e greu de abandonat odată ce organismul s-a obişnuit cu el. Subvenţii, măsuri protecţioniste sau alte ajutoare dau la început o stare de bine, dar efectele adverse apar rapid, iar pacientul are nevoie de doze noi, tot mai tari, pentru a le atenua. Economia UE dă semne că a ajuns deja un pacient în stare de sevraj. Din păcate, singurul care ar putea să o treacă la dezintoxicare e cel mai mare furnizor de droguri economice – statul. Autorităţile europene nu pot concepe că pentru efectele adverse dezastruoase ale măsurilor intervenţioniste poate exista alt tratament decât o doză nouă, şi mai puternică, de narcotic.

Read more

Războiul tarifelor: o primă mare bătălie

Leave a comment

Numeroase paralele s-au facut intre criza din 1933 si criza actuala si exista voci care sunt convinse ca “acum stim mai multe” si prin urmare masurile luate de guvernatorii bancilor centrale relevante (in principal de FED) de tiparire masiva a banilor au evitat ca criza sa aiba aceleasi efecte ca cea din ani 1933. Evident, daca ar fi sa ne luam dupa unii indicatori de somaj din unele tari, situatia nu e prea diferita, ca sa nu mai spunem ca masurile de salvare a bancilor prin tiparirea de hartii nu doar ca nu si-au dovedit eficienta, dar au cam distorsionat toate pietele, de la piata actiunilor care creste nejustificat si nu mai are o legatura fireasca cu economia normala, pana la piata obligatiunilor si piata creditelor. Despre fiecare in parte este foarte interesant de analizat cum a distrus interventionismul guvernelor prin bancile centrale bunul mers al lucrurilor. De fapt, nu este prima data cand guvernele intervin si altereaza pietele, problema principala este ce se urmareste, ce fel de transformari sunt aplicate, ce fel de influente, cui servesc, pe cine ajuta. Este o poveste lunga si as avea mult de detaliat traseul dramatic pe care l-a avut guvernul SUA in crearea bulelor din diverse piete care au dus la criza creditelor din 2008 si se pare ca vor duce in curand la distrugerea pietei obligatiunilor suverane. Daca in anii 30 a fost acuzata pasivitatea guvernului care nu a luat masuri prea rapid, acum guvernele au sarit calul si au facut din interventionism o noua ideologie politica, un nou crez al politicienilor care speriindu-se de ce s-ar putea intampla daca ar lasa pietele sa regleze totul, cred ca stiu mai bine decat natura, in ce directie trebuie sa curga o apa sau sa bata o furtuna. Evident este copilarie sa crezi ca poti sa schimbi directia sau traseul unui rau si daca vei reusi poate sa faci un baraj sau sa diguiesti pe ici pe colo, daca nu ai calculat totul cum trebuie, vei avea o mare problema. Sa revenim insa la ce se mai intampla la nivel mondial ca sa vedem unde ne putem plasa in comparatie cu anii 30. Voi relua insa un fragment dintr-un articol din Noiembrie 2011 in care am detaliat cam cum vad eu etapele crizei si ce inseamna fiecare in parte: Sa rezumam deci pe scurt toate etapele unei crize: mai intai criza apare in domeniul financiar si se manifesta prin desumflarea unei bule si pierderi imense pentru multi jucatori. Aceasta prabusire – credite + actiuni – produce o contractie a lichiditatii si prin urmare a creditarii care provoaca scadere economica. Si cum toata lumea face afaceri pe credit, se produce astfel un lant al dependentelor, de la firmele care falimenteaza, greutatea se transfera pe state care trebuie sa faca fata cu cheltuieli scazute si cu somaj ridicat (pe langa lipsa creditului). Ca sa scape, unele state incearca sa exporte, si unele chiar reusesc, cum ar fi Germania. Cele care nu reusesc, isi dau jos cu

Read more

Vine primăvara … dar iarna ne mai bântuie oleacă

Leave a comment

Nu ar fi frumos ca si in economie sa stea lucrurile la fel? Adica, dupa iarna (criza), o data cu trecerea timpului, incet-incet, lucrurile sa reintre in normal, temperatura sa se incalzeasca treptat si sa vina primavara mult-asteptata si apoi vara paradisiaca. Aproape ca chiar incepuse sa fie asa: dupa marea austeritate din 2009-2010, a venit in sfarsit un guvern socialist, economia a inceput cat de cat sa isi revina, ba chiar pe alocuri chiar afacerile si-au revenit destul de binisor. Si deodata, veni treaba asta cu Cipru care foarte probabil va exploda toata Europa. Din pacate in economie nu este la fel ca in natura pentru ca economia nu este un sistem natural, un sistem care sa functioneze dupa anumite legi fixe care nu pot fi schimbate, ci economia este un sistem care desi complex si desi destul de mult controlat de unele legi fixe si previzibile, are inca multe componente necunoscute si greu de analizat care nu exclud – ba chiar implica – un cotrol si o programare mai degraba comparabila unui calculator decat unui fenomen natural. Pe scurt, economia toata este controlata de undeva. La aproape o saptamana de la declansarea crizei din Cipru, eu unul inca nu inteleg de ce UE/FMI/BCE au declansat aceasta criza. Nu cred ca se mai indoieste cineva vazand reactiile ca fitilul a fost aprins stiindu-se precis cantitatea crescuta de gaz metan existenta in cladire. Ce va urma acum va fi probabil o explozie in lant: intai Cipru, apoi Grecia, apoi Italia, apoi Spania, etc. Stiu, stiu: vor zice unii ca am mai trecut prin asta, ca ne-am mai speriat aiurea si alta data si ca pana la urma se va gasi o solutie si la asta. Acestora le raspund: ati citit articolul in care spuneam ca distanta intre civilizatie si anarhie este de sapte mese lipsa? Daca nu, cititi-l si cititi si urmatoarea stire: Ciprioţii vor muri de foame: Magazinele alimentare mai au produse doar pentru maximum trei zile. După criza finaciară, Ciprul trebuie să se lupte acum şi cu o criză alimentară, supermarketurile anunţând că mai dispun de alimente pentru cel mult două zile. Ciprul se află în pragul unei crizei alimentare. Preşedintele Asociaţiei cipriote pentru supermarketuri (wow, au si astia asa ceva, oare cate mii se supermarketuri sunt in Cipru?!? – n.r.), Adamos Hadjiadamou , a declarat, potrivit canalului de televiziune RT, că în supermarketurile din insulă au mai rămas produse doar pentru două-trei zile. În cazul în care băncile nu se vor deschide la începutul săptămânii viitoare, rafturile magazinelor din Cipru vor rămâne goale, a avertizat Hadjiadamou într-o declaraţie pentru televiziunea locală Sigma, informează Agerpres. (sursa) Ce ma suprinde la aceasta stire este faptul ca si ei vorbesc tot de 2-3 zile, adica cam 72 de ore – rezerva de aprovizionare care se zice ca o au hipermarketurile. Nu ma asteptam ca Ciprul sa fie prima tara in care chiar se vor inchide bancile si toata activitatea chiar se va bloca, de vreme ce nu mai exista bani. Nu mai repet,

Read more
1 2 3 4 5 … 49