Eșecul rusesc este doar în capul prostănacului

Doresc să clarific din nou în ce măsură putem considera “operațiunea” rușilor un eșec sau nu, deoarece sunte unele persoane care răspândesc prostii în spațiul mediatic mainstream românesc. Sunt și unele care nu răspândesc, ba din contră, aduc clarificări importante, dar în general sunt specialiști mai puțini cunoscuți. Culmea e că și minciunile și informațiile clare la care mă refer au fost prezentate la aceiași emisiune – Tuca Show. Am rămas surprins că Tucă are memorie de pește și nu ține minte informațiile prezentate de la un invitat la altul pentru a pune întrebări pertinente invitaților și a clarifica lucrurile.

Emisiune în care prostănacul subestimează cras capacitățile rusești, susținând că rușii nu pot ajunge la noi deoarece nu mai au cu ce. Tucă evident nu l-a contrat, amintind doar că nouă ne pică avioanele doar că le tremură chiloții uitându-se la ruși …
Perspectiva unui pilot este cu totul alta
Un general dă clar verdictul: Rusia și-a obținut obiectivul. Ucraina nu are alternative

Din start țin să subliniez că în ciuda notorietății, Tucă are capacități intelectuale limitate. Tocmai această limitare l-a făcut popular, că este prost și tupeist și are curaj să tragă de mânecă pe interlecutori, prin urmare, e popular, meltenii se identifică prin el.

Așadar ce trebuie în esență să observăm este că Rusia a ocupat Ucraina și a bătut-o. Mai precis, a ocupat o parte din Ucraina care o intereseaza și posibil să ocupe TOATĂ Ucraina. Că nu va fi blitzkrieg e altceva, asta e doar în capul proștilor, au aflat și ei un termen militar și îl măcăne aiurea. Nu am timp să tai foaia în patru, dar tare-aș vrea să clarific unele aspecte legate de blitzkrieg. De exemplu, războiul între triburile germanice și Imperiul Roman nu a fost deloc blitzkrieg. Cu excepția atacului asupra francezilor, nici nemții nu prea au mai avut alte blitzkrieg-uri. Invazia Cehiei, Poloniei și a altor minioni a fost pur și simplu o confruntare între tancuri și cai, evident că nu putea fi altceva decât blitz.

Tennic blitzkrieg este un termen tactic nu strategic, este “o metodă” pentru o bătălie, nu un “stil de război”. Dacă doreau musai blitzkrieg , rușii aruncau câteva nucleare. Ucraina s-ar fi predat după prima total. Ar fi răspuns vestul la fel, ar fi atacat Rusia dacă ataca cu nucleara? Nu, din contră! S-ar fi temut și ar fi pedepsit crunt parlamentele care propuneau “no-fly zone” peste Ucraina.

Ce ne spune asta? Adică, având la îndemână nucleara, de ce nu a folosit-o Putin? I-ar fi fost frică de oligarhi? I-ar fi fost frică că va fi ostracizat de presa din România și făcut criminal de război? I-ar fi fost frică de propriul popor? Nu! Motivele sunt multiple.

Principalul motiv pentru care Putin nu a folosit nucleara / blitzkrieg-ul în Ucraina este acela că războiul abia a început și Ucraina este doar o primă bătălie. Și așa cum scrie la carte (de exemplu în Arta Războiului), una dintre principalele reguli ale războiului (pe care bineînțeles că prostănacii din MS nu au habar de ea) este “arată-te slab când ești puternic și puternic când ești slab).

Problema acestei confuzii legate de blitzkrieg și de comportarea Rușiei în Ucraina este tocmai lipsei unei culturi fundamentale strategice, nu zic militare, care vine din lipsa lecturii. Tembelizorul a formatat patternurile de gândire după modelul feedback-loop-ului BREAKING NEWS. Adică:

  1. avem (sau fabricăm) BREAKING NEWS – relatăm, arătăm imagini, eventual live, dăm reacțiile autorităților; băgăm reclame rare, dar la audiențe maxime, profiturile duduie
  2. analizăm ce s-a întâmplat, invităm specialiști, “experți”, tempo-ul discuției e mai lent ca la BREAKING NEWS-uri; băgăm reclame dese și multe că lumea este deja captivă
  3. comemorăm – tempo-ul informațional este și mai redus, grosul contentului este emoție și contemplație; reclamele sunt deja dominante, practic în cazul BREAKING-NEWS-urilor consistente, știrile și comentariile comemorative sunt întrețesute printre infocomercialurile de lungă durată din timpul zilei

Un alt motiv pentru care Rusia nu a câștigat războiul în stil “blitzkrieg” este nevoia de adaptare.

