Civilizaţia şi anarhia sunt doar la 7 mese depărtare

3 comments

… spune un proverb spaniol. Cu alte cuvinte, ce desparte pe majoritatea oamenilor civilizati de a se transforma in maimute care lupta pentru teritoriu si mancare cu orice pret sunt 7 mese, sau mai bine zis lipsa lor. Si cand te gandesti ca supermarketurile au rezerve pentru maxim 72 de ore, gamela cu care ne ameninta Sorin Preda pare o perspectiva optimista asupra viitorului. Si asta mai ales pentru ca oamenii de azi nu mai sunt ca oamenii de alta data, desi mancare s-ar mai gasi. Vazand cateva documentare cu grevele din anii 30 din america am ramas uimit de cat de pasnici si linistiti erau oamenii de pe atunci. Observatia mi-a fost confirmata si de un editorialist american care indeamna oamenii sa isi cumpere arme si explica de ce oamenii sunt mult mai salbatici azi: Economically speaking, we had far more poor during the Great Depression than we do today, so please don’t tell me it’s because our poor are so underprivileged. We also had far less crime in the ’30s. Asadar, ne intoarcem la tara? Principala problema ar fi daca mai avem timp, pentru ca se pare ca sandramaua se destrama mai devreme decat multi se asteptau si totodata o alta problema ar fi daca suntem pregatiti pentru ca multi se duc la tara doar ca sa faca un pui la gratar, nu sunt pregatiti pentru dezintegrarea societatii. Eu cred ca inainte de sfarsit Dumnezeu va da multe “secerari” tocmai pentru a-i lua pe cei care nu vor putea sa il infrunte pe antihrist. E posibil ca una dintre acestea sa fie si cutremurul financiar care va urma si care se va lasa cu picat de banci, stare de necesitate, orase distruse, anarhie, foamete etc. Bineinteles, dupa ceva timp va veni o solutie miraculoasa pe care vedem ca unii deja ne pregatesc si ne-o sugereaza. Altii insa incearca sa ne linisteasca cum ca doar se aseaza din nou apele si pestii se fugaresc unii pe altii. Uimitor cum in astfel de vremuri unii vorbesc cu atat de mare usurinta si gandesc atat de simplu incat ai zice ca sunt niste experti in depistarea si diagnosticarea crizelor. Cat de greu este sa vezi ca asa cum si inainte de cadera bancilor din 2008 a picat mai intai bursa si apoi a venit prapadul iar acum vor pica statele si dupa ele va veni un alt prapad de o alta magnitudine? Deloc greu parerea mea. Si iata inca o intrebare care trebuie sa ne-o punem si sa cautam sa ne pregatim pentru un raspuns corespunzator: cum ne vom comporta noi dupa 7 mese lipsa?  

Read more

Terminologia crizei [1]

4 comments

++ 17 august 2011 ++ Una dintre pacatele pe care le fac multi reporteri care discuta despre criza in presa este faptul ca nu ia seama cu atentie la cuvintele pe care le folosesc. Sa incercam sa explicam cativa termeni foarte des folositi ca sa intelegem mai mult. Sa incepem chiar cu cuvantul criza, care nu este atat de inspaimantator pe cat pare atunci cand este scris cu bold in titlul articolelor sau cand este pronuntat accentuat de reporterii de la stiri sau de la show-urile vorbitoare. Asadar, conform DEX, criza inseamna: “Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli”. Iata asadar ca criza este doar un moment intr-o evolutie si poate fi momentul inainte de vindecare, dar si momentul inainte de moarte. Deci exista lucruri mult mai grave decat criza actuala, un simplu exemplu ar fi un nou razboi mondial prelungit pe 50 de ani. Referitor la caderea bursiera de zilele trecute se tot vorbeste de “o noua criza“, sau de o “criza similara celei din 2008“. Iata cateva exemple de articole: – Jurnalul National: O nouă criză bate la uşă. Bursele lumii au pierdut 4,5 trilioane de dolari in 10 zile – Romania Libera: Borbely: O nouă criză ne-ar putea afecta dacă intervine instabilitatea politică – Gandul: CRIZA din 2011 comparată cu cea din 2008. GRAFICELE care NE SPUN CÂT DE GRAVĂ E SITUAŢIA – Site-ul Bloombiz: Ne confruntam cu un bis al crizei din 2008? Argumente pro si contra Este penibil sa strigam cu surle si trambite ca o noua criza poate sa apara, de vreme ce vechea criza veche nu a trecut. E ca si cum avand o durere de cap foarte intensa, peste 5 minute te vaieti ca din nou te doare capul. Pai cum sa te doara capul din nou, daca durerea dinainte nu ti-a trecut?! Care sa fie oare insa motivul pentru care reporterii si politicienii folosesc acesti termeni. Sa incepem cu politicienii: pe langa faptul ca sunt mai prosti ca reporterii, politicienii aflati la putere – atat la noi cat si in afara – vor sa creeze iluzia ca ei au luat oarece masuri anti-criza si au rezolvat-o, iar ce vine acum e o criza noua. Bineinteles, masurile luate nu au avut nici un rezultat deoarece practic masurile luate de ei nu au facut decat un mare furtisag: au mutat datoriile de la banci in conturile guvernelor si acum o sa inceapa sa pice statele. Este o realitate incontestabila discutata de multi analisti, si dezbatuta pe multe bloguri si formuri faptul ca criza abia a inceput si ca masurile luate de guverne pe ambele parti ale Atlanticului nu au facut decat sa “arunce cutia mai departe pe strada”. Cu toate acestea, mai exista inca reporteri care prin termenii folositi dau dovada ca nu cunosc realitatile si ca nu stiu sa relateze nici macar o situatie ca atare – criza care a fost, este si va fi – despre care numai superficialitatea i-ar indemna sa o descrie altfel  –

