Cum se pictează o icoană
Secventa face parte dintr-un DVD intitulat “The Icon – The Practice of the Hand, Mind and Heart”. Mai multe filmari puteti vedea aici de unde puteti comanda si DVD-ul.
Read moreDespre libertate şi democraţie
Mike Maloney în Piata Roşie vorbeşte despre libertate fără să fie acostat de poliţai cum i s-a întâmplat în SUA sau în Londra. Despre obsesia terorismului şi educarea (îndoctrinarea) cetăţeanului (pionului) cum că un alt sistem politic (sau ideologic) este periculos şi doar urmând poruncile stăpânirii fără a mai gândi cu capul nostru putem să ne apărăm, cel mai semnificativ documentar pe care l-am vizionat este Five Steps to Tirrany (Cinci paşi către tiranie). Am sesizat pe pielea mea cum formatarea pionilor funcţionează perfect în afara, în timp ce la noi mai are încă lipsuri. Întorcându-ma cu avionul din Germania, poliţaiul neamţ era serios, super-atent, foarte încordat şi extrem de oficial în discuţie. Românul însă era destins, amical şi glumea cu fiecare pasager în timp ce verifica documentele. Pe mine văzându-mă mai încruntat, m-a atacat: “ce sunteţi domne aşa trist, vă pare rău că a pierdut Craiova”? (tocmai luaseră bătaie ai noştri) Nu ştiu dacă ţine doar de sânge, dar este clar că între vameşul neamţ şi cel român, unul era absolut sigur că orice bărbos este un potenţial terorist, în schimb ce altul vedea în orice craiovean un microbist, nu avea nici o reţinere să glumească şi să fie relaxat la muncă, deşi sunt sigur că îşi făcea treaba cum trebuie.
Read morePierderea momentum-ului
Daca imi vine vreun gand zilele astea referitoare la Romania, este ca inca o data am pierdut momentum-ul. In toate privintele. Daca mai aveam vreo sansa sa razbatem din varful cozii, acum am cam pierdut-o. Daca Romania mai avea totusi vreo sansa ca lucrurile sa intre cat de cat intr-un normal, sa existe cat de cat o schimbare in viata oamenilor, aceasta a fost pierduta. Este adevarat ca este nevoie de genii ca sa rezolve solutii la probleme complexe, iar Romania este mai mult decat o problema complexa, este un complex de probleme aproape insolvabile. Dar daca geniile fie au fugit deja in afara, fie sunt … pustii si nu se preocupa de soarta plebei, macar daca s-ar fi gasit vreunul cu capul pe umeri sa constientizeze ca a taia in carne vie un bolnav de cancer nu reprezinta o solutie… Insa, pentru ca ignoranta, nepasarea si mizeria care au loc in viata politica romaneasca au tinut departe pe toti oamenii intregi la minte si au permis numai alienatilor si handicapatilor sa acceada la varful spumei, acum putem vedea cu adevarat cat de adevarata este Sfanta Scriptura cand ne atentioneaza: “Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.” (Psalmi 11#8) Nelegiurea este intr-adevar noua ordine in Romania, iar daca pana acum a fost doar in anumite sectoare (in politica, in administratie, etc), vom asista cum nelegiurea va misuna in toate celelalte domenii: in cultura, in familie, pe strada, ba chiar si in Biserica. Si asa cum patriarhii Vechiului Testament aveau darul profetiei, si mai marii de astazi au darul (cateodata) de a spune lucrurilor pe nume. Cum a numit de exemplu Basescu starea lucrurilor la noi: sistem ticalosit. Cu sau fara geniu, cu stiinta sau fara stiinta, din sistem aflandu-se, tatucul nostru a spus lucrurilor pe nume si a dat diagnosticul pentru inca o generatie de sacrificiu care va urma si care probabil o va duce mult mai greu ca pana acum. Pentru ca daca sistemul