Daniel cel plin de lumină

Oricât de pus la zid a fost Băsescu şi oricât de acuzat de porniri dictatoriale, imaginea de “conducător iubit” a preşedintelui nu se poate compara nici pe departe cu aura de sfânt pe care reuşeşte să şi-o creioneze şi să şi-o impună pas cu pas în jurul său Patriarhul Daniel, nu prin fapte vrednice, ci prin mass-media. Consilierii preşedintelui ar avea mult de învăţat de la Daniel, dar din păcate nu au mijloacele acestuia pentru a putea egala performanţele de imagine: preşedintele nu are baston cu care poate blestema pe oricine şi nici degetul cu care poate lăsa fără loc de muncă vreun subaltern pentru totdeauna, sau cel puţin până la reprofilarea în vreo meserie laică unde nu are vreo sarcină de “ascultare” în fişa de lucru. Cu toate acestea, cel puţin din felul în care îşi alege oamenii şi şi-i filtrează pe cei care ies din ascultare, ar putea avea multe de învăţat Băsescu, la acest capitol având câteva “insuccesuri” notabile, cum ar fi independentul Lăzăroiu sau “grupul de intelectuali” care l-a cam abandonat în ultimul timp şi nu mai pune umărul la construirea cultului preşedintelui tătic al naţiunii. Bineînţeles, această luptă pentru imagine nu are oricum nici un sens, singurul folos este doar alimentarea setei de a primi adulări şi linguşeli a protagoniştilor şi nimic mai mult. Aşa cum politicienii se votează între ei şi îşi crează o reţea de pupat în fund de la cel mai mic până la cel mai mare, şi în componenta pământească a Bisericii există uneori procese şi fenomene similare. Nu aş vrea să reiau ideile exprimate deja de fraţii de la Război Întru Cuvant cu privire la cultul pesonalităţii practicat de trustul personal de presă al Patriarhului Daniel, care trust din când în când mai publică şi informaţii utile pentru credincioşi pe lângă osanalele “regimului” şi activităţile “partidului”. Ca o paranteză, la una dintre aceste activităţi – întâlnirea reprezentanţilor revistelor de teologie – nu au participat tocmai revistele din top 10 (Lumea Credinţei, Familia Ortodoxă, Atitudini etc) care chiar se vând şi chiar se tipăresc spre deosebire de unele anale şi anuare care există şi se publică doar pentru a bifa o sarcină de partid îndeplinită, nu un act de cultura viu, folositor şi care chiar este consumat de cei cărora li se adresează. Pe lângă cheltuirea aiurea a banului văduvei, aceste reviste ia locul şi pretind un rol pe care nu îl au. Revenind la Basilica, admirabil totuşi efortul în foc continuu despus de oamenii care lucrează acolo. Vedem cum ştirile cu mesajele de felicitare primite de la diverşi de către Daniel erau publicate uneori la intervale de 5-7 minute. Ca blogger amator care lucrează făra a avea pretenţia unui conţinut profesionist, dar totuşi cu intenţia de a publica un text care să poată fi citit, ştiu ce muncă se află în spatele textelor sterpe şi pline de laude care nu ne interesează şi care îi sunt adresate personal lui Daniel şi nu prezintă nici o importanţă pentru Biserică. Daniel să

Read more

De ce 2012?