  1. adaptarea armatei rusești – oricât de simplă ar fi o operațiune, orice armată are nevoie să se odihnească. Tancurile rusești pot merge singure 40km pe zi. Din spate trebuie să vină convoaiele de aprovizionare, mâncarea și trupele de infanterie de suport. După cum am văzut, au fost momente și locuri unde rușii nu au asigurat convoaiele din spate și acestea au fost atacate. Între timp s-au mai adaptat și nu mai lasă convoaiele aiurea. Asta însă presupune mulți oameni. Ca să faci asta repede, înseamnă să ai trupe masive care să asigure toate convoaiele. De aceea aduc soldați din alte părți: Siria, musulmani etc. Aceste opera’iuni de protecție a convoaielor nu sunt cu risc prea mare și e un fel de poliție. Să nu uităm că apropriii avansului tancurilor, aviația a făcut deja curățenie în artileria ucraineană care nu mai există. De asemenea, armata ucraineană este captivă în partea de est și asta a fost realizat în “blitzkrieg-ul” inițial, al atacurilor aeriene.
  2. adaptarea populației – dacă doar Ucraina era obiectivul acestui război, blitzkrieg-ul era o soluție. Dar populația este adaptată pentru un război de lungă durată, mai bine zis pentru un nou război rece – în cel mai fericit caz. Însă situații pot să mai apară și războiul economic să se întețească și mai rău. De aceea este mai bine să dai timp populației să se obișnuiască, e bine să lași frustrările și tensiunile să se disipe puțin înainte de a trece la următoarea etapă (Moldova, Georgia, Taiwan, etc).
  3. consolidarea alianțelor – și aliații Rusiei au timp ca să se pregătească de război
  4. observarea inamicului – principalul risc existențial pentru Rusia este NATO. NATO este un tratat, nu o armată. NATO nu este o țară, nu este un popor, este un tratat care poate sau nu să fie respectat. Putin observă dinamica dintre țările NATO, invață mecanismele, caută metoda optimă de a găsi punctul slab pentru a putea fie să lovească (dacă e cazul), fie să nu fie lovit (dacă NATO are variante). Problema NATO e că tratatul în sine este unul TEORETIC defensiv (nicio țară nu poate ataca altă țară, nu doar din NATO, ci și aiurea), dar PRACTIC este ofensiv (dacă SUA vrea să atace o țară, face apel la minionii din NATO – nu toți însă trebuie să răspundă …)
  5. erodarea inamicului – pe lângă observarea reacțiilor și studierea mecanismelor, era de prevăzut că sancțiunile asupra Rusiei și războiul în sine vor pune presiuni economice masive și în vest. Prin urmare, un blitzkrieg în Ucraina nu ar fi ajutat cu nimic

Poate singurul avantaj al unui blitzkrieg pentru ruși ar fi fost spoiala de imagine a rușilor în presa din vest. Dar presa uită că toată măcăneala ei este ireală, virtuală, este zgomot pe lângă realitățile tangibile, fizice unde contează teritorii, resurse energetice, oameni, capacități, armament, aur, etc

Rusia a câștigat deja războiul în Ucraina și așa cum spune dl general, a câștigat mai mult decât se aștepta, adică probabil va cere mai mult decât își dorea inițial. Armata ucraineană a fost neutralizată din prima zi, ce vedem noi sunt skirmish-uri. Există pierderi, dar, dar în Al 2-lea Război Mondial, după avansul nemților până la Stalingrad, rușii pierdurseră cam toată armata. Apoi au primit ajutorul americanilor și au retras producția în estul îndepărtat. Acum au pe chinezi în spate și nu aiurea vedem americanii cum îi tot amenință. Nu doar că rușii nu sunt blocați și fabricile rusești produc continuu acum armament, dar China este în spate cu un miliard de oameni, care produc și ei arme și avioane și tancuri, iar rușii le dau gaz, petrol și grâne.

Ce doresc eu să subliniez este că războiul abia a început și culcarea pe o ureche este o mare greșală.

Ce mai doresc să subliniez este că Moldova deja a pierdut. Nu se mai discută nimic nici de integrarea Moldovei în NATO și UE. De unirea cu România, nici atât! Iată deci că nouă, rușii ne-au tras deja un blitzkrieg!