comunist era ticalosit, el era stabil, ticalosenia avea limite pentru ca organismul isi crease zone de protectie care il constrangeau. Sistemul actual insa nu e doar ticalosit ci si instabil, nu are inca definite conceptele, nu are definite limitele manifestarii si consecintele ticaloseniei nu s-au extins inca in toata societatea. Si daca pana acum, acest sistem ticalosit mai avea in sine oarece anticorpi – oameni de treaba, oameni preocupati sa faca binele si care nu sunt dispusi la compromis – numarul acestora este in cadere brusca. Lipsa banilor va atarna greu pe umerii oamenilor de bine si spiritul de sacrificiu va avea de suferit. Inevitabil, presati de ratele la credite, toti cei din administratie se vor uita la spaga. Politaii, cu salariile taiate si cu perspectiva de a fi dati afara, nu vor mai alerga cu acelasi avant dupa infractori. Doctorii deja sunt in cautare frenetica de posturi in afara. Abia de anul viitor insa vom vedea proportia acestui exil: am o verisoara care a semnat un contract de munca
Read moreCreditul – adevărata pecetluire
Iarăşi şi iarăşi despre credit … (şi aici, şi aici). Nu plănuiam să scriu prea devreme din nou despre credit, deşi gândul că creditul este adevăratul precursol al peceţii, nu cipul, mă tot bântuie de ceva vreme. Cel puţin prin efecte, dacă nu prin prezentare. Însă, tocmai am aflat că Arhiepiscopia Tomisului a fost pusa sub sechestru, deoarece PS Teodosie nu a mai plătit creditele şi mă întreb dacă se putea întampla ceva mai bun pentru trezirea din somnul raţiuni a ierarhilor noştri din Sf. Sinod care s-au gândit să adere la geniala idee a Patriarhului de a construi Catedrala Mântuirii (adica a procopsirii bancherilor) pe credit. Iată că acum Dumnezeu dă un semn, să vedem dacă cineva are urechi să audă de data asta, pentru că se pare că PS Teodosie a mai avut probleme şi în 2005. Cât despre duhovnicii care nu primesc ucenicii la spovedanie dacă au buletin cu cip, mă gândeam: oare nu ar fi mai bine pentru toţi nătăfleaţă care viseaza la pară mălăiaţă şi vor să ia credite, ca duhovnicii să încerce mai bine să îi aducă cu picioarele pe pământ şi să îi înveţe ce înseamnă responsabilitate şi seriozitate în raport cu viaţa de acum dar mai ales cu cea din viitor? De ce oare până acum Pr. Justin nu a ţinut nici o predică împotriva creditelor? I-ar fi salvat pe mulţi care acum fug prin Italia ca să plătească ratele. Nu mi se cuvine mie să spun ce ar fi mai bine pentru duhovnici, dar mi se pare cu totul de mirare ca în vremurile în care trăim, când societatea aşa cum o ştim se prăbuşeşte subit şi se face praf tocmai din cauza creditelor şi a consumului exagerat, să îşi mai dorească vreun creştin să acceseze credit. Este mandatoriu pentru cei care nu ducem o viaţă pe principiul carpe diem, ci avem alte ţeluri în viaţă, să nu ne asumăm riscuri aiurea şi să nu ne punem în spate pe lângă crucea Mântuitorului, alte cruci de care nu avem nevoie şi de la care nu dobândim decât o falsă înviere, apriorii răstignirii. Căci plata unui credit, chiar dacă este realizabilă şi dusă la capăt cu succes, este un mare calvar. De ce zic că creditul este o înainte-pecetluire mai profudă decât cipul? Ei bine, ştiţi că unele bănci deja sună vecinii rău platnicilor ca să le atragă atenţia discret că … Big Brother is watching. Înainte de a ne teme că vom fi urmăriţi de antihrist prin buletinul cu cip, iată că deja bancherii ne urmăresc, deocamdată pe cei care nu plătesc rata, dar dacă vom începe toţi să urmăm exemplul dat de ierarhii noştri, unde vom ajunge? Să nu fie aşa! Să ascultam de Sf. Vasile cel Mare: “Mai bine este sa-ti usurezi nevoile incetul cu incetul, cu ganduri chibzuite, decat sa scapi de ele dintr-o data cu bani straini, iar mai pe urma sa-ti pierzi toata averea. Daca ai cu ce plati, de ce nu cauti sa scapi de greutatile de-acum
