Partidul ne ignoră

Uniunea Europeana a trimis milioane de calendare la scoli in care sunt afisate sarbatori musulmane, indiene, sikh, evreiesti si chinezesti dar nici vorba de Pasti sau de Craciun (sursa: DailyMail). Pe banii nostri – milioane de euro – si pentru indoctrinarea copiilor nostri, partidul unic (in formare) ne ignora total si ne scuipa in fata dandu-ne cu flit. Pentru cei care nu stiu, Europa este condusa de Comisia Europeana unde se ia deciziile. Parlamentul European, unde se lauda Becali ca mai vorbeste de Dumnezeu din cand in cand, este un fel de circ unde se da liber la show si se da iluzia unei oarecare democrati. Faptul insa ca fiecare poate sa spuna ce vrea, nu inseamna ca “mecanismele” europene functioneaza democratic, cazul de fata fiind o pura demonstratie ca de vreme ce, desi crestinii sunt majoritari in Europa, au fost ignorati total prin acest calendar, nici un cap nu va cadea. Si nu doar ca nu va cadea, dar nici nu vom afla care a fost capul acela care a hotarat sa testeze marea cu degetul. Ceea ce este culmea pentru mult-trambitata eficienta europeana la care trebuie sa ne aliniem si noi. Ca nu degeaba ni se spune mereu sa facem si sa dregem si noi ca asa e in Europa. Incet-incet ne fierb in oala, studiaza reactiile, vad daca suntem si cat de bine suntem pregatiti sa ii tragem la raspundere, insa din pacate, mi-e teama ca nici ei nu se asteptau sa starneasca o atat de slaba opozitie. Nu e de mirare ca nimic nu se intampla. “Organismul” european este atat de bine construit, componentele sale sunt atat de abstracte si de departate de omul de rand incat va fi nevoie de multa vreme si multa jertfa pana cand si fiara asta va fi inghitita de istorie. Cine a spus ca somnul natiunii naste monstri nu s-a inselat. Deja vedem mosntri pe care ignoranta si prostia noastra i-a nascut. In alergatura dupa paine, ne trezim peste noapte azvarliti intr-un organism macabru si vadit impotriva noastra si nu stim ce sa facem. De votat, ce sa votezi ca nu ai pe cine, de manifestat, ce sa manifestezi ca tot degeaba. De pus de inca o revolutie – Doamne-fereste! – ca ne-o fura si pe asta … Poate sa ne rugam de vreun cutremur sau vreun asteroid care sa curete putregaiul? Ca tot vine 2012 …

Read more

Plătim sau nu plătim creditele?

Nici o vorba in aceasta emisiune despre obligatia crestina de a ne plati datoria. Cand am luat credit, nu ne-am gandit ca banii trebuie sa ii dam inapoi? De ce sa nu mai platim creditele sau de ce sa fie pasuiti cei care nu au ascultat de Sf. Vasile cel Mare care spune: “Fantana straina este cu adevarat stramta”? Oare nu au stiut cei care au luat credite ca isi asuma un risc si ca pot sa ramana pe strada? Si-au pus problema ce vor face? Iata ce mai spune Sfantul: Sa nu adaugam, dar, din nesocotinta noastra, un rau facut cu voia noastra, pe langa relele care vin peste noi fara voia noastra. Nebunie copilareasca este sa nu ne marginim la cele ce avem, ci, intemeiati pe nadejdi nesigure, sa ne expunem la o paguba reala si de neinlaturat (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Acum ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat si economia “nu mai duduie”, multi se trezesc si se revolta ca au fost vrajiti de “puterile oculte”. Puterile astea nu erau deloc oculte, erau la vedere clara pentru toata lumea, doar ca unii s-au facut ca nu le vad si s-au lasat prinsi in momeala unei bunastari straine, prin tentatia unui trai peste puterile proprii: Camatarul ia o infatisare ca aceasta; il mangaie pe nenorocit cu astfel de cuvinte si-l ademeneste; il leaga cu polite, si nenorocitul pleaca; si, pe langa saracia care-l doboara, ii mai ia si libertatea. Ca cel care-si ia sarcina sa plateasca dobanzi, pe care nu le poate plati, se supune de buna voie unei robii pe viata. (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Nu e de mirare ca aceasta initiativa vine din Constanta unde chiar ierarhul locului a dat un exemplu nu tocmai frumos celor pe care ii pastoreste: Arhiepiscopia Tomisului a fost pusa sub sechestru. Preasfintitul Teodosie nu a mai platit creditele. Nu neg dorinta de a face bine a initiatorilor aceste legi, dar cel mai bine ar face in primul rand sa popularizam aceste cazuri extreme si sa aratam oamenilor unde se poate ajunge pentru ca aceasta boala – creditul – sa nu mai loveasca si pe altii pe viitor. Povestea de azi nu e deloc noua, doar terminologiile s-au schimbat. Invataturile sfintilor le avem doar ca nu le-am pus in practica. Gasim scuze si justificari “moderne”, gen “economia nu mai duduie”, “contractul cu statul nu mai functioneaza”. Intr-adevar situatia este grea, lucrurile au fost mai mult sau mai putin directionate si programate, dar cei care nu au facut credit nu au avut de suferit prin vina lor. Cei care nu au facut credit nu s-au bucurat de frumusetile straine la care au avut acces cei care au facut credite. Presupunand ca legile ar trebui facute de Biserica si ca s-ar cantari de acum inainte toate dupa Evanghelie, in ce masura este corect ca cei care au accesat credite si nu mai pot sa le plateasca sa fie iertati, chiar daca doar prin