Read more

Athos – cum ar arăta o ţară ortodoxă adevărată

5 comments

Cel mai des gând care m-a însoţit pe cărările Athosului, pe lângă uimirea de a trai harul special care este dăruit oricărui creştin care pune piciorul pe acest munte sfânt indiferent de cât de păcătos este, a fost că Athos-ul ne-a fost dat de Dumnezeu pentru ca popoarele să nu aibă răspuns la Judecata neamurilor că nu au putut să transforme ţara în care trăiesc într-o ţară ortodoxă cu adevărat. Monahii de la Athos au reuşit. Nu ar fi extraordinară o ţară în care: – oriunde apuci noaptea pe drum, vei găsi găzduire şi masă; – dacă te prinde poliţia că ţi-a expirat viza, nu te arestează şi nu te consideră terorist, ci doar îti porunceşte să părăseşti ţara cât mai repede, lasându-te însă în pace; – nu îţi este frică să laşi bagajele nepăzite nicăieri, pentru că nimeni nu fură, sau oricum aproape nimeni; – nu simţi nevoia să încui uşa de la intrare decât ca să nu ispiteşti pe diavolul să îţi trimită vreun nebun în vitzită ca să te sperie; – în magazine nu ţi se pare ciudat să găseşti icoane şi mir lângă raftul de bere; – asteptând autobuzul, te poţi aştepta să primeşti de pomană o sticlă de Coca-Cola de la un călugăr tocmai când îţi arde gâtul şi ai rămas fără bani? Nu ştiu în ce măsură Athosul păstrează esenţa Imperiului Bizantin. Multora aşa ne place să credem şi nădăjduim poate că prin cine ştie ce minuni, Dumnezeu să intervină în istorie şi să ne dăruiască ceea ce noi nu putem face. Dincolo de aspectul exterior şi de rostul său care este de a fi o flacără a ortodoxiei aprinsă neîncetat, Athosul este în primul rând un loc unde timpul curge altfel. Am fost 5 zile şi m-am întors ca şi cum ar fi trecut o lună. Timpul curge lin, la fel ca şi rugăciunea care se face mult mai uşor şi nu cred că doar statutul meu de pelerin şi de om al muncii aflat departe de grijile de zi cu zi mi-au dat această impresie. Nu cred nici că doar ruptura de societate prin lipsa internetului, a televiziunii, a ziarelor sau a altor componente ale societăţii moderne explică în totalitate această percepţie. Poate că explicaţia ar fi că Athosul este de fapt locul unde timpul curge normal, iar in restul lumii nebunia a luat locul normalului şi de aceea trăim într-un perpetuum “nu am timp”. Ne-ar fi util să aflăm secretul atât al trecerii timpului dar mai ales al fericirii şi al bucuriei care este caracteristică locuitorilor acestei ţări şi care atrage ca un magnet mii şi mii de pelerini care fac eforturi mari să ajungă aici şi nu se dau înapoi de la cele mai grele condiţii pentru a putea vedea comorile Athosului şi pentru a pătrunde cât mai adânc şi cât mai des misterele care învăluie acest munte sfânt. Personal, deşi nu am fost prima dată, acum am trăit altfel întâlnirea cu Athosul, mult mai puternic ca prima dată şi

Read more

Re: Ce se întâmplă?

