Vintila Mihailescu in Studioul HotNews.ro

Antropologul Vintila Mihailescu a discutat online cu cititorii HotNews.ro despre mecanismul prin care moartea unei figuri publice a determinat o miscare de masa in Romania. Este vorba despre schimbarea radicala de comportament a mii de romani dupa ce actorul Toni Tecuceanu a murit bolnav de gripa porcina. Cum se poate schimba de la o zi la alta atitudinea unei populatii semnificative pe un subiect sensibil? Sursa: Hotnews

“Coada in sine valideaza importanta obiectului cozii”

“Prima Casă” – un eşec jenant al actualei (sau trecutei) guvernări

“Prima Casă” nu a reuşit să impulsioneze, aşa cum sperau unii, piaţa imobiliară.

Guvernul nostru a acordat aşadar garanţii de jumătate de miliard de euro pentru nişte chestii cu o valoare incertă. Piaţa a continuat să cadă. “Prima Casă” nu a reuşit să impulsioneze cererea, în schimb le-a făcut pe bănci să-şi canibalizeze produsele de creditare – ceea ce probabil a şi contat în decizia unora de a renunţa la “Prima Casă” şi de a continua să ofere credite pe cont propriu, cu dobânzi mai mari dar în condiţii mai sănătoase, pentru cine s-o (mai) găsi.

Citeste tot pe Balonul imobiliar

Televiziunea dăunează grav sănătăţii (mintale)

Din cauza unor anume circumstante s-a intamplat ca de vreo 2-3 luni sa nu am televizor. Mai exact, am televizor, dar nu prinde nimic. In afara de internet si de radio, nu ma informez despre ce se mai intampla in lume din alte parti. Am observat insa ca sunt mult mai informat, revista presei imi ia mult mai repede decat imi lua un jurnal TV din care oricum jumatate era publicitate.

Deci ma simt mai informat ca citesc stirile pe net dar mai ales pentru ca pot “rasfoi” mai usor si pot digera mai bine informatia. Televiziunea are puterea imaginii pe care net-ul o constrange cumva si iti permite sa dai CTRL-F4 atunci cand ajungi pe un site care nu iti convine, cum ar fi Realitatea TV. Adica, ce vreau sa spun, ca desi in lista mea de RSS mai pastrez inca si realitatea (apropos, folosesc agregatoare de RSS pentru a citi ziarele), cand ajung pe Irealitatea si vad felul cum prezinta stirile, dau repede CTRL-F4 sa inchid tab-ul ca sa nu ma infectez de prostie.

Am vazut zilele trecute un documentar realizat de olandezi, despre caderea dolarului, pe care de altfel l-am pus si pe blog. In documentar, la un moment dat, se pune problema ce se va intampla in Europa in ziua urmatoare caderii dolarului pe pietele asiatice. Concluzia era ca totul va depinde de cum vor prezenta televiziunile stirea. Daca televiziunile vor prezenta oameni care se duc la bancomate si zic ca nu mai sunt bani, un lant de reactii de panica se vor provoca si intr-adeavar toata lumea se va gramadi la bancomate ducand la caderea sistemului bancar. Putini sunt constienti ca daca la un moment dat toti ne retragem banii din banca, sau mai bine zis toti incercam, doar un mic procent vor reusi efectiv, restul vor ramane cu gura gascata, nu le va veni sa creada ca se poate ca banca sa iti dea banii.

Desi nu asta se intentiona in documentar, sa exemplifice puterea de a provoca panica a televiziunii, indirect, s-a demonstrat si asta si oarecum putem vedea in criza care va urma care va fi rolul televiziunii: de declansare a panicii si de intretinere a fricii generalizate fata de o problema anume, in momentul de fata fata de vaccin, de exemplu.

Asadar, mie imi e foarte bine fara televizor, nu mi-e frica nici macar sa ma duc la la biserica, si nici la supermarket, ba chiar in ultimul timp am fost si prin spital si tot nu mi-a fost frica desi scria peste tot ATENTIE! CARANTINA ca si cum ar trebui sa tremur deja cand intru in spital. Poate ca o sa renunt si la Internet, ca documentarul asta cu caderea dolarului, m-a cam speriat putin. Este interesant intr-adevar sa stii ce se va intampla dinainte si oarecum util, ca poti sa faci cate ceva, cel putin poti sa nu te iluzionezi. Insa cred ca ar fi mult mai odihnitor si fara internet, sau mai bine zis fara partea de stiri. Ma uit la colegii mei, se joaca jocuri, citesc bancuri, citesc wikipedia, ba chiar au inceput sa rada de mine cand le mai povestesc de caderea dolarului sau de masurile disperate ale BNR sau BCE. Ignoranta este uneori o binecuvantare, si spun asta in sens pozitiv.