Read moreKeiser Report #76 – economia razboiului
– Tony Blair recunoaste: Dick Cheney vroia sa schimbe lumea dupa 11 Septembrie, ar fi pornit razboaie peste tot – banii cheltuiti pentru securistii americani a crescut cu 250% dupa 11 Septembrie (cheltuielie recunoscute, exclusiv black budget); SUA se aseamana foarte mult cu China in aceasta privinta; 30.000 de americani au numai jobul sa asculte telefoanele; – iranienii ca sa scape de bombele americanilor ar trebui sa se imprumute la bancherii de pe Wall Street; daca iranienii si palestinienii ar fi indatorati pe viata la acestia, niciodata SUA (aka Wall Street) nu i-ar bombarda; – despre raboiul biologic prin alterarea alimentelor; <iframe width=”420″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/2O8PaPKRKC0″ frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>
Read moreCum se cuvine să aşteptăm războiul
Daţi neamurilor de ştire lucrul acesta: Pregătiţi-vă de război! Înflăcăraţi vitejii! Toţi bărbaţii buni de luptă să dea fuga şi să se apropie. Faceţi din brăzdarele voastre săbii şi din secerile voastre lănci! Cel slab să zică: “Eu sunt viteaz!” (Ioil 4,9-10) Vă vine să credeţi că unii oameni ia în considerare în deciziile cu privire la viitorul familiei şi al carierei lor posibilitatea (ba chiar probabilitatea) ca războiul să înceapă toamna aceasta. Am mai amintit într-un articol anterior de prietenul care dorea să îşi ia pământ mai spre nordul ţării deoarece este ferm convins că toamna aceasta va începe războiul şi după cum i-a spus lui un părinte de pe la Petru Vodă care ar fi cercetat nişte pustinici din Moldova, pe langă faptul că va fi vai de cei din oraşe, nordul ţării va fi mai păzit. Iar dacă mai băgăm şi Iranul în ecuaţie cu ale sale rachete de rază medie de acţiune, avem şi o explicaţie reală a unei spaime ireale. Dacă nu mă înşel, profeţia care l-a speriat pe prietenul acesta, este asta. Amuzantă descrierea făcuta acestor pustinici: “cu vieţuire îngerească”. Bine că nu i-au făcut deja îngeri. Nimeni nu şi-a pus problema cum a “ieşit” această profeţie la suprafaţă dacă pustinicii aştia chiar au o vieţuire îngerească, că dacă au vieţuire îngerească, probabil nu primesc audienţe şi nici reporteri. Că ce sunt altfel cei care răspândesc aceste baliverne, dacă nu un fel de reporteri care informează oamenii despre aceste lucruri vrednice de crezare (ca doar fratele I. pare om serios). Ar fi o banalitate sa spun ca vremurile pe care le traim sunt tulburi, dar cred ca si mai banal e sa spun ca, pe masura ce trece timpul, oamenii devin ei mai tulburi ca vremurile. Iar de vina consider ca este tocmai bombardamentul informational, globalizarea, transporturile si toate minunile care se zice ca ne-au apropiat, dar de fapt ne-au sclerozat mai mult decat ne-au apropiat. Sa revin insa la razboi: va veni sau nu va veni? Daca cineva ar aminti azi ca chiar daca vine ori nu vine razboiul, chiar daca vine ori nu vine apocalipsa, noi oricum trebuie sa fim pregatiti de moarte, caci sfarsitul nostru particular este sfarsitul lumii pentru fiecare in parte, nu prea il asculta nimeni, sau