Înainte de a ne întreba de ce 2012, poate ar fi util să răspundem la întrebările de ce astrologie, de ce profeţii mayaşe, de ce Nostradamus etc. Altfel spus, de ce diavolul încearcă să sucească minţile oamenilor prin tot felul de minciuni şi drăcovenii şi de ce oamenii cred în astfel de prostii şi îşi consumă puţinul interes pentru lucrurile spirituale în direcţii rătăcite în loc să se ocupe de lucruri serioase care pot într-adevăr să aibă relevanţă pentru prezentul, viitorul şi viaţa lor, dar nu numai a lor, ci a tuturor care ar beneficia dintr-o legătura mai strânsă şi mai sinceră pe care orice om, oricât de necunoscător şi de nepriceput ar fi, ar avea-o cu Dumnezeu. Un prim răspuns ar fi banii. Nimeni nu face profit din vânzarea adevărului şi din promovarea lucrurilor simple şi fireşti cum ar fi credinţa ortodoxă, pacea între oameni, îndemnul la rugăciune şi la post, la fapte bune şi la o viaţă sănatoasă, încurajarea înţelegerii între oameni, a iertării şi a jertfei pentru aproapele. În lumea de azi se vând bine sângele, sexul, scandalul, fotbalul, criza şi … 2012. O grămadă de “specialişti” câştigă sume frumoase de bani din cărţi, filme, documentare, reviste şi site-uri specializate în vânzarea de minciuni pe pâine pentru ignoranţii şi retardaţii îndobitociţi de mass-media zilelor noastre. La noi astfel de specialişti sunt mai puţini, însă în “lumea civilizată” ei formează o adevărată industrie cu subramuri în OZN-uri, “parapsihologie”, “anul 2000”, “2012 şi profeţiile mayaşe”  etc  Să luăm doar un exemplu de “futurolog”:  John L. Petersen. Unul dintre “specialiştii în 2012” intervietaţi in documentarul “Nostradamus 2012” (2 dintr-o lovitura). Printre cărţile sale se numără: “O viziune pentru 2012”, “Cum să anticipăm marile surprize ale viitorului” dar şi … “Drumul către 2015: profile ale viitorului”. Iată că deja ştim când va avea loc şi următorul sfârşit al lumii care va veni după 2012, care la rândul lui urmează “sfârşitului” din 2000. Un al doilea raspuns ar fi acela ca diavolul directioneaza atentia oamenilor catre orice altceva decat catre lucrurile care ar putea sa il indrepte pe calea cea dreapta a adevarului. Ca orice capacitati ale omului, cum ar fi energia fizica, distanta maxima la care poate vedea, frecventa care o poate asculta, cantitatea de apa pe care o bea, si “deschiderea catre spiritual” a omului este limitata. Cu alte cuvinte, o data “deturnat” catre cateva idei si informatii aiuristice, omul nu doar ca va fi consumat si va fi deformat in capacitatea de a recepta adevaruri spirituale veritabile, dar va fi deja angajat pe o pista falsa, asa cum un alpinist o data pornit pe un traseu, o data batute cuile si legate sforile cu greu ar putea face cale intoarsa spre a abora o alta culme. Din invidie fata de om si fata de sansa lui de a mai putea sa cunoasca si sa plineasca chemarea pentru care a fost facut, diavolul, in masura in care poate sa o faca si cu acordul fiecarui om in parte, pune in