Leave a comment

Pentru ca nu prea imi place sa ma repet, iata cateva snapshot-uri din posturi mai vechi in care explicam ce se intampla acum: 18 APRILIE 2011:  Standard & Poors a micsorat outlook-ul asupra datoriei SUA de la “stabil” la “negativ”. Nu au avut inca curajul sa schimbe ratingul – care a ramas la AAA – ci doar outlook-ul.  […] Dar s-a intamplat ceva cu miscarea asta, oarecum eu o sesizez ca o prima unda de soc a unui cutremur mult mai mare care va urma. (America: încă un pas către junk) 11 FEBRUARIE 2011: Faptul ca in Egipt a explodat mamaliga trebuie sa fie un semn de ingrijorare pentru toti dictatorii din lume, fie ei mai old-style, cum era Mubarak sau mai camuflati cum sunt de exemplu bancherii de azi si liderii europeni, impreuna cu vasalii lor locali. “Off with their heads” strigau studentii  britanici care atacau masina in care se afla printisorul la ultimele mariri ale taxelor pentru studenti in Marea Britanie. Iluzia civilizatiei si a modernismului ne-a facut sa uitam pentru o perioada ca istoria se repeta. O data cu adancirea in criza, cu scumpirea preturilor si cu lipsa locurilor de munca, oamenii se vor intreba de ce se intampla toate acestea si vor cauta vinovatii. (Azi Egiptul, mâine noi) 8 FEBRUARIE 2011: De europeni ce sa mai zicem, porcusori deocamdata nu mai grohaie, dar e doar un moment de relax pana cand speculantii vor reveni sa faca ce stiu ei mai bine si vor incepe sa traga cu pusca dupa ei. Din fericire, insa noi deja ne asiguram cu FMI 2.0 care teoretic are rolul sa ne asigure o preventie, in caz ca prindem putina raceala. In realitate insa bancherii centreaza, bancherii dau cu capul: atacul asupra monedei va exista si banii se vor duce din nou pe apa sambetei. (De-ale economiei) 3 IANUARIE 2011: Ca o concluzie, marea dilema este daca in 2011 va crapa buba si in SUA si in ce masura sau daca va crapa si mai mult in Europa si daca va putea Europa sa supravietuiasca si de data aceasta. In bine nu ne putem intr-adevar astepta la nimic, dupa cum sublinia doamna Daiana Voicu, orice revenire va fi falsa, semnalele vor fi ca si pana acum de scurta durate si fara consistenta. Prabusirea lumii continua si a noastra continua poate si mai repede, iar asa cum Murphy spunea: “Cand lucrurile pot sa mearga si mai rau, vor merge”, sa ne pregatim de si mai rau. (Câteva previziuni despre 2011) 17 AUGUST 2010 Cred ca deja a venit timpul sa ne punem intrebarea nu cand va pica totul, ci mai degraba ce vom face. Sa intelegem insa ce inseamna colapsul economiei. In primul rand, in prezent asistam la caderea economiei, ceea ce este cu totul altceva decat colapsul acesteia. Multi se plang si se tanguiesc ca nu mai au bani, ca au fost dati afara de la munca, bugetarii se plang ca le-au taiat salariile cu 25%, oamenii de afaceri ca le-au scazut