Read more

La doi ani de la sfârşitul lumii

A aparut inca un blog anti-cipiot si bineinteles anonim care apara si el ortodoxia si ca sa nu ne  incurce cu vreo titulatura prea subtila, autorul i-a zis pur si simplu “aparamortodoxia-aparamortodoxia”. Cu minus, da. Iata de fapt adresa completa: aparamortodoxia-aparamortodoxia.blogspot.com Cu ocazia descoperirii acestui “izvor” de invatatura care ne ajuta sa ne aparam de antihrist, m-am pomenit ca reascult conferinta “Despre vremurile din urma” care a avut loc chiar aproape acum 2 ani, pe 27 Ianuarie 2009, descoperita prin intermediul acestui blog. Doi ani e ceva, sa vedem ce ziceau pe-atunci conferentiarii si unde ne aflam acum. Am obiceiul sa reascult conferinte sau inregistrari vechi, mai ales cu oameni pe care ii iubesc si imi place doar sa le aud glasul cum ar fi Pr. Tanase, Pr. Cleopa, Pr. Teofil, Pr. Arsenie Papacioc. De exemplu, am reascultat recent o conferinta extrem de interesanta despre avort a Pr. Tanase, tinuta in anul 1996. In conferinta parintele spune un lucru foarte interesant, care peste ani si ani fac sa sune ca o profetie. Spusa suna cam asa: “Noi credem ca putem sa facem milioane de avorturi pe ani si sa prosperam. Credem ca ne va dezvolta economic, vom merge inainte inecati in sange pana la brau. Nu se poate asa ceva”. Mesajul principal acesta era, ca sangele varsat, mai devreme sau mai tarziu se va intoarce impotriva noastra si binecuvantarea lui Dumnezeu nu va veni peste un neam criminal care numai crestin nu se poate numi, cu o rata de participare la biserica de doar 4% si cu femei care nu vor sa nasca.  Parintele este grav in ton, afirma lucruri dure si nu menajeaza pe nimeni, insa cuvintele sale sunt totusi pline de har, pacea si duhul Evangheliei razbat, invataturile si indemnurile sale sunt clare, edificatoare, folositoare, practice. Nu acelasi lucru se poate spune despre “ceata” luptatorilor anti-cip. Mesajele apocaliptice, sentimentul de “doar acum si aici veghem si ne pregatim petru apocalipsa”, semnalele de alarma trase cu stangacie si fara pic de substanta, si alte informatii gramada pline de inutilitate sau de relevanta au dominat o mega-conferinta care se dorea a fi un puternic semnal si strigat de lupta. La doi ani de la inceputul sfarsitului, lucrurile nu au mers tocmai inspre apocalipsa, ba chiar iata ca Romania este refuzata in Schengen, Europa nici nu vrea sa mai auda de extindere, tarile sunt in razboi valutar, in curand vom vedea chiar renasterea tarifelor vamale acolo unde globalizarea parea ca stapanea fara nici o jena, deci dictatura mondiala pare sa nu prea mai aiba sanse de victorie, chiar daca de  biocipuri si carduri inca mai avem parte si chiar daca din cand in cand mai auzim de guvernul mondial. Nu as vrea sa comentez prea multe, pentru ca e usor sa vorbesti dupa, si in plus, ce folos. Vreau doar sa subliniez o ispita recenta si specifica noua, internautilor, bloggerilor si forumistilor: “supraincarcarea informationala”. Zilele trecute il vedeam pe Plesu la emisiunea despre speranta subliniind ca el doreste sa nu fie informat,