Read more

Hillary îl bate pe umăr pe Papandreus dar totodată îi aduce şi o mică avertizare

Tainele reale ale vizitei lui Hillary la Atena de astazi nu le vom stii prea curand, insa putem sa le banuim. Cu siguranta Clintoneasa nu a venit ca sa il felicite pe Papandreus ca a avut curajul sa infrunte poporul grec si sa adopte masurile de austeritate, cu alte cuvinte “sa stranga cureaua”. Cu siguranta nu a venit nici ca sa isi manifeste sprijinul pentru poporul grec – cum a declarat – deoarece nu poporul grec va primi ajutorul promis, ci tot bancile americane si europene, si poate chiar si Goldman Sacs care s-a infruptat din comisioane pentru diversele “servicii” de consultanta oferite guvernelor corupte pe care le-a avut Grecia in ultimii ani si care au dus tara in pragul falimentului. Papandreus este inca o taina pentru mine. Desi in aparenta pare un ticalos in costum calcat si cu mustata aranjata, au fost unele declaratii sporadice din care putem deduce ca vasalul nu este intocmai supus total stapanilor si oricand poate scapa si sa o ia razna pe cai “laturalnice” care sa nu convina sistemului. Este uimitoare aroganta americanilor cu care ii bat pe umar pe greci pentru adoptarea masurilor de austeritate si ii ameninta ca nu cumva sa se gandeasca sa nu plateasca datoriile si sa provoace bancilor vreo pierdere in timp ce la ei acasa nu aplica un dram de austeritate, tiparesc bani cu nemiluita si isi maresc bugetul armatei, fiind implicati in prezent in cel putin 6 razboaie. Dar nu doar ca am fost uimit de acest aspect – americanii, prin FMI,  l-au batut pe umar si pe Boc pentru masurile de austeritate – ci mai ales momentul ales pentru aceasta mica excursie de weekend a secretarei de stat a SUA, nu a unui oarecare aghiotant. Situatia este deosebit de fierbinte si la americani, nici la ei nu s-a decis daca sa mai tipareasca sau nu, daca sa taie sau nu, si mai degraba americanii ar trebui sa se bata pe ei pe umar pentru masuri de austeritate, sau sa incerce sa gaseasca solutii, nu sa vina sa ii felicite pe greci, care oricum nu se stie ce vor avea de suferit, pentru ca votarea programului de austeritate nu le-a adus inca o rezolvare a problemei datoriilor, sapatama care vine fiind probabil cea mai fierbinte de la momentul Lehman Brothers. Banuiala mea in legatura cu aceasta vizita ar fi ca la mijloc sunt treburi serioase si ca in Grecia se joaca soarta lumii pentru urmatorii cativa zeci de ani, de aici poate incepe fie o noua ordine mondiala bazata pe un nou stat politienesc bazat pe principii neo-feudale, fie sistemul ticalosit al finantelor virtuale care decid soarta popoarelor va incepe sa se prabusasca de aici. Din pacate poporul grec a esuat in producerea unei revolutii, au mai ramas inca cateva necunoscute care pot fi imprevizibile, iar Papandreu este una dintre aceste variabile care ii ingrijoreaza pe americani. De aceea cred ca a venit Hillary nu ca sa isi arate dragostea fata de poporul grec pe care oricum

Read more

Cum mai bate vântul în primăvara arabă

Poporul libanez a rezistat la peste 100 de zile de atacuri aeriene. Ca se ne dam ce inseamna asta, sa ne amintim ca sarbii au fost bombardati timp de doar … 78 de zile, dupa care Milosevic nu a mai rezistat si s-a retras din Kosovo. Nu e de mirare ca dupa peste 10 ani de la aceste evenimente, zeci de mii de sarbii il sprijina acum moral pe Ghadafi, printr-o pagina pe twitter. Sa fie oare Ghadafi buturuga mica care opreste carul mare in marsul revolutionar catre China? Felul in care s-au desfasurat “primavara araba” nu lasa urme de indoiala ca acestea aveau o cu totul alta tinta, nu urmareau un nici un caz doar schimbarea gardei si propagarea unui domino care sa se opreasca in Iran. Cel mai probabil, tinta dominoului era si este inca chiar Marea China, puterea economia #2 a lumii de azi si #1 a lumii de maine dupa orice calcule ar face oricine. Si pentru ca vremea trece si daca curgerea revolutiilor s-a cam oprit si prin Libia si nu prea merge bine nici in Siria, scadentele la datoriile americanilor nu se stau in loc, lipsa de bani riscand sa provoace o “primavara” chiar la cei care au lansat moda. Se intrevede asadar privind prin prisma “arhitectilor” miscarilor geopolitice ale momentului o invazie terestra pentru a rezolva problema pana la capat. Asadar, marele semn de intrebare este: cand va fi aceasta invazie si cum se va desfasura de vreme ce Ghadafi a dat arme la popor si invadatorii vor fi nevoiti sa lupte cu peste 1 milion de islamisti care sunt gata sa lupte pana la moarte impotriva invadatorilor. Nu stiu daca noi putem realiza ce inseamna sa traiesti sub stare de asediu, sa auzi noaptea avioanele cu trec si sa te astepti tot timpul ca o bomba va cadea chiar langa tine. Ce face acum aviatia NATO nu este altceva decat sa starneasca ura a milioane si milioane de libieni care chiar daca nu-l iubesc pe Ghadafi, nu vor uita niciodata “binefacerile” venite de la avioanele care le aduc moartea prin telecomanda. Sa fie oare avertizarile lui Ghadafi ca va ataca Europa doar niste sperieturi fara sansa de a fi puse in aplicare? Faptul ca pana acum Ghadafi a rezistat si ca toate atacurile aeriene nu au facut decat sa secatuiasca combustibilul avioanelor si sa consume bombele NATO ii va determina pe occidentali sa caute solutii noi. Dupa mine este cert ca daca atacul aerian nu i-a speriat indeajuns pe libieni pentru a-l da jos pe Ghadafi si a cauta astfel sa scape de bombardamente, ba chiar i-a starnit si mai mult impotriva vestului, un atac terestru nu va reusi prea mult, poate un razboi civil mai indelungat sau o baie de sange care insa nu va castiga nimic chiar daca CIA si celelalte servicii de informatii vor reusi sa plaseze un guvern format de rebeli prin care sa controleze Libia. Este uimitor cum americanii si europenii nu au invatat nimic din Irak