Read more

Circus Americanus

4 comments

In timp ce pe meleaguri mioritice disputele sunt in jurul intrebarilor “cand sa marim salariile” si “cu cat sa marim salariile”, americanii saracii, care nu au avut un guvern responsabil ca al nostru care sa taie in carne vie si sa reduca cheltuielile, se lupta sa convinga lumea ca nu vor intra in faliment, chiar daca este nevoie sa tipareasca (sa butoneze) mii de miliarde de dolari. Din tot show-ul de care am avut parte si care inca nu s-a terminat desi marirea plafonului s-a votat, cel mai mult m-a amuzat cum ministrul francez al bugetului (da, la ei exista asa ceva) a facut apel la guvernul SUA sa rezolve problema pentru a evita intrarea in faliment si sa puna in ordine si finantele. Aceasta, dupa ce numai cu o luna in urma Obama facea apel la europeni sa rezolve problema datoriei Greciei. E ca si cum in ultimele etape ale unui campionat, echipele aflate pe ultimele 2 locuri mai au cateva meciuri decisive si antrenorul fiecaruia face apel la echipa cealalta sa lupte in continuare din  toate puterile pentru a nu trece in divizia inferioara. Calculele matematice insa arata clar ca falimentul nu poate fi evitat nici de o parte nici de alta a Atlanticului. Era sa pice bancile, dar nu au picat pentru ca au fost “prea mari ca sa pice”. Datoriile s-au transferat la state si intre timp bancile au devenit si mai mari. Acum stau sa pice statele si bineinteles si statele sunt “prea mari ca sa pice”, incepand de la Grecia care desi nici macar nu e prea mare, are in spatele ei derivate incat sa traga in prapastie toata lumea dupa ea. Asadar, datoriile statelor vor fi pasate la … cine urmeaza deasupra, si cum deasupra nu prea mai e nimic, se va naste astfel un super-stat, sau o super-banca, ramane de vazut, care va prelua toate datoriile dar si suveranitatea statelor. Si iata cum se naste un nou URSS, iar noi ne uitam la circ si ne amuzam, radem de clovn si ni se par hazli poneii, acrobatii ne lasa cu gura cascata iar elefantii care stau in fund ni se par o minune a naturii. Toata lumea este acum un Circus Americanus.

Read more

Din nou despre greci

2 comments

Nu pot să nu vorbesc din nou despre greci, mai ales după o vacanţă de 10 zile petrecute pe meleaguri elene şi peste 1500 de km de călătorii cu maşina în nordul Greciei, de la Athos pâna la Meteore. Nu întâmplator Grecia se află în centrul atenţiei şi al dezbaterilor conducătorilor lumii din ziua de azi. Nu poate fi întâmplător faptul că o ţară aşa de mică este acuzată că provoacă o nouă criză financiară, este arătată cu degetul şi se încearcă trecerea la un nou nivel al Imperiului European prin tentativele de preluare a suveranităţii totale ale acestei ţărişoare. Pe măsură ce trece timpul, am început să îmi întăresc din ce în ce mai ferm convingerea că acestea se întâmplă deoarece vrem-nu vrem, grecii au cea mai adevărată şi cea mai puternică credinţă dintre toate popoarele. Nu fac uşor această afirmaţie, şi nu cred în general în generalizări. Nu mă bazez pe cunoştinţe foarte vaste şi nici pe stereotipurile care în general îi caracterizează pe cei slabi de înger şi uşor impresionabili de varii superficialităţi care visează mereu la un “altceva” şi se raportează la un “dincolo” pe care nefiind ei capabili să îl dobândească dau vina pe poporul în care s-au născut şi pe societatea în care trăiesc şi nu pe propria mediocritate. Nu aş ridica în slăvi credinţa grecilor, dar recenta vizită m-a făcut să îmi fac o imagine mai clară asupra lor şi mă determină să afirm cu convingere că au într-adevar o credinţă mai coaptă şi mai înrădăcinată ca a noastră. Sunt multe lucruri pe care le-aş putea aduce ca exemplu, dar o să povestesc doar unul. Şi în Grecia ca şi în România, ţăranii stau pe marginea drumului şi vând legume. Am primit o lecţie de credinţă neaşteptată de la un simplu ţăran de la care am primit şi discount de 50 de cenţi la o comandă de 1,5 euro pentru un kilogram de roşii şi care şi-a făcut şi cruce în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru că a făcut o vânzare. De fapt nu ştiu dacă pentru asta şi-a făcut cruce sau pentru că s-o fi gândit că sunt preot pentru că am barbă, dar aşa am simţit eu, că prin cruce, tăranul a dat slavă lui Dumnezeu pentru că a câştigat un euro şi că nu a stat degeaba pe marginea drumului. Un alt motiv pentru care cred că Grecia este fruntea în ortodoxie, este ierarhia: este uimitoare diferenţa între atitudinea, ideile, pregătirea şi greutatea pe care o au ierarhi greci în comparaţie cu cei de pe la noi. Este adevărat că noi avem 50 de ani de comunism în spate, dar avem şi 20 de ani de libertate iar putregaiul trebuia curăţat până acum. Iată doar un exemplu de discurs din numeroasele pe care le putem citi pe blogul “Graiul Ortodox“: “Urmărim cu toţii discuţiile despre a cincia tranşă a împrumutului pe care dorim să o încasăm de la Troica pentru a nu se prăbuşi economia ţării noastre. […] Prin urmare,

Read more
1 … 312 313 314 315 316 … 347