Read more

Şi totuşi România …

S-a intors in Romania in 2006 dupa 14 de ani de cantat in Franta. Are cetatenie franceza si casa in Paris. Cu toate acestea, cel mai bun acordeonist al tuturor timpurilor, desi putea castiga mult mai mult peste hotare, desi putea avea mult mai mare faima, desi pe atunci francezii nu erau asa rauvoitori cu tiganii, Ionica a decis totusi sa se intoarca: Aveam nevoie de o prietenie adevărată. Sunt patriot, iubesc mult ţara asta, chiar şi aşa, cu defectele ei. Ionica s-a intors, canta la TV, canta la nunti, la restaurante, a deschis chiar si o scoala de acordeon, ca sa nu piara acest instrument. Ce s-ar intampla oare daca macar 1 din 10 romani care au fost daruiti de Dumnezeu cu varf si indesat si care au ajuns din diverse motive sa munceasca pentru altii s-ar intoarce in tara si ar gandi la fel ca Ionica? Pentru Chirac am cantat frantuzeste, la Primaria Parisului. Mi-a facut asa, semn cu degetul, sa vin la el. “Esti francez?”, zic: “Nu, nu sunt francez. Sunt francez de origine romana, chiar dvs. ati semnat pentru cetatenia mea”. “Bine, bravo, bei o sampanie?”.” Ca toate numai prin Dumnezeu se fac, cum sa spun eu, nici o suflare, nici o miscare fara Dumnezeu. Tot ce se-ntampla in lumea asta se leaga de el. Iti face drumul dupa cum ai sufletul, iti face caile atat de netede si de frumoase, incat nu-ti dai seama unde ai ajuns si tot te face sa te gandesti: “Doamne, cine am fost si cine sunt la ora actuala”. Alte articole: – Ionică, acordeonistul-minune – Pe urmele lautarilor de-altadata – Regii acordeonului – Ionică Minune: “Aici e caimacul meu!”

Read more

În Germania nu e criză

Interviu cu Rainer Brüderle, Ministrul Economiei din Germania: – am facut o gramada de lucruri cum trebuie – oamenii sunt foarte muncitori – exista un proces major de restructurare in economie – avem gama de produse care se cere acum pentru momentul in care suntem – companiile noastre au muncit pentru contracte – relatiile in cadrul companiilor sunt bune, sindicatele moderate si guvernul a adus propria contributie la asta – etc Din pacate avem copii prea putini, populatia se imputineaza.

Read more

Despre speranţă

Nu ma asteptam sa ma gandesc atat de curand la speranta, dupa ce tocmai incercasem sa-mi justific pesimismul meu,  bineinteles ambele tratate intr-o dimensiunea istorica si colectiva, caci despre mine nu doar ca nu imi place sa vorbesc, dar nici nu vad de ce as face-o, demersul principal al acestui blog fiind indreptat spre cautarea unui dialog despre lumea in care traim, dar mai ales dorind sa-mi verific si sa-mi testez perspectivele mele in raport cu ale altora. “Vinovati” pentru aceasta sunt Plesu si Liiceanu carea au lansat noua lor emisiune de 50 de minute de la TVR cu tema “Despre speranta”. In paranteza fiind spus, RUSINE TVR! ca ignora aproape total internetul si nu ofera inregistrari ale emisiunilor – ar avea multe de invatat de la BBC care nu doar ca nu mananca banii contribuabililor degeaba dar sunt chiar lider pe media online si multumiri in schimb Radio Dobrogea care ne ofera inregistrarea si rugaminti sa o tina tot asa, tema urmatoare anuntandu-se si mai interesanta: “despre prostie”. Am purces sa vizionez emisiunea dintr-o atractie greu de explicat pentru felul de vorbi al lui Plesu, mai putin fiind incantat de statura sa duhovniceasca care lasa de dorit si care ma dezamageste deseori, intristandu-ma ca un om atat de destept si de cultivat precum domnia sa, inca vorbeste despre tainele credintei precum un copil mic si se lasa prins in meandrele filosofiei si abstractiunilor dintr-o infantila jena de a patrunde deplin intr-o marturisire fireasca si fara ocolisuri a credintei. De altfel, oarecum Plesu declara in emisiune ca nu doreste sa fie un marturisitor al credintei (caci sunt altii care sa o faca)– lasandu-ne insa sa deducem ca totusi si-a pus problema si probabil tocmai pentru a nu fi catalogat astfel pastreaza o jena timida de a se recunoaste pe sine crestin si de a sustine un discurs chiar filosofic din postura de crestin si nu doar de intelectual/scriitor/om de cultura citit si care doar are unele cunostinte si inclinatii catre crestinism. Recunosc in Plesu teama incepatorului in credinta care ii este rusine sa se marturiseasca crestin si tine neaparat sa se justifice in ochii celorlalti de calibrul sau, nereusind sa mearga pana acolo incat sa spuna “DA, eu cred, si nu trebuie sa ma justific”, preferand sa invarte vorbele si ideile pe toate partile si lasand doar pe ici pe colo sa razbata optiunea sa si preocuparea pentru lucrurile grave pe care inteligenta si seriozitatea il impiedica totusi sa  le ignore. Probabil il judec gresit pe Plesu, dar peste ani si ani nu pot sa il iert ca a scris la foaia pornografica a lui Dinescu – Plai cu boi – justificandu-se ca nu a putut sa refuze un prieten si ca a facut-o pentru prietenia sa cu acesta. Iata cum ezitand atunci, ezitarile inca exista, lanturile nu s-au rupt deplin si Plesu inca trebuie sa manifeste curajul pe care il invoca chiar in emisiunea despre speranta si sa incerce sa practice si marturisirea de care se fereste. Macar ca

Read more
1 311 312 313 314 315 332