Daniel cel plin de lumină
Oricât de pus la zid a fost Băsescu şi oricât de acuzat de porniri dictatoriale, imaginea de “conducător iubit” a preşedintelui nu se poate compara nici pe departe cu aura de sfânt pe care reuşeşte să şi-o creioneze şi să şi-o impună pas cu pas în jurul său Patriarhul Daniel, nu prin fapte vrednice, ci prin mass-media. Consilierii preşedintelui ar avea mult de învăţat de la Daniel, dar din păcate nu au mijloacele acestuia pentru a putea egala performanţele de imagine: preşedintele nu are baston cu care poate blestema pe oricine şi nici degetul cu care poate lăsa fără loc de muncă vreun subaltern pentru totdeauna, sau cel puţin până la reprofilarea în vreo meserie laică unde nu are vreo sarcină de “ascultare” în fişa de lucru. Cu toate acestea, cel puţin din felul în care îşi alege oamenii şi şi-i filtrează pe cei care ies din ascultare, ar putea avea multe de învăţat Băsescu, la acest capitol având câteva “insuccesuri” notabile, cum ar fi independentul Lăzăroiu sau “grupul de intelectuali” care l-a cam abandonat în ultimul timp şi nu mai pune umărul la construirea cultului preşedintelui tătic al naţiunii. Bineînţeles, această luptă pentru imagine nu are oricum nici un sens, singurul folos este doar alimentarea setei de a primi adulări şi linguşeli a protagoniştilor şi nimic mai mult. Aşa cum politicienii se votează între ei şi îşi crează o reţea de pupat în fund de la cel mai mic până la cel mai mare, şi în componenta pământească a Bisericii există uneori procese şi fenomene similare. Nu aş vrea să reiau ideile exprimate deja de fraţii de la Război Întru Cuvant cu privire la cultul pesonalităţii practicat de trustul personal de presă al Patriarhului Daniel, care trust din când în când mai publică şi informaţii utile pentru credincioşi pe lângă osanalele “regimului” şi activităţile “partidului”. Ca o paranteză, la una dintre aceste activităţi – întâlnirea reprezentanţilor revistelor de teologie – nu au participat tocmai revistele din top 10 (Lumea Credinţei, Familia Ortodoxă, Atitudini etc) care chiar se vând şi chiar se tipăresc spre deosebire de unele anale şi anuare care există şi se publică doar pentru a bifa o sarcină de partid îndeplinită, nu un act de cultura viu, folositor şi care chiar este consumat de cei cărora li se adresează. Pe lângă cheltuirea aiurea a banului văduvei, aceste reviste ia locul şi pretind un rol pe care nu îl au. Revenind la Basilica, admirabil totuşi efortul în foc continuu despus de oamenii care lucrează acolo. Vedem cum ştirile cu mesajele de felicitare primite de la diverşi de către Daniel erau publicate uneori la intervale de 5-7 minute. Ca blogger amator care lucrează făra a avea pretenţia unui conţinut profesionist, dar totuşi cu intenţia de a publica un text care să poată fi citit, ştiu ce muncă se află în spatele textelor sterpe şi pline de laude care nu ne interesează şi care îi sunt adresate personal lui Daniel şi nu prezintă nici o importanţă pentru Biserică. Daniel să
Read more