Read more

Grecia şi imaginea ei în presa românească

Felul in care criza din Grecia a fost prezentata zilele acestea in presa romaneasca mi-a adus aminte de vremurile din facultate. Eu am terminat facultatea de informatica si la noi in facultate, studentii cu note mari se imparteau in doua categorii: cei care stiau sa scrie un program de calculator si aveau idee ce inseamna programare si cei care nu stiau sa scrie nici o linie de cod, dar care veneau la toate cursurile, toceau la greu tot ce se putea si incercau sa traga cu urechea la cei din prima categorie cand discutau despre informatica, ca sa poata sa dobandeasca si ei un vocabular tehnic din lumea reala pentru a putea la randul lor sa il refoloseasca si ei cand au discutii cu neinitiati in ale informaticii pentru a se prezenta ca niste specialisti in toata regula. Nu doresc sa enumerez toate aberatiile care s-au enumerat despre situatia din Grecia si toate jignirile aduse poporului grec, cum ca este lenes [1], hot, corupt si ca s-a obisnuit cu binele in timp ce noi romanii am primit taierile linistiti, fara sa dam foc la parlament cum au facut grecii si fara sa facem nici macar o amarata de greva generala care oricum nu ar fi rezolvat mare lucru, pentru ca poporul roman este un popor … bland si cuminte, nu-i asa? Asa il caracteriza chiar domnul Emil Hurezeanu in emisiunea Compas de la Money Channel in care emisiune si dansul da vina crizei din Grecia tot pe temperamentul mediteranean al grecilor care nu dau bon cand cumperi inghetata. Principala nemultumire pe care o am fata de felul cum a fost prezentata criza din Grecia vine din faptul ca nimeni nu a explicat esenta situatiei Greciei, care are ca baza colaborarea cu Goldman Sacs care i-a ajutat sa falsifice situatia lor reala cand au intrat in zona Euro, Grecia fiind inca de atunci condamnata la criza in care se afla acum. Inca de atunci, istoria Greciei este legata de jocul pe care bancherii l-au facut impreuna cu politicienii, mergand pana acolo la vanzarea de CDS-uri pentru asigurarea impotriva falimentului creditului de stat al Greciei, chiar unei banci detinute de stat: Hellenic Post Bank. E ca si cum CEC-ul ar cumpara asigurare la falimentului Romaniei. Culmea e ca dupa ce Hellenic Post Bank sub conducerea lui George Papandreus a vandut aceste CDS-uri inapoi Golman Sacs pentru 1 miliard de dolari, Goldman Sacs le-a revandut dupa 6 luni pentru 27 miliarde de dolari, adica mai mult decat acum Grecia are nevoie ca sa isi plateasca ratele la credite. Despre faptul ca poate datoria Greciei este datorie odioasa ce sa mai zicem, desi chiar Realitatea a postat documentarul in care se incearca justificarea acestei realitati, se pare ca nici un redactor care a participat la emisiune nu a vazut acest documentar. O a doua nemultumire o am legata de convingerea cu care toti reporterii – inclusiv “specialistii” de la Money Channel care au fost chemati sa le ajute pe tutele de la Realitatea sa