daca il asculta nu sunt impresionati. Insa, daca cineva din coltul celalalt al tarii vine si ne spune ca a auzit el de la altii ca nu stiu ce pustnic rus a zis ca ori in 2010 ori in 2011 este o mare probabilitate ca sa se intample razboiul profetit de nu stiu ce alt parinte cu viata ingereasca, daca deci e vorba de razboi mondial (sau macar regional), oamenii nu doar ca belesc urechile ca magarii si trambiteaza apoi pe unde apuca ce au auzit ei ca sa se pregateasca si altii, ci ia si deciziile de viata pe baza acestor “profetii”. Care sa fie motivul care duce ca temerile oamenilor sa fie asa de usor manipulate de vrajmas incat un pericol
Read moreCipul troian
Desi adevaratul ostas al lui Hristos ce doreste a ajunge la desavarsire, nu are nevoie a pune vreo hotarare la progresul sau, totusi cu oarecare masura chibzuita, trebuie sa infraneze acele fierbinteli ale duhului, care aprinzandu-se la inceput cu multa pofta, mai tarziu se sting si-l lasa in mijlocul drumului. De aceea se cuvine a castiga putin cate putin nu numai cele dinafara, trupesti, ci si virtutile dinauntru, sufletesti. In acest chip, in curand putinul se face mult si ramane totdeauna. (Razboiul Nevazut – Sf. Nicodim Aghioritul) Nu intentioam sa revin prea curand pe blog la problema cipurilor deoarece a venit toamna si odata cu toamna, mai ales cu septembrie, criza se inteteste si mult nedorita si incredibila prabusire totala a societatii actuale este foarte posibil sa ne prinda inainte de datul brumei. Prin urmare, in ultimul timp, preocuparile mele sunt mai mult legate de gasirea unui raspuns la cum sa ma pregatesc mai bine pentru ce va fi dupa. In caz ca voi supravietui… Spun ca prabusirea este incredibila (pentru majoritatea) deoarece la stiri mai aflam ba una buna, ba alta rea … ca si cum am avea scapare, ca si cum lucrurile mai au sansa sa isi revina si ca si cum totul nu este pierdut inca. Ba chiar si presedintele ne calmeaza ca “situaţia ţării nu e dramatică, ci a fondului de pensii” iar Isarescu nu ne da voie sa il criticam pentru prapadul in care a dus milioane de romani prin inlesnirea accesului la credit ci lasa generatiile viitoare sa il critice, daca vor mai exista generatii viitoare si daca nu vor avea deja creierele spalate de masina de formatat dobitoci pentru noua ordine mondiala la ale carui nasteri asistam acum. Si nici pentru “transferul” banilor de la FMI catre bancile straine prin micsorarea RMO-uilui (iata cum) banuiesc ca nu avem voie sa il judecam pe Isarescu, dar oricum la ce bun, cu sau fara el tot prapad. Desi cred ca fara el, prapadul venea mai devreme si scapam odata de marea dilema: cum va fi prapadul si cum vom trece prin el. Ca pe langa el e clar ca nu avem cum, iar peste el doar cei aflati sus de tot, desi nici in locul lor nu as vrea sa fiu, nu se stie ce iese din tulburarile sociale care vor urma, iar unii deja cam isi dau seama ca resetul s-ar putea sa nu le priasca nici lor (vezi ZF). Dar ca veni vremea de prapad si de trecerea prin prapad, sa revenim la cipuri. Ca sa nu lungesc vorba, o sa recapitulez din start parerea mea, pe care de altfel nu stiu daca am explicitat-o vreodata. Nu cred ca cipul este semnul lui antihrist, nu cred ca are vreo legatura cu 666 si nu cred ca primirea buletinelor ar insemna un pacat sau o cadere. Aberatiile din Apocalipsa 13 sunt in mare parte inspirate din ideile unui protestant care se numeste Texe Marrs, si mai exact din a sa carte Project L.U.C.I.D. In
Read more