Alte recomandari de lectura:
povestea lui Petrica cu lupu, ieri o aviara, azi o porcina, maine daca vine ciuma, nu mai crede nimeni
Un inalt oficial european avertizeaza asupra “falsei pandemii de gripa porcina”

PBS Commanding Heights – Bătălia ideilor

Linkuri: Homepage | Wikipedia

Desi este si carte, eu am dat intai peste documentar. O prezentare a documentarului o gasiti pe wiki, eu o sa enumar doar cateva idei care mi-au ramas.

Dupa Al doilea Razboi Mondial, aliatii au numit in Germania de Vest conducator pe Ludwig Erhard. Tot aliatii au impus si modelul economic care trebuia sa fie urmat de acesta, anume controlul preturilor si al inflatiei. Ceva similar ne-a facut si ne face noua Uniunea Europeana, incercand sa directioneze politica economica a statelor membre si mai ales a noilor veniti, prin anumite masuri care le cred ei ca o sa rezolve lucrurile. Ei bine, cand a vazut ca lucrurile nu merg pe calea care trebuie, Erhard a eliminat peste noapte politica de control a preturilor, fara acordul si fara informarea aliatilor. Practic si-a pus scaunul la bataie in dorinta de a salva economia tarii sale. Imediat lucrurile au inceput sa se miste, piata neagra a iesit la suprafata si Germania a ajuns peste ani si ani unde a ajuns pornind de la fapta curajoasa a acestui om de stat care si-a iubit poporul mai presus de propriile interese. Interesant mi s-a parut si dialogul acestuia cu reprezentantii aliatilor, a doua zi dupa ce Erhard anuntase abolirea preturilor. “Aliatii: am auzit ca ati schimbat politica de control a preturilor. Erhard: nu am schimbat-o, am abolit-o. Aliatii: consilierii nostri ne spun ca nu e bine ce ati facut. Erhard: consilierii mei imi spun ca e bine ce am facut”. Peste ani si ani, miscarea curajoasa a lui Erhard ca si intreaga sa contributie la dezvoltarea pietelor libere, avea sa fie considerata de Greenspan, presedintele Fed-ului American ca mai importanta decat planul Marshall.

Tot din acest documentar, am mai aflat un fapt uimitor de care habar nu aveam. Lenin dorise la inceput sa permita dezvoltarea proprietatii si a micilor afaceri, viziunea sa fiind ca statul sa detina si sa controleze doar domeniile cele mai importante ale economiei, resursele si industriile strategice: energia, transporturile, etc. De altfel, sintagma “Commanding Heights” ii apartine. Colegii bolsevici i-au sarit insa in cap si nu a reusit sa implementeze ideile lui, fiind bolnav si pe moarte. Stalin  a fost cel care a venit cu conceptul de centralizare si planificare.

Una peste alta, destul de interesant documentarul si mai ales uimitor ca alta data deciziile si directiile economice chiar se luau pe baza ideilor, politicienii discutau cu economistii, aveau consilieri economici care apartineau clar unei scoli anume si aveau o viziune care nu depindea de grupul de interesa carora apartin, cum se intampla acum, atat in SUA cat si in Romania. Batalia ideilor era intr-adevar o batalie de idei, nu de influente. Margaret Thatcher si Ronald Reagan chiar intelegeau economie si aveau un plan de salvare, o strategie clara si de asemenea forta si convingerea ca sa implementeze acea strategie si constiinta ca ei trebuie sa o faca. Reagan pus fiind in fata unei posibile recesiunii ca urmare a masurilor care avea sa le ia a zis: “Daca nu acum, cand? Daca nu noi, cine?” Pe la noi politicienii ia masurile care trebuie numai strasi cu usa de FMI si de Europa, si abia dupa alegeri. Aproape ca au invatat si FMI-ul si Europa sa nu ne mai deranjeze inainte de alegeri si sa astepte ca alegerile sa treaca pentru a putea solicita politicienilor nostri sa faca ceva. In pragul unui posibil, ba chiar probabil colaps economic si social mondial si in fata unei sigure prabusiri a economiei romanesti datorita coruptiei si proastei administrari, aproape pare trist ca noi nici macar nu putem visa sa avem vreun Erhard, vreo Thatcher sau vreun Reagan. Romania pare a fi chiar cu multi ani inapoi si fata de bolsevicii sovietici care macar nu isi trageau odraslele dupa ei, ci tineau la principii si la profesionalism, asa cum il vedeau ei. Discutam cu un var mai batran despre tragedia nepotismului din sistemul romanesc, si ii ziceam ca ne intoarcem incet-incet la comunism, partidele de la noi devin partidul unic. Varul insa m-a contrazis:  “nu e asa, aia macar puneau oameni capabili”.

1 311 312 313 314 315