Read more

Grijile şi îngrijorările vieţii

De ce ne îndeamna Mântuitorul în pilda din Evanghelia despre grijile vieţii ca să nu ne îngrijim de grijile vieţii? Un răspuns simplu este pentru că nu sunt justificate şi nu ne folosesc la nimic, ba chiar ne dăuneaza mântuirii noastre prin consumarea energiei noastre în lucruri nefolositoare, dar mai ales prin asumarea riscurilor care vin din expunerea la ispitele pe care le poate avea un om îngrijorat, în comparaţie cu un om care are certitudinea că Dumnezeu are grijă de viaţa lui şi că nici un fir de păr nu se poate mişca fără îngădinţa lui Dumnezeu. Unui om cu credinţa slabă sau greşită, problematica ridicată de grijile sau îngrijorările vieţii eu o văd ca fiind una de căpătâi. Adică, mai pe scurt, cred că noi începem să trăim credinţa şi să înţelegem câte puţin ce înseamnă a avea credinţă şi cine este Dumnezeu, abia atunci când putem să ne punem viaţa întru totul în mâinile lui Dumnezeu. Până aici, noi nu avem decât un set de principii, avem câteva păreri, oarecare preocupări faţa de unele adevăruri de credinţă, însă nu am apucat încă să simţim “pe pielea noastră” sau mai bine zis în adâncul inimii noastre ce înseamnă să poţi trăi cu gândul că toate aspectele vieţii noastre, dar mai ales rostul vieţii noastre vin de la Dumnezeu şi dacă încercăm să ne acordăm viaţa la voia lui Dumnezeu şi îi cerem ajutorul în viaţa noastră prin dăruirea totală şi fără ezitare în voia Lui, abia atunci toate cele despre care ne învaţă credinţa le trăim şi le experimentăm. Prin trairea credintei, care de fapt consta in lupta cu pacatele si in plinirea poruncilor, capatam din aceasta experienţă o intelegere mai profunda si mai provocatoare decat intelegerea pe care am avut-o inainte, cand desi eram de acord cu cele pe care ni le pune in fata Biserica si credeam fara indoiala toate cate ne invata credinta, viata noastra nu era ancorata cu adevarat in Dumnezeu. Fiecare crestin are in viata sa, unul sau mai multe momente de incercare aspra, cand trebuie sa treaca prin focul ispitelor in care dupa masura credintei sale, se lasa mai mult sau mai putin, in grija lui Dumnezeu. Aceste ispite sunt de cele mai multe ori legate de aspecte ce tin de viata noastra de zi cu zi: bani, bunastare, avere, recunoastere, realizari, implinire etc. In toate acestea lumea are “oferta” ei care de fiecare data este impotriva chemarii lui Dumnezeu. Prin exemplul crinilor care nu se ingrijesc dar sunt atat de frumosi (si mai ales atat de parfumati) sau prin exemplul pasarelelor care nu semana si nu secera, dar Dumnezeu are grija de ele, Mantuitorul ne pune in fata o cale de urmat, nu calea lenevirii si a lasari pe o ureche cum pot intelege unii, ci calea ingrijirii mai intai de voia lui Dumnezeu, mai exact de plinirea poruncilor lui Dumnezeu cu orice pret, si abia apoi, “lucrarea pamantului”, in masura in care aceasta nu contravine poruncilor si nu deturneaza concentrarea

Read more
1 311 312 313 314 315 345